Sensul du’aa’-ului „Wa habb al-musee’eena minaa li’l-muhsineen”

Prin aceasta se înțelege cererea către Allah de a-i ierta pe musulmanii care fac răul de dragul celor dintre ei care fac binele. Nu este nimic greșit în aceasta, deoarece tovărășia oamenilor drepți și șederea împreună cu ei se numără printre mijloacele de iertare pentru musulmanul care face răul. Ei sunt oamenii al căror companion nu poate fi osândit. S-a relatat într-un hadeeth saheeh că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Asemănarea unui companion bun este asemenea celui care poartă parfum: fie îți va da puțin, fie vei cumpăra de la el, fie vei simți un miros plăcut venind de la el. Iar asemănarea unui companion rău este asemenea celui care lucrează cu foalele: fie îți va arde veșmântul, fie vei simți un miros urât venind de la el.”  

Dar nu este permis ca un musulman să se bazeze pe astfel de lucruri pentru ispășirea faptelor sale rele. Mai degrabă, el trebuie să se căiască în permanență pentru toate păcatele sale, să se cerceteze pe sine și să se străduiască să se controleze de dragul lui Allah, astfel încât să facă ceea ce i-a poruncit Allah și să evite ceea ce Allah a interzis, și, de asemenea, să spere în iertarea lui Allah; astfel, el trebuie să-L implore pe Allah să nu-l lase în voia lui însuși și să nu-l judece după faptele sale. De aceea, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Rămâi ferm, fă tot ce poți, dar nu exagera, fii bine dispus și să știi că niciunul dintre voi nu va intra în Paradis în virtutea faptelor sale singure.” Ei au spus: „Nici măcar tu, o, Mesager al lui Allah?” El a spus: „Nu, nici măcar eu, dacă Allah nu-mi dăruiește Mila și harul Său.”  

Iar Allah este Sursa puterii.