Shirk minor

În primul rând: 

Nu este permisă purtarea amuletelor, chiar dacă acestea conțin din Quranul cel Sfânt, din cauza sensului general al cuvintelor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care poartă o amuletă, Allah să nu-i împlinească nevoia, iar cel care poartă o scoică marină, Allah să nu-i dea liniște.”  Relatat de Ahmad (17440); clasificat drept hasan de Shu’ayb al-Arna’oot în Tahqeeq al-Musnad. 

Și el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care poartă o amuletă a comis shirk.” Acest hadith a fost clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami’. 

Dacă amuletele conțin Quran, există o diferență de opinie între savanți cu privire la ele. Opinia mai corectă este că nu sunt permise, din cauza sensului general al dovezilor și pentru a bloca mijloacele care pot conduce la shirk. De asemenea, aceasta se datorează lipsei de respect la care sunt supuse în majoritatea cazurilor, deoarece cel care le poartă doarme cu amuleta asupra sa, intră în toaletă purtând-o și altele asemenea. 

Se spune în Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (1/212): Savanții sunt unanim de acord că este haraam să porți amulete dacă acestea conțin altceva decât Quran, însă au avut opinii diferite cu privire la cele care conțin Quran. Unii dintre ei au permis purtarea lor, iar alții nu au permis-o. Opinia că nu sunt permise este mai corectă, din cauza sensului general al ahaadeeth-urilor și pentru a bloca mijloacele care pot conduce la shirk. Sfârșitul citatului. 

Acest lucru a fost discutat în detaliu în răspunsul la întrebarea nr. 10543. 

Toate acestea se aplică dacă acceptăm că amuleta despre care se întreabă aici nu conține nimic în afară de Aayat al-Kursiy sau alte cuvinte ale lui Allah. Dar poate conține și vrăjitorie și kufr. Este ciudat faptul că practicanții vrăjitoriei pun cuvintele lui Allah alături de kufr-ul și falsitatea lor, pentru a-și ascunde răul și a-i înșela pe oameni. 

Din îngrijorarea colegului tău ca nimeni să nu privească în interiorul amuletei și din refuzul său atunci când i-ai cerut amuleta pentru a vedea ce se află în ea, pare că acest coleg fie nu știe ce se află cu adevărat în amuletă, fie știe că înăuntru nu se află doar cuvintele lui Allah. 

Pe baza acestui fapt, trebuie să-ți sfătuiești colegul și să-l avertizezi împotriva purtării oricărui lucru al cărui conținut nu îl cunoaște, precum și împotriva purtării amuletelor în general. 

Afirmația lui că nimeni nu are voie să vadă ce se află înăuntru nu este corectă; mai degrabă, aceasta este una dintre minciunile practicanților vrăjitoriei și șarlatanilor și este un mod prin care îi sperie pe oameni pentru ca aceștia să nu vadă ce se află în amulete, precum numele diavolilor sau scrieri fără înțeles. 

În al doilea rând: 

În ceea ce privește afirmația ta: „Pe Allah, dacă mori cu acest lucru asupra ta, vei merge în Iad”, dacă ai intenționat că cel care face aceasta merită să meargă în Iad, pe baza celor auzite despre faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis aceasta și a avertizat cu Iadul pe cel care a făcut-o, cunoscând în același timp că nu putem ști dacă o anumită persoană va merge în Paradis sau în Iad, cu excepția celor menționați în Wahy (Revelație), și că credincioșii în Tawheed care comit păcate sunt supuși voinței lui Allah, iar dacă El voiește îi pedepsește și dacă El voiește îi iartă – dacă aceasta a fost intenția ta, atunci nu există păcat asupra ta in sha Allah. 

În mod similar, dacă intenția ta a fost să-l avertizezi cu privire la pedeapsa celor care tratează cu ușurință asemenea lucruri și persistă în a le face, atunci nu există păcat asupra ta pentru aceasta, in sha Allah. 

În Musnad al-Imam Ahmad (19498) se relatează că al-Hasan a spus: ‘Imraan ibn Husayn mi-a spus că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a văzut un inel, cred că a spus că era din alamă, pe partea superioară a brațului unui bărbat. El a spus: „Vai ție, ce este acesta?” El a răspuns: Este pentru durerea din umăr și mână. El a spus: „Nu va face decât să-ți sporească slăbiciunea. Scoate-l, căci dacă mori purtându-l, nu vei reuși niciodată.” [Clasificat drept da’eef de al-Albaani în al-Da’eefah (1029)]. 

În Sunan Abi Dawood (4669) se relatează că Ibn al-Daylami a spus: M-am dus la Ubayy ibn Ka’b și i-am spus: Sunt foarte confuz cu privire la al-qadar (decretul divin); spune-mi ceva prin care Allah să poată îndepărta ceea ce se află în inima mea. El a spus: Dacă Allah i-ar pedepsi pe locuitorii cerurilor Sale și pe locuitorii pământului Său, i-ar pedepsi și nu ar fi nedrept față de ei. Dacă le-ar acorda milă, mila Sa ar fi mai bună pentru ei decât faptele lor bune. Dacă ai cheltui echivalentul muntelui Uhud în aur pentru cauza lui Allah, Allah nu l-ar accepta de la tine decât dacă ai crede în al-qadar și ai ști că ceea ce ți se întâmplă nu putea să te ocolească, iar ceea ce te ocolește nu putea să ți se întâmple. Dacă mori crezând altceva decât aceasta, vei merge în Iad. El a spus: Apoi m-am dus la ‘Abd-Allah ibn Mas’ood, iar el a spus ceva asemănător. Apoi m-am dus la Hudhayfah ibn al-Yamaan, iar el a spus ceva asemănător. Apoi m-am dus la Zayd ibn Thaabit, iar el mi-a transmis ceva asemănător de la Profet. 

Clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Jaami’ (5344). 

Al-Qaari a spus cu privire la cuvintele „vei merge în Iad”: acesta este un avertisment și o amenințare! Sfârșitul citatului din Tuhfat al-Ahwadhi. 

Dar dacă intenția ta a fost că această anumită persoană este una dintre oamenii Iadului din cauza acestei fapte, aceasta este o greșeală din partea ta. Nu putem depune mărturie că o anumită persoană se va afla în Paradis sau în Iad, decât dacă există un text care atestă aceasta. 

Notă: Purtarea unei amulete poate fi shirk minor sau poate fi shirk major, în funcție de situația celui care o folosește. Dacă el crede că aceasta poate aduce beneficii și poate cauza rău prin ea însăși, atunci acesta este shirk major. Dacă el crede că este un mijloc, atunci acesta este shirk minor, deoarece consideră drept mijloc ceva ce nu este un mijloc. Dacă o persoană moare în stare de shirk minor fără să se fi căit, este ea supusă voinței lui Allah sau nu va fi iertată, asemenea cazului shirk-ului major? Există două opinii ale savanților: 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Cuvintele lui Allah, „Cu adevărat, Allah nu iartă să I se atribuie asociați în adorare” [al-Nisa’ 4:48], includ shirk-ul minor? 

El a răspuns: Savanții au avut opinii diferite cu privire la aceasta. Unii dintre ei au spus că include toate tipurile de shirk, chiar și shirk-ul minor, precum juratul pe altcineva decât Allah; Allah nu-l va ierta. În ceea ce privește păcatele majore, precum consumul de alcool și zina, acestea sunt supuse voinței lui Allah; dacă Allah voiește, le va ierta, iar dacă Allah voiește, îi va pedepsi. 

Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] a spus lucruri diferite. Cu o ocazie a spus: Allah nu iartă shirk-ul, chiar dacă este minor. Cu altă ocazie a spus: Ceea ce Allah nu iartă este shirk-ul major. 

Oricare ar fi cazul, trebuie să ne ferim de shirk în întregime, deoarece sensul general poate include și shirk-ul minor, pentru că El spune: „Cu adevărat, Allah nu iartă să I se atribuie asociați”, adică orice asociat, ceea ce sugerează orice tip de shirk. Sfârșitul citatului din Majmoo’ Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (2/203). 

În ceea ce privește ceea ce trebuie să faci, trebuie să te căiești înaintea lui Allah pentru faptul că ai tratat cu ușurință asemenea cuvinte și să nu mai faci aceasta în viitor.  

Și Allah știe cel mai bine.