Și-a șters șosetele transparente, apoi și-a dat seama că acest lucru nu este permis. Ce trebuie să facă?

Majoritatea savanților sunt de părere că nu este permis să-ți ștergi șosetele decât dacă sunt groase și piciorul sau o parte din el nu poate fi văzută prin ele.

Alții sunt de părere că este permis să-ți ștergi șosetele chiar dacă sunt subțiri. Acest lucru a fost relatat de la ‘Umar și ‘Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) și a fost considerat opinia mai corectă de Shaykh al-Albani și Shaykh Ibn ‘Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de ei).

Vezi răspunsul la întrebarea nr. 228222 .

Nu există niciun hadith de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) care să clarifice această problemă; mai degrabă, este o chestiune supusă ijtihadului, iar în privința unor astfel de chestiuni, dacă musulmanul urmează una dintre cele două opinii pe baza unei fatwa pe care a auzit-o, apoi află că cealaltă opinie este cel mai probabil corectă, atunci trebuie să urmeze cealaltă opinie, însă actele de adorare pe care le-a îndeplinit pe baza primei opinii sunt valabile și nu trebuie să le repete.

Al-Hajawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus cu privire la cel care își dă seama că qiblah este într-o direcție diferită de cea pe care a crezut-o, pe baza propriilor eforturi de a o determina:

Trebuie să se roage cu fața către a doua direcție, dar nu trebuie să recupereze rugăciunile pe care le-a oferit cu fața către prima direcție, despre care a crezut că este corectă. Sfârșitul citatului.

Shaykh Ibn ‘Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în comentariul său:

Cuvintele: „și trebuie să se roage cu fața către a doua direcție și nu trebuie să recupereze rugăciunile pe care le-a oferit cu fața către prima direcție” înseamnă: atunci când își dă seama că s-a înșelat, deoarece a crezut că prima direcție era corectă, pe baza îndeplinirii a ceea ce i se cerea, și anume să încerce să o determine, iar cel care depune efortul care i se cere nu trebuie să repete actele de adorare pe care le-a îndeplinit pe această bază dacă își dă seama că era greșită, deoarece, dacă am spune că trebuie să repete acele acte de adorare, aceasta ar însemna să fie obligat să îndeplinească fiecare act de adorare de două ori.

Așadar, dacă s-a rugat Zuhr cu fața către nord, crezând că aceasta este qiblah pe baza celor mai bune eforturi ale sale de a o determina, apoi, la timpul rugăciunii ‘Asr, i-a devenit clar că qiblah este către sud, nu trebuie să repete Zuhr, deoarece a oferit acea rugăciune pe baza a ceea ce a considerat corect după ce a făcut ceea ce este poruncit, și anume să încerce să ajungă la o concluzie (ijtihad), iar al doilea ihtihad nu anulează actele de adorare îndeplinite pe baza primului ijtihad.

În mod similar, în chestiunile de cercetare, dacă un om ajunge la o opinie pe motiv că aceasta este ceea ce indică textele, apoi, după cercetări și discuții suplimentare, ajunge la o opinie diferită de prima sa opinie, nu trebuie să anuleze o hotărâre dacă a judecat între oameni pe baza primei sale opinii și nu trebuie să-și anuleze fatwa. Așadar, nu trebuie să meargă la cel căruia i-a dat o fatwa pe baza primei sale opinii și să spună: Ți-am dat o fatwa, apoi mi-am dat seama că acea fatwa era greșită. Aceasta deoarece prima fatwa s-a bazat pe ijtihad și, prin urmare, nu poate fi invalidată de al doilea ijtihad.

Motivul pentru care spunem că prima fatwa nu trebuie anulată este următorul: la fel cum el consideră că s-a înșelat în primul său ijtihad, pe baza căruia a fost emisă acea fatwa, este posibil, de asemenea, să se înșele în al doilea său ijtihad. Poate că primul a fost cel corect, în timp ce el a crezut că al doilea era corect. De aceea, savanții au spus: ijtihadul nu poate fi anulat printr-un ijtihad ulterior.

S-a relatat de la ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de el), cu privire la chestiunea al-himariyyah [o chestiune celebră referitoare la împărțirea moștenirii, și anume atunci când decedatul lasă în urmă un soț, o mamă, frați pe linie maternă și frați buni], că a hotărât că frații buni nu primesc nicio parte din moștenire. Apoi, mai târziu, același caz s-a prezentat din nou și a hotărât că aceștia pot fi incluși. A fost întrebat despre acest lucru și a spus: Aceea [prima hotărâre] s-a bazat pe ijtihadul nostru de atunci, iar aceasta [a doua hotărâre] se bazează pe ijtihadul nostru de acum. Și nu a anulat prima hotărâre."(Al-Sharh al-Mumti‘  2/288).

Pe baza acestui fapt, rugăciunea ta anterioară este valabilă, deoarece s-a bazat pe o fatwa emisă de un savant care consideră că acest lucru este permis.

Și Allah știe cel mai bine.