Semnificația cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) despre cei care vor fi scoși din Iad: „Nu au făcut niciodată nimic bun”

Prin cuvintele „nu au făcut niciodată nimic bun” se înțelege că ei nu au făcut nicio faptă bună în afară de a crede și de a confirma cu inimile lor. Acești oameni fie au murit înainte de a putea săvârși fapte, astfel încât au crezut și apoi au murit înainte de a putea face ceva, caz în care este adevărat să se spună că nu au făcut niciodată nimic bun; 

Sau acest hadeeth trebuie înțeles în lumina altor hadeeth-uri care indică faptul că abandonarea unor fapte bune constituie kufr, precum rugăciunea; astfel, cel care nu se roagă este un necredincios, chiar dacă pretinde că crede în Allah și în Mesagerul Său. Necredinciosul nu va beneficia de mijlocirea niciunuia dintre cei care mijlocesc în Ziua Învierii; el va rămâne în Iad pentru totdeauna -- Allah să ne ferească. 

Ideea este că acest hadeeth fie se aplică oamenilor care cred, dar nu au fost capabili să facă nicio faptă bună deoarece au murit imediat după ce au crezut, astfel încât nu au făcut niciodată nimic bun; 

Sau are un sens general, dar se face o excepție în privința chestiunilor despre care textele shar‘i afirmă că sunt esențiale, precum rugăciunea -- astfel, cel care nu se roagă este un necredincios care nu va beneficia de mijlocire și nu va fi scos din Iad. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Muhammad ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el)