Se poate oferi rugăciunea funerară în absență?

Se poate oferi rugăciunea funerară fără trup?

Este dovedit în Al-Bukhari și Muslim că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a ieșit la Companionii săi în ziua în care Negusul, regele Abisiniei (fie ca Allah să aibă milă de el), a murit; le-a dat vestea morții sale, i-a așezat în rânduri și a oferit rugăciunea funerară.

Acest Hadith indică faptul că este prescrisă oferirea rugăciunii funerare în absență, însă unii savanți, precum hanafīții și malikīții, au spus că aceasta se aplica numai Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și că nu este prescris ca altcineva să ofere rugăciunea funerară în absență.

Totuși, majoritatea savanților au respins aceasta și au spus că faptul că un lucru se aplică sau nu numai Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) poate fi dovedit numai printr-o dovadă, iar principiul de bază este că ummah este îndemnată să urmeze exemplul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

Poate fi oferită rugăciunea funerară în absență în toate cazurile?

Savanții care spun că este prescrisă oferirea rugăciunii funerare în absență au opinii diferite cu privire la faptul dacă aceasta trebuie făcută în toate cazurile sau nu. Toți au citat ca dovadă faptul că Profetul a oferit rugăciunea funerară pentru Negus în absență.

• Șafi‘iții și hanbaliții sunt de părere că este prescrisă oferirea rugăciunii funerare în absență pentru oricine moare departe de orașul său natal, chiar dacă rugăciunea funerară este oferită pentru el în locul în care moare.
• A doua opinie este că este prescrisă oferirea rugăciunii funerare în absență dacă decedatul le-a fost de folos musulmanilor într-un fel, cum ar fi un savant, un mujahid sau un om bogat din a cărui avere oamenii au beneficiat și așa mai departe.

Această opinie a fost transmisă de la Imam Ahmad și este opinia preferată de Shaykh As-Sa`di și menționată în fatwa-urile emise de Comitetul Permanent.

• A treia opinie este că este prescrisă oferirea rugăciunii funerare în absență atât timp cât rugăciunea funerară nu a fost oferită pentru decedat în locul în care a murit. Dacă rugăciunea funerară a fost oferită pentru el, atunci nu este prescrisă oferirea rugăciunii funerare pentru el în absență.

Aceasta este cealaltă opinie transmisă de la Imam Ahmad. A fost preferată și de Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah și elevul său Ibn Al-Qayyim, iar dintre savanții ulteriori a fost preferată de Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el).

Comentarii ale savanților despre oferirea rugăciunii funerare în absență

Urmează câteva comentarii ale savanților cu privire la această problemă:

Al-Khurshi — un savant malikī — (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus (2/142): „Faptul că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a oferit rugăciunea funerară pentru Negus (în absență) este unul dintre lucrurile care i s-au aplicat numai lui.”

Ceva similar a fost afirmat în Bada’i` As-Sana’i` de Al-Kasani — un savant hanafī — (fie ca Allah să aibă milă de el) (1/312).

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Al-Majmu` (5/211): „Opinia noastră este că este permisă oferirea rugăciunii funerare pentru cel care a murit departe de orașul său natal, însă Abu Haneefah a interzis-o. Dovada noastră este Hadith-ul despre Negus, care este autentic și fără defecte, iar ei nu au niciun răspuns valid la aceasta.”

Ash-Shafi`i (fie ca Allah să aibă milă de el) a impus o restricție validă asupra oferirii rugăciunii funerare în absență, anume că cel care oferă rugăciunea funerară pentru decedat trebuie să fie unul dintre cei care ar fi oferit rugăciunea pentru el în ziua în care a murit.

Zakariya Al-Ansari (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Asna Al-Matalib (1/322): „Oferirea rugăciunii funerare pentru cel care a murit departe de orașul său natal este permisă numai celor care s-ar fi rugat pentru el în ziua în care a murit.”

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „Însă unii dintre savanți au impus o restricție validă și au spus: atât timp cât cel care a fost îngropat a murit într-un moment în care cel care se roagă pentru el era calificat să se roage.

De exemplu: un bărbat a murit cu douăzeci de ani în urmă, iar o persoană în vârstă de treizeci de ani iese și oferă rugăciunea funerară pentru el — aceasta este valabilă, deoarece atunci când bărbatul a murit, cel care se ruga pentru el avea zece ani, astfel că era calificat să ofere rugăciunea funerară pentru decedat.

Un alt exemplu: un bărbat a murit cu treizeci de ani în urmă, iar o persoană în vârstă de douăzeci de ani iese și oferă rugăciunea funerară pentru el. Aceasta nu este valabilă, deoarece cel care se roagă nu exista în momentul în care bărbatul a murit, astfel că nu este calificat să ofere rugăciunea funerară pentru el.

Așadar, nu este prescris pentru noi să oferim rugăciunea funerară la mormântul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Nu am cunoscut niciodată vreun savant care să spună că este prescris ca o persoană să ofere rugăciunea funerară la mormântul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau la mormintele Sahabah, ci ceea ce este prescris este să stai și să faci Du`a pentru ei.”

Ibn Qudamah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Al-Mughni (2/195):

„Este permisă oferirea rugăciunii funerare în absență pentru cel care se află într-o altă țară, formulând intenția, apoi îndreptându-se către qiblah și oferind rugăciunea funerară așa cum ar fi oferită pentru cel prezent, indiferent dacă decedatul se află sau nu în direcția qiblah și indiferent dacă între cele două locuri există sau nu o distanță scurtă. Aceasta este opinia lui Ash-Shafi`i.”

Al-Mardawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Al-Insaf (2/533): „Rugăciunea funerară poate fi oferită în absență cu intenția corectă. Aceasta este opinia noastră în toate cazurile (adică indiferent dacă rugăciunea funerară a fost deja oferită pentru el sau nu și indiferent dacă el a fost sau nu de folos maselor musulmane). Aceasta este opinia majorității companionilor noștri și mulți dintre ei au fost categorici în această privință. S-a transmis de la Imam Ahmad că nu este permisă oferirea rugăciunii funerare în absență. S-a spus și că rugăciunea funerară poate fi oferită dacă nu a fost încă oferită, iar altfel nu trebuie făcută. Aceasta este opinia preferată de Shaykh Taqiy Ad-Din și Ibn `Abd Al-Qawiy.”

Shaykh Al-Bassam (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Nayl Al-Ma’arib (1/324):

„Savanții au opinii diferite cu privire la oferirea rugăciunii funerare în absență. Abu Haneefah și Malik și adepții lor au fost de părere că aceasta nu este prescrisă și au răspuns istorisirii despre Negus și rugăciunea oferită pentru el observând că acesta a fost un lucru care i s-a aplicat numai Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

Ash-Shafi`i și Ahmad (fie ca Allah să aibă milă de ei) și adepții lor sunt de părere că aceasta este prescrisă și citează ca dovadă două Hadith-uri autentice. Faptul că un lucru i se aplică sau nu numai Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) necesită o dovadă, iar în acest caz nu există nicio dovadă. Shaykh Al-Islam (fie ca Allah să aibă milă de el) a adoptat o cale de mijloc și a spus: Dacă rugăciunea funerară nu a fost oferită pentru cel absent, ca în cazul lui Negus, atunci ea poate fi oferită, dar dacă rugăciunea funerară a fost oferită pentru el, atunci obligația comunitară (Fard Kifayah) nu se mai aplică musulmanilor.

Această opinie a fost menționată și într-o relatare autentică de la Imam Ahmad, pe care Ibn Al-Qayyim a considerat-o autentică în Al-Hadiy, deoarece unii dintre Companioni au murit în timpul Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) când erau departe de el și nu există nicio dovadă că el ar fi oferit rugăciunea funerară pentru vreunul dintre ei în absență.

Shaykh Al-Islam a relatat că Imam Ahmad a spus: Dacă un om neprihănit moare, atunci rugăciunea funerară poate fi oferită pentru el și a citat ca dovadă istorisirea despre Negus.

Această opinie a fost preferată de Shaykh-ul nostru `Abd Ar-Rahman As-Sa`di (fie ca Allah să aibă milă de el) și aceasta este practica în Najd, unde oferă rugăciunea funerară pentru orice persoană virtuoasă care le-a fost de folos musulmanilor și îi lasă pe ceilalți. Rugăciunea în acest caz este recomandată.”

Al-Khattabi a spus:  „Rugăciunea funerară nu trebuie oferită în absență decât dacă o persoană moare într-un ținut în care nu există nimeni care să ofere rugăciunea pentru ea. Ar-Ruyani (fie ca Allah să aibă milă de el) — un savant șafi‘i — a preferat această opinie, iar Abu Dawud a folosit un titlu în As-Sunan care se referea la acest sens când a spus: „Capitol despre oferirea rugăciunii funerare pentru un musulman care trăiește printre politeiști într-un alt ținut.” Al-Hafidh (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Aceasta este posibil să fie corect.”(Citat încheiat din Fat-h Al-Bari)

Comitetului Permanent (8/418) i s-a pus întrebarea: Este permis să oferim rugăciunea funerară pentru decedat în absență, așa cum a făcut Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru iubitul său Negus, sau aceasta i s-a aplicat numai lui?

Ei au răspuns:

„Este permisă oferirea rugăciunii funerare în absență deoarece Profetul a făcut aceasta, iar acest lucru nu i se aplică numai lui, deoarece Companionii săi (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) s-au rugat și ei pentru Negus împreună cu el și deoarece principiul de bază este că lucrurile nu i se aplică numai Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), însă aceasta trebuie făcută numai pentru cei care au avut o contribuție la Islam, nu pentru toată lumea.”

Shaykh Ibn `Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:

„Este dovedit că Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a oferit rugăciunea funerară pentru Negus în absență, iar motivul a fost că acolo nu existau musulmani care să se poată ruga pentru el. Acum musulmanii pot muri în grupuri și nu există nimeni care să se roage pentru ei, așa cum se întâmplă în zilele noastre, și există certitudinea că nimeni nu a oferit rugăciunea funerară pentru ei?

El a răspuns: Dacă ești sigur că nimeni nu a oferit rugăciunea funerară pentru ei, atunci roagă-te pentru ei, deoarece rugăciunea funerară este o obligație comunitară, însă probabil familia lui a oferit rugăciunea funerară pentru el, deoarece rugăciunea funerară poate fi oferită de o singură persoană. În orice caz, dacă ești sigur că nimeni nu a oferit rugăciunea funerară pentru el, atunci trebuie să oferi rugăciunea pentru el, deoarece este o obligație comunitară care trebuie îndeplinită.”(Citat încheiat din Majmu` Fatawa Ash-Shaykh Ibn `Uthaymin, 17/149)

Din cele de mai sus este clar că oferirea rugăciunii funerare în absență este prescrisă, deoarece este dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și Companionii săi s-au rugat pentru Negus și nu există nicio dovadă că acesta ar fi fost un lucru care i s-a aplicat numai Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Însă cele mai solide opinii în această privință sunt două:

1. Rugăciunea funerară nu trebuie oferită în absență decât pentru cel pentru care nu a fost oferită.
2. Rugăciunea funerară poate fi oferită în absență pentru cel care le-a fost de folos musulmanilor, cum ar fi un savant de a cărui cunoaștere au beneficiat oamenii, un om de afaceri de a cărui avere au beneficiat oamenii sau un mujahid de al cărui Jihad au beneficiat oamenii și așa mai departe.

Și Allah știe cel mai bine.