Semnificația expresiei „(Ta‘aala jadduka (Înălțată fie măreția Ta)” în du‘aa’ al-istiftaah

Muslim a relatat în Saheeh-ul său (399) că ‘Umar ibn al-Khattab obișnuia să recite aceste cuvinte cu voce tare, spunând: „Subhaanaka Allahumma wa bi hamdika, tabaaraka asmuka wa ta‘aala jadduka wa laa ilaaha ghayruka (Slavă și laudă Ție, o, Allah, binecuvântat este Numele Tău și înălțată fie măreția Ta; nu există altă divinitate în afară de Tine).”

Acest lucru a fost relatat în relatări marfoo‘ (cu isnaad-uri care ajung până la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)) și în relatări mawqoof (suspendată / aflată în așteptare), în care isnaad-ul se încheie cu ‘Umar sau cu alți Companioni ai Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa).

A se vedea: as-Sunan de ad-Daaraqutni (2/58); Silsilat al-Ahaadeeth as-Saheehah (2996); Sifat Salaat an-Nabi (sall-Allahu ‘alayhi wa sallam), de al-Albaani (fie ca Allah să aibă milă de el), p. 93

Savanții hadithului, ai fiqh-ului, ai limbii arabe și alții au afirmat că vocalizarea acestui cuvânt este cu fat-hah, astfel încât se citește al-jadd; ei nu au menționat nimic altceva.

Al-jadd înseamnă măreție sau grandoare.

Așadar, sensul hadithului este: Înălțată fie măreția Ta.

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Tahdheeb al-Asmaa’ wa’l-Lughaat (3/331):

Expresia din du‘aa’ al-istiftaah, „Wa ta‘aalaa jadduka”, cu fat-hah pe jeem, înseamnă: Înălțată fie măreția Ta.

Și s-a spus că prin al-jadd se are în vedere independența materială. Ambele sensuri sunt bune, deși al-Khattaabi nu a menționat altceva decât măreția. Un alt exemplu este versetul în care Allah, înălțat fie El, spune, relatând despre djinni (interpretarea sensului):

„Și [învață] că măreția [jadd] Domnului nostru este înălțată”

[al-Jinn 72:3].

Încheiat citatul.

Al-Ba‘li a spus în al-Matla‘ ‘ala Abwaab al-Maqna‘ (p. 46):

[Se pronunță] „Wa ta‘aalaa jadduka”, cu fat-hah pe jeem. Încheiat citatul.

Al-Bahooti (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Kashshaaf al-Qinaa‘ (2/478):

[Se pronunță] „Wa ta‘aalaa jadduka”, cu fat-hah pe jeem; sensul este: înălțată fie măreția Ta. Încheiat citatul.

În comentariul lui Ibn Qaasim la ar-Rawd al-Murbi‘ (2/22) se spune:

Cuvântul al-jadd, cu fat-hah pe jeem, înseamnă măreție, avere, fericire și independență materială. Cuvântul ta‘aala (înălțat fie…) înseamnă: Mare este El… Aceasta se referă la faptul că El este în mod categoric măreț. Indică cea mai înaltă și supremă înălțime: Înălțată fie măreția Ta, înălțată fie măreția Ta care întrece orice altă măreție; puterea Ta depășește orice altă putere; stăpânirea Ta întrece orice altă stăpânire. Încheiat citatul.

În Tawdeeh al-Ahkaam Sharh Buloogh al-Maraam de al-Bassaam (2/169), se spune:

Jadduka, cu fat-hah pe jeem și shaddah pe daal, înseamnă: măreția Ta, puterea Ta și stăpânirea Ta. Încheiat citatul.

Acest cuvânt – jadd – apare de mai multe ori cu fat-hah pe jeem în Coranul cel Sfânt și în Sunnah Profetică.

Allah, înălțat fie El, ne spune că djinnii au zis:

„Și [învață] că măreția [jadd] Domnului nostru este înălțată; El nu Și-a luat soție și nici fiu”

[al-Jinn 72:3].

As-Sa‘di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus (p. 890): Adică, înălțată fie măreția Sa și sfințite fie Numele Sale. Încheiat citatul.

Al-Qurtubi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus (19/8): „măreția [jadd] Domnului nostru este înălțată” înseamnă: măreția și grandoarea Sa. Încheiat citatul.

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „O, Allah, nimeni nu poate împiedica ceea ce Tu dăruiești și nimeni nu poate dărui ceea ce Tu împiedici, iar norocul [jadd] oricărei persoane norocoase nu îi este de niciun folos împotriva Ta.” Relatat de al-Bukhaari (844) și Muslim (593).

Savanții au spus că sensul este: norocul, independența materială și statutul persoanei norocoase, independente și cu rang înalt nu îi sunt de niciun folos împotriva Ta.

Ibn Rajab a spus cu privire la cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), „iar norocul [jadd] oricărei persoane norocoase nu îi este de niciun folos împotriva Ta”:

Prin cuvântul jadd, cu fat-hah pe jeem, în acest hadith se are în vedere: tot ceea ce deține ca resurse persoana independentă material nu îi va fi de folos împotriva Ta.

Încheiat citatul din Fat-h al-Baari de Ibn Rajab (7/417).

An-Nawawi a spus în Sharh Saheeh Muslim:

În ceea ce privește expresia dhaa’l-jadd (tradusă aici prin persoană norocoasă), opinia cea mai cunoscută este că jeem are fat-hah. Astfel a fost vocalizată de savanții din generațiile timpurii și târzii.

Ibn ‘Abd al-Barr a spus: Unii dintre ei au relatat-o cu kasrah (jidd). Abu Ja‘far Muhammad ibn Jareer at-Tabari a spus: Este cu fat-hah. Ash-Shaybaani a pronunțat-o cu kasrah, însă aceasta contrazice ceea ce este cunoscut de cei care au relatat relatările. Nu se știe ca altcineva să fi spus acest lucru.

At-Tabari și cei care au venit după el au considerat relatările care scriu acest cuvânt cu kasrah ca fiind da‘eef (slabe). Ei au spus: Indiferent de slăbiciunea relatării, sensul acestui cuvânt (adică jidd) este străduință intensă. Cu alte cuvinte, expresia ar însemna că efortul celui care se străduiește intens nu îi va fi de folos împotriva Ta; tot ceea ce i-ar putea fi de folos și l-ar putea salva este mila Ta.

Și s-a spus că prin aceasta se are în vedere cel care se străduiește din răsputeri pentru câștigul lumesc.

De asemenea, s-a spus că sensul este graba de a fugi; cu alte cuvinte, dacă o persoană se grăbește să fugă, graba ei de a fugi nu îi va fi de folos, căci ea se află în strânsoarea Ta și este supusă controlului și stăpânirii Tale.

Opinia corectă și binecunoscută este că al-jadd, cu fat-hah, se referă la noroc, independență materială, măreție și stăpânire. Sensul este: dacă o persoană se bucură de noroc în această lume, averea, copiii, măreția și puterea ei nu îi vor fi de folos împotriva Ta, iar norocul ei nu o va salva de Tine; mai degrabă, ceea ce îi va fi de folos și o va salva sunt faptele bune, după cum spune Allah, înălțat fie El (interpretarea sensului):

„Averea și copiii sunt [doar] podoaba vieții lumești. Însă faptele bune nepieritoare sunt mai bune pentru Domnul tău”

[al-Kahf 18:46].

Încheiat citatul.

Astfel devine clar că vocalizarea corectă a expresiei „wa ta‘aala jadduka” este cu fat-hah pe jeem, conform consensului savanților, iar ceea ce se are în vedere este măreția.

Nu este corect să fie pronunțată cu kasrah (jidduka); aceasta denaturează cuvintele Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), deoarece el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a pronunțat-o cu fat-hah, iar savanții nu au menționat nicio pronunție alternativă.

Mai mult, pronunțarea ei cu kasrah schimbă sensul hadithului, deoarece al-jidd (cu kasrah) înseamnă străduință intensă sau seriozitate, opusul frivolității. Acesta nu este sensul urmărit în acest hadith.

Oricine dorește să-i avertizeze pe oameni cu privire la greșelile pe care le fac trebuie să se asigure de ceea ce spune înainte de a răspândi acel lucru, mai ales dacă are legătură cu hotărâri islamice și hadithuri profetice, pentru a nu spune fără intenție minciuni împotriva Mesagerului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și pentru a nu-i opri să facă ceea ce este corect, îndemnându-i să o facă într-un mod greșit; în acest caz, el va deveni unul dintre „aceia ale căror eforturi sunt zadarnice în viața lumească, în timp ce ei cred că fac bine în ceea ce lucrează” [al-Kahf 18:104].

Și Allah știe cel mai bine.