Și-a pus mașina la vânzare, dar o folosește deocamdată până găsește prețul potrivit. Trebuie să plătească zakah?

Majoritatea savanților sunt de părere că este obligatorie plata zakah pentru bunurile comerciale, cu îndeplinirea a două condiții:

1 – Să fi intrat în posesia sa prin propriile acțiuni, adică prin cumpărarea ei sau acceptarea ei ca dar, nu prin moștenire, deoarece moștenirea intră sub categoria lucrurilor pe care o persoană le dobândește involuntar.

2 – Să fi intrat în posesia sa cu intenția de a o vinde. Dacă a intrat în posesia sa cu intenția de a o păstra, apoi a decis să o vândă, nu trebuie să plătească zakah.

Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus: Un obiect nu este considerat bun comercial decât dacă sunt îndeplinite două condiții:

1 – Să fi intrat în posesia sa prin propriile acțiuni, fie prin cumpărarea lui, fie prin acceptarea lui ca dar. Nu contează dacă a intrat în posesia sa în schimbul unei plăți sau nu.

2 – Să fi intenționat, în momentul intrării în posesie, ca acesta să fie destinat comerțului. Dacă nu a intenționat în momentul intrării în posesie ca acesta să fie destinat comerțului, atunci nu este bun comercial, chiar dacă a format această intenție ulterior.

Încheiat citatul din al-Mughni (2/336).

Unii savanți sunt de părere că acesta devine bun comercial în momentul în care formează intenția, chiar dacă nu a intrat în posesia sa prin propriile acțiuni. Aceasta a fost relatată de la Ahmad (Allah să aibă milă de el).

Ibn Qudaamah a spus, după cuvintele citate mai sus:

S-a relatat de la Ahmad într-o altă relatare că bunurile devin bunuri comerciale de îndată ce cineva formează intenția de a le vinde, datorită cuvintelor lui Samurah (Allah să fie mulțumit de el): Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) ne-a poruncit să plătim zakah pentru ceea ce am pregătit pentru vânzare. Pe baza acestui lucru, nu contează dacă a intrat în posesia lor prin propriile acțiuni sau dacă le-a primit în schimbul unei plăți sau nu; mai degrabă, atunci când formează intenția de a le vinde, acestea devin bunuri comerciale.

Încheiat citatul din al-Mughni (2/336).

Prima opinie este cea a hanbaliților, hanafiților, malik­iților și șafi­iților.

A se vedea: Badaa’i’ al-Sanaa’i (2/12); Sharh al-Kharashi ‘ala Khaleel (2/195); al-Majmoo’ (6/5) și al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah (23/271).

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a preferat a doua opinie, care a fost de asemenea relatată de la Ahmad, dar a făcut diferența între vânzarea unei mașini sau a unui teren pentru a câștiga bani și a obține profit și vânzarea lor deoarece nu mai este nevoie de ele. În primul caz, zakah este datorată, dar nu și în al doilea.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: A doua opinie cu privire la această chestiune este că acesta devine bun comercial prin intenție, chiar dacă nu a intrat în posesia sa prin propriile acțiuni și chiar dacă a intrat în posesia sa fără intenția de a-l vinde, datorită sensului general al cuvintelor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui): „Faptele sunt doar după intenții și fiecare persoană va avea doar ceea ce a intenționat.” Acest om a format intenția de a-l vinde, deci este bun comercial.

De exemplu, dacă cumpără o mașină pentru uz personal, apoi decide să o folosească drept capital pentru afaceri. În acest caz trebuie să plătească zakah după ce a trecut un an de la luarea acestei decizii. Dacă are o mașină pe care o folosește, apoi decide să o vândă, aceasta nu este bun comercial, deoarece în acest caz nu o vinde pentru comerț, ci pentru că nu o mai dorește.

Un alt exemplu este cazul în care are un teren pe care l-a cumpărat pentru a construi, apoi decide să-l vândă și să cumpere un alt teren, așa că îl pune la vânzare. Acesta nu este considerat bun comercial, deoarece decizia de a-l vinde în acest caz nu este pentru a-l folosi la strângerea de capital, ci pentru că nu-l mai dorește. Există o diferență între persoana care îl folosește pentru a strânge capital în scop comercial și persoana care nu mai dorește acel lucru și vrea să-l vândă. În primul caz, zakah este datorată conform opiniei celei mai corecte, dar în al doilea caz nu este datorată nicio zakah.

Încheiat citatul din al-Sharh al-Mumti’ (6/143).

Pe scurt:

Dacă vinzi mașina pentru că nu o mai dorești, atunci nu se datorează zakah pentru ea, dar dacă o vinzi pentru a face comerț, a câștiga bani din ea și a obține profit, atunci trebuie să plătești zakah după ce a trecut un an de la momentul în care ai decis să faci comerț cu ea. Acest lucru nu este afectat de faptul că nu o folosești.

Și Allah știe cel mai bine.