Și-a împărțit averea înainte să moară și a dat unora dintre copii, nu și celorlalți

În primul rând: 

Ceea ce a făcut tatăl tău este să dea unora dintre copiii săi și nu celorlalți și nu poate fi considerat o împărțire a averii sale între moștenitori cât timp este încă în viață, deoarece nu le-a dat tuturor moștenitorilor săi, ci i-a ales doar pe unii dintre copiii săi. 

A-i favoriza pe unii dintre copii la oferirea de daruri fără motiv este haram. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a refuzat să depună mărturie pentru un asemenea dar și l-a numit nedreptate. Aceasta potrivit relatării consemnate de al-Bukhaari (2586) și Muslim (1623) de la al-Nu’maan ibn Basheer (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus că tatăl său l-a dus la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „I-am dat acestui fiu al meu un sclav.” El a spus: „Le-ai dat tuturor copiilor tăi un dar asemănător?” El a spus: „Nu.” El a spus: „Atunci ia-l înapoi.” 

Al-Bukhaari (2587) a relatat că ‘Aamir a spus: L-am auzit pe al-Nu’maan ibn Basheer (fie ca Allah să fie mulțumit de el) spunând pe minbar: „Tatăl meu mi-a dat un dar, iar ‘Amrah bint Rawaahah (mama sa) a spus: «Nu voi fi mulțumită până când nu-i vei cere Mesagerului lui Allah să depună mărturie.» Așa că a mers la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: «I-am dat un dar fiului meu de la ‘Amrah bint Rawaahah, iar ea mi-a spus să-ți cer să depui mărturie, o, Mesager al lui Allah.» El a spus: «Le-ai dat tuturor copiilor tăi un dar asemănător?» El a spus: «Nu.» El a spus: «Teme-te de Allah și tratează-ți copiii în mod echitabil.» Așa că s-a întors și și-a luat darul înapoi.” 

Potrivit unei relatări consemnate tot de al-Bukhaari (2651), Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu-mi cereți să depun mărturie pentru nedreptate.” 

Potrivit unei relatări consemnate de Muslim (1623), al-Nu’maan ibn Basheer (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus: Tatăl meu m-a dus la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „O, Mesager al lui Allah, depune mărturie că i-am dat lui al-Nu’maan atât și atât din averea mea.” El a spus: „Le-ai dat tuturor copiilor tăi la fel cum i-ai dat lui al-Nu’maan?” El a spus: „Nu.” El a spus: „Atunci lasă pe altcineva să depună mărturie pentru tine.” Apoi a spus: „Nu ți-ar plăcea ca toți copiii tăi să te onoreze în mod egal?” El a spus: „Ba da.” El a spus: „Atunci nu (voi depune mărturie).” 

În al doilea rând: 

Cel care a comis o asemenea nedreptate trebuie să se pocăiască înaintea lui Allah și să-și ia darul înapoi sau să dea ceva asemănător tuturor copiilor săi, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ia-l înapoi.” 

Ibn Qudaamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Un bărbat trebuie să fie drept în oferirea darurilor copiilor săi, să nu-l favorizeze pe unul dintre ei și să nu facă nimic care să indice că îl preferă pe unul în detrimentul altuia. Dacă îl favorizează pe unul dintre ei oferindu-i ceva sau arată că îl preferă pe unul în detrimentul altuia, atunci păcătuiește și trebuie să-i trateze pe toți în mod echitabil printr-una dintre cele două modalități: fie luând înapoi ceea ce le-a dat unora cu excluderea celorlalți, fie oferindu-le și celorlalți. Tawoos a spus: Aceasta nu este permisă, nici măcar dacă îl favorizezi pe unul dându-i o pâine arsă (pe care nu le-o dai celorlalți). Aceasta a fost și opinia lui Ibn al-Mubaarak, iar ceva asemănător a fost relatat de la Mujaahid și ‘Urwah. Sfârșitul citatului din al-Mughni (5/387). 

Dacă cei cărora nu li s-a dat nimic acceptă de bunăvoie aceasta, atunci tatăl nu păcătuiește favorizându-i pe unii dintre copiii săi, deoarece dreptul le aparținea fraților lor și este renunțat dacă ei acceptă. Totuși, este mai bine să nu facă aceasta nici dacă ei acceptă. 

Shaykh Ibn Baaz (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: 

Tatăl trebuie să-și trateze copiii în mod echitabil, atât pe băieți, cât și pe fete, potrivit regulilor moștenirii. Nu îi este permis să-i favorizeze pe unii dintre ei cu ceva și nu pe ceilalți, decât dacă aceasta se face cu aprobarea celor cărora nu li se dă nimic, dacă sunt sănătoși la minte și nu acceptă de frica tatălui lor, ci acceptă de bunăvoie, fără nicio amenințare din partea tatălui sau teamă din partea copilului. Totuși, este mai bine în toate cazurile să nu facă diferențe între ei și aceasta este mai favorabil armoniei, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Teme-te de Allah și tratează-ți copiii în mod echitabil.” Saheeh – convenit asupra autenticității. 

Sfârșitul citatului din Fataawa al-Shaykh Ibn Baaz (20/51). 

În al treilea rând: 

În răspunsul la întrebarea nr. 36872 am afirmat că nu este nimic greșit în a le da unora dintre copii și nu celorlalți dacă există un motiv pentru aceasta, cum ar fi faptul că unul dintre ei are nevoie și este sărac sau că este un căutător de cunoaștere și așa mai departe. Dacă există un motiv shar’i pentru care tatăl tău i-a favorizat pe acești frați cu daruri, atunci el nu păcătuiește. Dar dacă nu există un motiv shar’i și voi nu sunteți de acord cu aceasta, atunci trebuie să ia darul înapoi și să vă trateze pe toți în mod echitabil. 

În al patrulea rând: 

Dacă nu sunteți de acord cu aceasta, trebuie să-l sfătuiți pe tatăl vostru cu blândețe și să-i explicați că trebuie să vă trateze pe toți în mod echitabil. Poate fi necesar să-i explicați aceasta cu dovezi shar’i, care au fost prezentate în răspunsul la întrebarea nr. 67652. 

Și Allah știe cel mai bine.