Selectarea versetelor și supplicațiilor pentru scopuri de incantație

Dacă cel care efectuează ruqyah recită versete generale din Coran sau rugi generale pentru a căuta refugiu la Allah ori alte du‘as pentru ruqyah sau orice du‘as saheeh (autentice) pe care Allah i le poate inspira și care sunt potrivite situației, fără a le limita la ruqyah-urile specifice care au fost relatate, nu este nimic greșit în aceasta, in sha Allah, datorită sensului general al cuvintelor Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Oricine dintre voi este capabil să-i fie de folos fratelui său, să o facă.” [Ahmad]

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu este nimic greșit într-o ruqyah care nu implică shirk (păgânism).” [Muslim].

Al-Hafiz Ibn Hajar (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Învățații sunt unanim de acord că ruqya este permisă dacă sunt îndeplinite trei condiții:

Trebuie făcută prin recitarea cuvintelor lui Allah, slăvit fie El, sau a numelor și atributelor Sale, în arabă ori într-o limbă al cărei sens este înțeles, cu credința că ruqyah nu are efect în sine; mai degrabă, ea are efect numai prin voia lui Allah, slăvit fie El.

Ei au avut opinii diferite dacă aceasta este o condiție; opinia corectă este că este esențial să se acorde atenție condițiilor menționate mai sus. În Saheeh Muslim se relatează că ‘Awf ibn Malik a spus: Obișnuiam să recităm ruqyah în timpul jahiliyyah (zilele de ignoranță preislamică) și am spus: O, Mesager al lui Allah, ce părere ai despre aceasta? El a spus: „Recitați-mi ruqyah-urile voastre. Nu este nimic greșit într-o ruqyah care nu implică shirk.”

El a relatat de la Jabir: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a interzis ruqyah, apoi familia lui ‘Amr ibn Hazm a venit la Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) și a spus: O, Mesager al lui Allah, aveam o ruqyah pe care o recitam pentru mușcăturile de scorpion, însă tu ai interzis ruqyah. I-au recitat-o, iar el a spus: „Nu văd nimic greșit în ea. Oricine dintre voi îi poate fi de folos fratelui său, să o facă.”

Unii învățați au aderat la acest sens general și au considerat permisă orice ruqyah care aduce beneficii, chiar dacă sensul nu este inteligibil. Însă hadithul lui ‘Awf indică faptul că orice ruqyah care conduce la shirk este interzisă, iar nu se poate garanta că orice lucru al cărui sens nu este inteligibil nu va conduce la shirk, astfel că este interzis ca măsură de precauție. Iar condiția finală este esențială. … al-Qurtubi a spus: Orice (ruqyah) realizată prin recitarea cuvintelor sau numelor lui Allah este permisă; dacă este relatată într-un raport (de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa)), atunci este mustahabb (recomandată).

Sfârșitul citatului din Fath al-Baari.

Al-Khattabi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește ruqyah, ceea ce este interzis este aceea care nu este în limba arabă, deoarece nu se știe ce înseamnă și poate implica vrăjitorie sau kufr (necredință). Însă, dacă sensul este clar și conține menționarea lui Allah, slăvit fie El, atunci este permisă folosirea ei pentru ruqyah.

Sfârșitul citatului din Ma‘alim as-Sunan.

Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Ruqyah este de patru tipuri: cea menționată în Sunnah (învățăturile profetice) – este prescrisă și mustahabb să fie folosită ca ruqyah; cea care este shirk sau bid‘ah (o inovație) – este haram (nepermisă) să fie folosită ca ruqyah; cea care este o du‘a permisă în care nu există shirk sau bid‘ah, dar care nu a fost relatată de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa și a familiei sale) – este permisă folosirea ei ca ruqyah. De aceea, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus cu privire la ruqyah: „Nu este nimic greșit în ea atât timp cât nu este shirk.”

Sfârșitul citatului din Fatawa Noor ‘ala ad-Darb.

Iar Allah știe cel mai bine.