Se roagă pentru fratele său musulman în absența lui, apoi îi spune despre aceasta

În primul rând: A te ruga (a face Du`a) pentru fratele tău în absența lui este ceva încurajat de învățăturile islamice.

Islamul îi încurajează pe musulmani să se roage unii pentru alții în absența lor, după cum apare în hadithul lui Abu’d-Dardaa’, care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu există niciun musulman care să se roage pentru fratele său în absența lui fără ca îngerul să spună: Și tu vei avea ceva asemănător.” Relatat de Muslim (2732).

Al-Qaadi ‘Iyaad (Allah să aibă milă de el) a spus:

El va avea o răsplată proporțională cu ceea ce a cerut prin rugăciunea sa, deoarece, deși s-a rugat pentru altcineva, în realitate a făcut două fapte bune: prima dintre ele a fost pomenirea lui Allah (slăvit fie El) și devotamentul față de El singur, îndreptându-se către El prin cuvintele și inima sa. A doua a fost iubirea binelui pentru fratele său musulman și rugăciunea pentru el, ceea ce înseamnă să faci bine unui musulman, iar pentru aceasta va fi răsplătit. Hadithul afirmă că Du`a va fi acceptată.

Sfârșitul citatului din Ikmaal al-Mu‘allim (8/228).

Hadithul limitează această virtute la cazurile în care Du`a este făcută în absența persoanei. Dar dacă musulmanul vorbește despre ceea ce a făcut, anulează oare aceasta virtutea și răsplata?

Principiul de bază în învățăturile islamice este că faptele sunt judecate în funcție de scopurile și intenția (niyyah) celui care le face, după cum Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Faptele sunt numai în funcție de intenții și fiecare om va avea doar ceea ce a intenționat.” Relatat de al-Bukhaari (1) și Muslim (1907).

A-i spune celui pentru care te-ai rugat că te-ai rugat pentru el în absența lui

Pe baza acestui fapt, a-i spune persoanei pentru care te-ai rugat în absența ei poate avea mai multe scopuri:

Dacă intenția din spatele acestui lucru este să-i spui celui pentru care te-ai rugat despre bunătatea ta și să-i amintești de favoarea pe care i-ai făcut-o, atunci reamintirea favorurilor este un păcat major și poate duce la pierderea răsplății pentru acel lucru de care i-ai amintit fratelui tău.

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:

Ceea ce se întâmplă după încheierea unui act de adorare nu îl afectează deloc, cu excepția cazului în care implică o încălcare, cum ar fi să-i amintești cuiva de favoarea pe care i-ai făcut-o sau să rostești cuvinte vătămătoare după ce ai făcut caritate. Aceasta este o încălcare, iar păcatul săvârșit prin aceasta anulează răsplata pentru oferirea carității și, astfel, o invalidează, deoarece Allah (slăvit fie El) spune (interpretarea sensului): „O, voi cei care ați crezut, nu vă anulați actele de caritate prin reamintiri și vătămare” [al-Baqarah 2:264].

Sfârșitul citatului din al-Qawl al-Mufeed (2/162).

A-l informa despre aceasta poate fi o faptă bună pentru care cel care o face va fi răsplătit, cum ar fi să-i spună că se roagă pentru el în absența lui ca răspuns la o întrebare; în acest caz, a-i spune despre aceasta este un mijloc de a se asigura că spune adevărul sau dorește să-și demonstreze grija față de cel pentru care s-a rugat, să-l facă fericit și să sporească iubirea și afecțiunea dintre ei, după cum se menționează în hadith. S-a spus: O, Mesager al lui Allah, cine este cel mai drag oamenilor lui Allah?

El a spus: „Cel care le este cel mai folositor oamenilor. Iar cele mai dragi fapte lui Allah sunt bucuria pe care o aduci unui credincios…”

Relatat de Ibn Abi’d-Dunya în Qada’ al-Hawaa’ij (p.47); clasificat drept hasan de Shaykh al-Albaani în as-Silsilah as-Saheehah (2/575).

Un alt exemplu în acest sens este ceea ce a fost relatat de al-Khateeb al-Baghdadi în Taareekh Baghdad (4/325), cu isnaad-ul său de la Khattaab ibn Bishr: el a spus: I-am adresat lui Abu ‘Abdillah Ahmad ibn Hanbal mai multe întrebări, iar el mi-a răspuns și, de fiecare dată, s-a întors către fiul lui ash-Shaafa‘i și a spus: Aceasta este ceea ce am învățat de la Abu ‘Abdillah – adică ash-Shaafa‘i.

Khattaab a spus: L-am auzit pe Abu ‘Abdillah Ahmad ibn Muhammad ibn Hanbal vorbindu-i lui Abu ‘Uthmaan despre tatăl său, iar Ahmad a spus: Allah să aibă milă de Abu ‘Abdillah; nu fac nicio rugăciune fără să mă rog în ea pentru cinci persoane, iar el este una dintre ele.

În ceea ce privește astfel de scopuri bune, nu pare să existe niciun motiv pentru a le interzice; dimpotrivă, acestea sunt fapte bune și drepte și nu pare că ar avea vreun impact negativ asupra răsplății pentru rugăciunea făcută pentru cineva în absența lui sau că cel care face acea supplicație nu ar avea ceva asemănător cu ceea ce cere pentru însoțitorul său.

Dar nu ar trebui să-i ceară acelei persoane să se roage pentru ceva asemănător pentru el sau să facă supplicație pentru el în schimbul supplicației pe care el a făcut-o pentru ea în absența ei. Ceea ce pare să fie cazul este că aceasta înseamnă să ceri răsplată de la altcineva în schimbul săvârșirii unei fapte bune.

În al doilea rând:

Am discutat anterior în detaliu hotărârea privind a le cere altora să facă supplicație (Du`a) pentru tine. Vezi răspunsul la întrebarea nr. 163632.

Și Allah știe cel mai bine.