Situațiile în care obligația de a sta cu fața spre qiblah este ridicată

Poate că întrebătorul dorește să afle despre situațiile în care obligația de a sta cu fața spre qiblah în timpul rugăciunii este ridicată și este valid să se îndrepte într-o altă direcție decât qiblah. 

Una dintre condițiile validității rugăciunii este orientarea către qiblah, iar rugăciunea nu este validă fără aceasta, deoarece Allah a poruncit-o în mod repetat în Quran. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Întoarce-ți fața în direcția Al-Masjid Al-Haram (din Makkah). Și oriunde v-ați afla, întoarceți-vă fețele (în rugăciune) în acea direcție” [al-Baqarah 2:144]

Când Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a venit pentru prima dată în Madeenah, obișnuia să se roage cu fața spre al-Bayt al-Maqdis (Ierusalim), cu Ka’bah în spatele său și Siria în fața sa. Dar după aceea a sperat [?} că Allah va schimba acest lucru, așa că a început să-și ridice fața spre cer, așteptând ca Jibreel să coboare cu Revelația care să-i spună să se întoarcă spre Ka’bah, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Am văzut, desigur, întoarcerea feței tale către cer. Te vom îndrepta către o Qiblah care să te mulțumească, așa că întoarce-ți fața în direcția Al-Masjid Al-Haram (din Makkah)”[al-Baqarah 2:144]

Așadar, Allah i-a poruncit să se întoarcă spre al-Masjid al-Haram, însă există trei excepții de la aceasta: 

1 – Dacă persoana nu poate face acest lucru, precum cel bolnav care este orientat într-o altă direcție decât qiblah și nu se poate întoarce spre ea. Obligația de a sta cu fața spre qiblah este ridicată în acest caz, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Îndepliniți-vă datoria față de Allah și temeți-vă de El atât cât puteți” [al-Taghaabun 64:16] 

„Allah nu impune unei persoane mai mult decât poate duce” [al-Baqarah 2:286]

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă vă poruncesc să faceți un lucru, faceți din el atât cât puteți.” Relatat de al-Bukhari, 7288; Muslim, 1337. 

2 – Dacă persoana se află într-o stare de teamă intensă, precum cel care fuge de un dușman, de un animal sălbatic sau de o inundație care l-ar putea îneca. În acest caz trebuie să se roage indiferent în ce direcție este orientat. Dovada este versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar dacă vă temeți (de un dușman), atunci faceți rugăciunea mergând pe jos sau călare. Iar când sunteți în siguranță, faceți rugăciunea așa cum v-a învățat El, ceea ce nu știați (înainte)” [al-Baqarah 2:239]

Expresia „dacă vă temeți” are un sens general și include toate formele de teamă. Iar expresia „Iar când sunteți în siguranță, faceți rugăciunea așa cum v-a învățat El, ceea ce nu știați (înainte)” indică faptul că, pentru orice parte a rugăciunii pe care o persoană a omis-o din cauza fricii, nu există păcat asupra ei – iar aceasta include orientarea spre qiblah. 

Acest lucru este indicat și de cele două versete citate mai sus, precum și de hadeeth-ul care spune că obligațiile sunt legate de capacitatea cuiva de a le îndeplini. 

3 – Atunci când se fac rugăciuni naafil (supererogatorii) în timpul călătoriei, fie în avion, mașină sau pe o cămilă; persoana se poate ruga în orice direcție în care este orientată. Aceasta se aplică rugăciunilor naafil precum Witr, rugăciunilor de noapte (qiyaam), Duha și așa mai departe. 

Călătorul trebuie să efectueze toate rugăciunile naafil exact ca cel care nu călătorește, cu excepția rugăciunilor Sunnah regulate, precum Sunnah-urile de Zuhr, Maghrib și ‘Isha’. Sunnah este să nu efectueze aceste rugăciuni. 

Dacă o persoană dorește să efectueze rugăciuni naafil în timpul călătoriei, le poate efectua în orice direcție în care este orientată. Acest lucru este relatat în al-Saheehayn de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

În aceste trei situații nu este obligatorie orientarea spre qiblah. 

În ceea ce îl privește pe cel ignorant, acesta trebuie să se îndrepte spre qiblah, însă dacă încearcă să stabilească direcția și apoi află că s-a orientat greșit, nu trebuie să repete rugăciunea. Nu spunem că obligația de a sta cu fața spre qiblah este ridicată, ci că el trebuie să se îndrepte spre qiblah și să facă tot posibilul pentru aceasta. Dacă face tot posibilul și apoi află că s-a orientat greșit, nu trebuie să repete rugăciunea. Dovada este faptul că Sahaabah care nu știau că qiblah fusese schimbată spre Ka’bah făceau rugăciunea Fajr într-o zi în moscheea din Quba’ când un om a venit la ei și le-a spus: „În această noapte Quran a fost revelat Mesagerului lui Allah, iar lui i s-a poruncit să se îndrepte spre Ka’bah, așa că întoarceți-vă spre ea.” Ei erau orientați spre Siria și s-au întors spre Ka’bah.

Relatat de al-Bukhari, 304; Muslim, 526. 

După ce Ka’bah a rămas în spatele lor, au așezat-o în fața lor, s-au întors, dar au continuat să se roage. Acest lucru s-a întâmplat în timpul Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), însă el nu l-a denunțat, așadar este acceptabil potrivit sharee’ah, adică, dacă o persoană greșește direcția qiblah din cauză că nu o cunoaște, nu trebuie să repete rugăciunea, dar dacă află despre aceasta, chiar și în timpul rugăciunii, trebuie să se întoarcă spre qiblah. 

Orientarea spre qiblah este una dintre condițiile rugăciunii, fără de care rugăciunea nu este validă, cu excepția celor trei situații menționate mai sus, precum și a cazului în care persoana greșește după ce a făcut tot posibilul pentru a afla direcția.

Majmoo’ Fatawa Ibn ‘Uthaymeen, 12/433-435 

Și Allah știe cel mai bine.