Șeful său nu îi acordă comisionul obișnuit; poate crește prețul produsului pe care îl vinde pentru a lua diferența?

În primul rând:

Comisionul pe care îl primește un lucrător pentru vânzare și altele asemenea trebuie stabilit prin acord, deoarece este considerat parte din salariu și deoarece lipsa unui acord duce de obicei la conflicte.

Compania nu este obligată să le ofere angajaților săi comisionul obișnuit, conform uzanței. Mai degrabă, acesta trebuie stabilit prin acord, iar compania poate oferi un comision similar, mai mic sau mai mare.

Trebuie să vorbești cu managerul companiei tale și să ajungi la un acord cu el în privința comisionului; apoi îl poți solicita dacă faci munca ce îți dă dreptul la acesta.

Nu îi este permis celui care a fost însărcinat să vândă ceva să crească prețul decât cu permisiunea celui care l-a însărcinat, deoarece cel desemnat este limitat în acțiunile sale la ceea ce i s-a permis.

Nu îi este permis să crească prețul pentru a putea lua diferența. Aceasta intră sub incidența înșelăciunii și a consumării averii în mod nelegitim. Mai degrabă, orice profit obținut trebuie dat celui care l-a însărcinat, iar cel desemnat are dreptul doar la remunerația sau salariul asupra căruia s-a convenit.

Savanții Comitetului Permanent pentru Ifta’ au fost întrebați: Există un om care vinde mărfuri pentru un alt om; cu alte cuvinte, acesta îi dă un produs pentru a-l vinde pentru el, cu știința lui. Acest om crește prețul și ia pentru sine suma suplimentară. Este aceasta considerată riba și care este hotărârea cu privire la cel care face acest lucru?

Ei au răspuns: Cel care vinde mărfurile este considerat agentul proprietarului mărfurilor și i se încredințează mărfurile și prețul pe care îl primește pentru ele. Dacă ia ceva din acel preț fără știrea proprietarului mărfurilor, atunci trădează încrederea, iar ceea ce a luat îi este haraam. Citat încheiat din Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (14/274).

Dacă a existat un acord clar asupra unei anumite cote de comision, apoi compania refuză să i-o acorde angajatului, iar acesta nu găsește nicio cale legitimă de a o lua, dar găsește ulterior o oportunitate de a lua ceva din averea companiei, îi este permis să ia atât cât este sigur că i se cuvine din această avere, potrivit celor cunoscute de savanți drept problema lui zafar (oportunitatea de a-și lua dreptul).

Însă nu îi este permis să crească prețul produsului, deoarece aceasta contravine condițiilor agenției [fiind însărcinat să vândă produsul în numele proprietarului] și este în mod evident o transgresiune. Mai degrabă, discuția despre folosirea unei oportunități de a lua ceva din averea companiei – precum banii pe care îi primește de la clienți și altele asemenea – se limitează la ceea ce nu îl va expune acuzațiilor și pedepsei, aceasta fiind una dintre condițiile referitoare la problema lui zafar (oportunitatea de a-și lua dreptul).

Și Allah știe cel mai bine.