Semnificația faptelor bune

Semnificația faptelor bune

Faptele bune sunt cele conforme cu sharee‘ah și care sunt săvârșite cu sinceritate de dragul lui Allah. Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a definit ‘ibadah (adorarea) ca fiind „un termen general care include tot ceea ce Allah iubește și cu care este mulțumit, fie că sunt cuvinte sau fapte, atât lăuntrice, cât și exterioare; acestea sunt de multe feluri și nu le putem enumera, cu atât mai puțin să le enumerăm în detaliu, dar vom menționa câteva dintre ele.

Exemple de fapte bune 

1. Credința în Allah – care include credința în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în mesagerii Săi, în Ziua de Apoi și în voința și decretul divin (al-qadar), atât în bine, cât și în rău.

2. Rugăciunea săvârșită la timp – există cinci rugăciuni pe care Allah le-a impus în timpul nopții și al zilei. Sahabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) au fost cu toții de acord că cel care nu se roagă este un necredincios. Nu este permisă amânarea rugăciunilor dincolo de timpul stabilit pentru ele. Este obligatoriu să fie îndeplinite toate părțile obligatorii ale rugăciunii, iar musulmanul trebuie să se roage așa cum s-a rugat Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

3. Hajj acceptat – ceea ce înseamnă:

a. Trebuie să fie săvârșit cu bani halal (câștigați din surse permise)

b. Trebuie să evite faptele imorale, păcatul și certurile în timpul săvârșirii Hajjului

c. Trebuie să îndeplinească toate ritualurile conform Sunnah Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

d. Nu trebuie să săvârșească Hajjul pentru a se făli, ci trebuie să îl săvârșească cu sinceritate de dragul lui Allah.

e. Nu trebuie să îl urmeze cu niciun act de neascultare sau păcat.

4. Cinstirea părinților – ceea ce înseamnă să li se dea ascultare în actele de ascultare față de Allah; nu este permis să li se dea ascultare în chestiuni de neascultare sau păcat. Cinstirea lor înseamnă, de asemenea, să nu ridici vocea la ei și să nu îi jignești prin cuvinte vătămătoare. Include, de asemenea, cheltuirea pentru ei și slujirea lor.

5. Jihadul de dragul lui Allah. Allah a prescris jihadul pentru a stabili Tawhid și pentru a răspândi Islamul în întreaga lume. Allah a pregătit o mare răsplată pentru mujahidin.

6. Iubirea de dragul lui Allah și ura de dragul lui Allah. Aceasta înseamnă că musulmanul își iubește semenul musulman de dragul lui Allah, nu pentru culoarea, naționalitatea sau averea sa, ci pentru ascultarea sa față de Domnul său și apropierea sa de El. În mod similar, îl urăște pe păcătos pentru neascultarea sa față de Allah.

7. Citirea și recitarea Coranului – fie că este vorba despre partea pe care o citește în fiecare zi, fie despre ceea ce recită în rugăciunile de noapte (qiyam al-layl).

8. Perseverența în actele de adorare, chiar dacă sunt puține. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) iubea faptele săvârșite cu consecvență, chiar dacă erau puține. O faptă mică săvârșită cu perseverență este mai bună decât o faptă mai mare săvârșită cu intermitență.

9. Îndeplinirea responsabilităților încredințate. Aceasta este o faptă obligatorie și una dintre cele mai mărețe fapte. Se știe în Islam că ipocritul este cel care își trădează responsabilitatea încredințată și nu înapoiază bunurile încredințate oamenilor care i le-au încredințat.

10. A fi iertător față de oameni. Aceasta înseamnă renunțarea la propriile drepturi, iertarea celui care ți-a făcut un rău, dacă aceasta va duce la schimbarea lui sau dacă s-a pocăit și regretă ceea ce a făcut. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „O persoană nu își sporește onoarea decât prin iertare.” Relatat de Muslim, 2588

11. A fi sincer în vorbire. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Un om va continua să spună adevărul și să se străduiască să spună adevărul până când va fi consemnat la Allah ca unul care spune adevărul. Sinceritatea este un mijloc de salvare; este o mare caracteristică ce s-a numărat printre însușirile profeților și ale celor care i-au urmat cu adevăr.” Relatat de Muslim, 2607.

12. Cheltuirea de dragul lui Allah. Aceasta include cheltuirea pentru jihad, pentru părinți, pentru săraci și nevoiași, pentru construirea moscheilor, pentru tipărirea exemplarelor Coranului și a cărților islamice și cheltuirea pentru familie și copii.

13. Asigurarea faptului că musulmanii sunt în siguranță față de cuvintele și faptele proprii. Aceasta înseamnă abținerea de la bârfă, calomnie, defăimare, insulte și blesteme și abținerea de la lovirea sau bătaia celor care nu merită un astfel de tratament.

14. Hrănirea celor flămânzi – ceea ce include hrănirea atât a oamenilor, cât și a animalelor.

15. Răspândirea salutului salam către cei pe care îi cunoști și către cei pe care nu îi cunoști – cu excepția celor despre care textele spun că nu trebuie să inițiem salutul salam cu ei, și anume kuffar.

16. Ajutarea celor nevoiași, a călătorilor și a celor neajutorați.

17. Ținerea răului propriu departe de oameni, ceea ce este un act de caritate care îți poate fi de folos.

Și există multe alte fapte bune. 

Hadith despre alte fapte bune

Următorul hadith enumeră mai multe fapte bune: 

Al-Bayhaqi a relatat că Abu Dharr a spus: Am zis: „O, Mesager al lui Allah, ce va salva o persoană de Focul Iadului?”

 El a spus: „Credința în Allah.” 

Am zis: „O, Mesager al lui Allah, există fapte care ar trebui să însoțească această credință?” 

El a spus: ``Ar trebui să dea din provizia pe care Allah i-a acordat-o.” 

Am zis: „O, Mesager al lui Allah, dar dacă este sărac și nu are nimic de dat?” 

El a spus: „Ar trebui să poruncească ceea ce este bun și să interzică ceea ce este rău.” 

Am zis: „O, Mesager al lui Allah, dar dacă nu poate porunci ceea ce este bun și nu poate interzice ceea ce este rău?” 

El a spus: „Ar trebui să îl ajute pe cel neajutorat (adică pe cel care nu are abilități și nu poate câștiga o învățare).” 

Am zis: „Dar dacă el însuși este neajutorat și nu poate face nimic?” 

El a spus: „Ar trebui să îl ajute pe cel căruia i s-a făcut o nedreptate.” 

Am zis: „Dar dacă este slab și nu îl poate ajuta pe cel căruia i s-a făcut o nedreptate?”  

El a spus: „Nu vrei să te gândești la tovarășul tău ca având vreun bine în el. Să se abțină de la a le face rău oamenilor.” 

Am zis: „O, Mesager al lui Allah, dacă face aceasta, va intra în Paradis?” 

El a spus: „Nu există credincios care să nu se străduiască să dobândească una dintre aceste caracteristici, dar eu îl voi lua de mână și îl voi conduce în Paradis.” (Clasificat drept sahih de al-Albani în al-Targhib, 876) 

Iar Allah este Sursa puterii.