Sensul hadeeth-ului „Nu este un act de evlavie să postești în timpul călătoriei”

În primul rând, am afirmat deja în răspunsul la întrebarea nr. 20165 că postul în timpul călătoriei poate fi împărțit în trei categorii: 

1 – Dacă postul nu provoacă greutăți, atunci este de preferat să postească. 

2 – Dacă postul provoacă greutăți, atunci este mai bine să întrerupă postul. 

3 – Dacă o persoană va fi vătămată de post sau există teama că ar putea muri, atunci postul devine haraam și trebuie să-și întrerupă postul. 

Am citat, de asemenea, dovezi din Sunnah cu privire la aceasta.  

În al doilea rând: acest hadeeth la care se referă cel care întreabă se aplică în al treilea caz. Dacă știm contextul hadeeth-ului și motivul pentru care a fost relatat, acest lucru va deveni clar. 

Al-Bukhaari (1946) și Muslim (1115) au relatat de la Jaabir ibn ‘Abd-Allah (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) se afla într-o călătorie și a văzut o mulțime de oameni și un om asupra căruia se făcea umbră. El a spus: „Ce este aceasta?” Ei au spus: „Postește.” El a spus: „Nu este un act de evlavie să postești în timpul călătoriei.” 

Al-Sindi a spus: 

Cuvintele „Nu este un act de evlavie …” înseamnă că nu este un act de ascultare sau adorare. 

Al-Nawawi a spus: 

Înseamnă că, dacă îți este prea greu să postești și te temi că acest lucru te-ar putea vătăma. Contextul hadeeth-ului indică faptul că astfel trebuie interpretat… Hadeeth-ul se referă la cel care poate fi vătămat de post. 

Aceasta este modalitatea în care al-Bukhari a înțeles hadeeth-ul. El l-a introdus spunând: 

„Capitol: Cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) către cel asupra căruia se făcea umbră când căldura era prea intensă: «Nu este un act de evlavie să postești în timpul călătoriei.»” 

Al-Haafiz a spus: 

Prin această introducere, el a indicat că motivul pentru care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus „Nu este un act de evlavie să postești în timpul călătoriei” este greutatea menționată. 

Ibn al-Qayyim a spus în Tahdheeb al-Sunan: 

În ceea ce privește cuvintele „Nu este un act de evlavie să postești în timpul călătoriei”, acestea au fost spuse cu privire la o anumită persoană pe care Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a văzut-o asupra căreia se făcea umbră, iar postul o epuizase. Așadar, el a spus aceste cuvinte, adică nu este un act de evlavie ca o persoană să se epuizeze în asemenea măsură când Allah i-a permis să nu postească.  

În al treilea rând: 

Acest hadeeth nu poate fi interpretat în termeni generali, ca însemnând că nu este un act de evlavie să postești în niciun tip de călătorie, deoarece este dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) obișnuia să postească în timpul călătoriei.  

De aceea, al-Khattaabi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Aceste cuvinte au fost rostite dintr-un anumit motiv, așadar sunt limitate la cei care se află într-o situație similară. Este ca și cum ar fi spus că nu este un act de evlavie ca un călător să postească dacă postul îl va face să sufere în asemenea mod. Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a postit în călătoria sa în anul Cuceririi. 

Din ‘Awn al-Ma’bood. 

Și Allah știe cel mai bine.