Semnificația cuvântului Anwaat

Acest hadeeth a fost relatat de Imam Ahmad (2139) și de al-Tirmidhi (2180), care a spus că este hasan saheeh. A fost relatat și de Ibn Abi Aasim în al-Sunnah. Al-Manaawi a spus: isnad-ul său este saheeh. Și a fost clasificat drept saheeh de al-Albaani în Riyaadh al-Sunnah, nr. 76. 

Aceste cuvinte au fost relatate în hadeeth-ul lui Abu Waaqid al-Laythi (Allah să fie mulțumit de el): Ei au plecat din Makkah împreună cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) spre Hunayn. Kuffaar-ii aveau un copac la care mergeau și petreceau timp (pentru a căuta binecuvântări) și își atârnau armele de el; acesta se numea Dhaat Anwaat. Am trecut pe lângă un copac mare și verde și am spus: „O, Mesager al lui Allah, fă-ne un dhaat anwaat.” Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, ați spus același lucru pe care l-au spus oamenii lui Moosa: fă-ne un zeu, așa cum au ei zei. Cu adevărat, sunteți un popor neștiutor. Acestea sunt căi pe care cu siguranță le veți urma, așa cum au făcut cei de dinaintea voastră, pas cu pas.” 

Potrivit unei relatări transmise de Ibn Abi ‘Aasim în Kitaab al-Sunnah: Și eram noi în Islam (la acel moment). 

În ceea ce privește cuvintele Dhaat Anwaat: Anwaat este pluralul cuvântului nawt, care se referă la orice lucru atârnat. Dhaat Anwaat este copacul de care erau atârnate aceste lucruri. Ibn al-Atheer a spus în al-Nihaayah: Acesta este numele unui anumit copac care le aparținea mushrikeenilor, de care își atârnau armele și la care mergeau și petreceau timp (pentru a căuta binecuvântări). Ei i-au cerut să le facă ceva asemănător, iar el le-a interzis să facă aceasta. 

În ceea ce privește expresia „Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, ați spus același lucru pe care l-au spus oamenii lui Moosa: fă-ne un zeu, așa cum au ei zei. Cu adevărat, sunteți un popor neștiutor”: Aici, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a asemănat ceea ce au spus ei cu cuvintele Copiilor lui Israel, când au trecut pe lângă niște oameni care se închinau idolilor lor. Ei i-au cerut lui Moosa (pacea fie asupra lui) să le facă un zeu căruia să i se închine, așa cum acei oameni aveau un zeu. 

În ceea ce privește expresia „Acestea sunt căi pe care cu siguranță le veți urma, așa cum au făcut cei de dinaintea voastră”: adică aceasta este calea națiunilor care au fost înaintea voastră. Ceea ce se înțelege aici este calea oamenilor care urmează capriciile și dorințele și inovațiile pe care le-au introdus pe baza propriilor idei după plecarea Profeților lor și și-au schimbat religia.  

Potrivit hadeeth-ului lui Abu Sa’eed, relatat de al-Bukhaari: „Veți urma căile celor de dinaintea voastră, palmă cu palmă, cot cu cot, până când, chiar dacă aceștia ar intra în vizuina unei șopârle, îi veți urma.” Am spus: „O, Mesager al lui Allah, (te referi la) evrei și creștini?” El a spus: „La cine altcineva?” 

Al-Nawawi a spus: Aceasta este o minune evidentă a Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui), deoarece ceea ce a prezis s-a adeverit. 

Din acest hadeeth învățăm următoarele: 

1-Să ne ferim de shirk (asocierea altora cu Allah) și că o persoană poate crede că un lucru este bun și o va apropia de Allah, când acesta este cât se poate de îndepărtat de mila Domnului său și o va apropia de mânia Lui.

2-Căutarea binecuvântărilor de la copaci și pietre și atașarea de acestea sunt toate acte de shirk care au apărut în această ummah. Oricine cade în aceste lucruri urmează calea evreilor și creștinilor și abandonează calea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui).

3-Ceea ce contează sunt semnificațiile, nu cuvintele. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a asemănat ceea ce au spus ei cu ceea ce au spus Copiii lui Israel, chiar dacă ei nu au cerut în mod explicit un zeu în locul lui Allah.

4-Este interzis să-i imiți pe oamenii Jaahiliyyah și pe oamenii Cărții în lucrurile care le sunt specifice și în actele lor de adorare.

5-Aceasta arată că, atunci când o persoană s-a îndepărtat de falsitatea cu care era obișnuită, nu există nicio garanție că ceva din acele vechi tradiții nu va rămâne în inima sa, deoarece Sahaabah care i-au cerut acest lucru erau musulmani doar de câteva zile, întrucât au devenit musulmani în ziua cuceririi Makkah, iar apoi Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) i-a scos în campania de la Hunayn. Acest incident a avut loc pe drumul spre Hunayn.

A se vedea Fath al-Majeed bi Sharh Kitaab al-Tawheed, 139-147; și al-Qawl al-Mufeed de Shaykh Ibn ‘Uthaymeen. 

Îi reamintim celui care a pus întrebarea că Shaykh Muhammad ibn ‘Abd al-Wahhaab (Allah să aibă milă de el) a citat acest hadeeth în binecuvântata sa carte Kitaab al-Tawheed, în capitolul despre căutarea binecuvântărilor de la copaci, pietre etc. Îl sfătuim să citească acest lucru, împreună cu comentariul, în special cele două comentarii menționate mai sus, deoarece va învăța foarte multe din acestea. Iar Allah este Sursa puterii.