Recitarea cu voce tare a Bismillah în rugăciune
Întrebare
„Recent am fost numit imam într-o moschee, temporar, și am început să conduc oamenii în rugăciune. Din câte știu, există două opinii cu privire la rostirea cu voce tare a Basmalah (adică expresia „Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurătorul)”) în rugăciune, iar opinia mai corectă este că nu trebuie rostită cu voce tare, așa că nu am rostit-o cu voce tare. Însă oamenii sunt supărați din această cauză și au început să vorbească despre acest lucru și să se plângă pe la spatele meu; ei spun: „De ce acest imam nu rostește Basmalah? Ar trebui să facă la fel ca ceilalți imami care au venit înaintea lui.” De asemenea, mă critică pentru că nu recit unele sure recitate în mod obișnuit în anumite zile, cum ar fi recitarea Surat Al-Falaq și An-Nas în rugăciunea de Maghrib de vinerea. Încerc să ignor astfel de chestiuni, dar nu vreau să stârnesc tulburări și nici să fiu cauza unor tulburări. Aș putea demisiona cu ușurință din această funcție și să o deleg altcuiva, deoarece este, până la urmă, un post temporar. Vă rog să mă sfătuiți: Pot rosti Basmalah cu voce tare în rugăciune sau nu? Pot recita acele sure pe care ei sunt obișnuiți să le audă? Sau ar trebui să renunț cu totul la acest post?"
Răspuns
Cuprins
Importanța urmării Sunnah, înțelepciunea și blândețea
Apreciem preocuparea dumneavoastră de a urma Sunnah Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) în rugăciunea sa și apreciem faptul că întrebați care este hotărârea cu privire la a vă conforma închinătorilor în ceea ce ei sunt obișnuiți. Ați procedat bine, deoarece unii dintre cei care urmează Sunnah cred că nu trebuie să fie blânzi sau amabili atunci când îi sfătuiesc pe oameni! Chiar dacă aplicarea Sunnah – potrivit a ceea ce ei consideră mai corect – provoacă tulburări și creează dușmănie și diviziune între musulmani, ei nu ezită să insiste asupra aplicării ei, indiferent de consecințele negative la care ar putea duce aceasta. Fără îndoială, acest lucru este greșit și nu reprezintă calea savanților de frunte ai lui Ahl As-Sunnah, nici în trecut, nici în vremurile mai recente, după cum vom vedea mai jos.
Recitarea cu voce tare a Basmalah în rugăciune
Fără îndoială, rostirea cu voce tare a Bismillah în Al-Fatihah în rugăciune este permisă; nu este o Bid`ah (inovație) și nici interzisă. Însă, în cea mai mare parte a timpului, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) nu o rostea cu voce tare în rugăciunea sa, ci o recita în șoaptă.
S-a relatat de la Anas (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), precum și Abu Bakr și `Umar (Allah să fie mulțumit de amândoi) începeau rugăciunea cu cuvintele „Al-hamdu Lillahi Rabbi l-`Alamin (Laudă lui Allah, Domnul lumilor).” (Relatat de Al-Bukhari, 743)
Potrivit unei relatări transmise de Ahmad (12868), „Ei nu rosteau cu voce tare cuvintele `Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahim (În numele lui Allah, Cel Milostiv, Îndurătorul).`”
Aceasta este opinia hanafiților și hanbaliților. Șafi’iții s-au deosebit de ei și au spus că este Sunnah să fie recitată cu voce tare, deși Sunnah dovedită este să nu se recite Bismillah cu voce tare. Însă nu este nimic greșit în recitarea ei cu voce tare, mai ales dacă Madhhab-ul lor este că trebuie recitată cu voce tare, pentru a le îmblânzi inimile.
Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:
… Cu toate acestea, opinia corectă este că nu trebuie recitată cu voce tare, deși este prescris să fie recitată cu voce tare dacă aceasta servește unui interes cert. Prin urmare, este prescris ca imam-ul să facă acest lucru – uneori – de exemplu, pentru a-i învăța pe cei care se roagă în spatele lui. Este permis ca închinătorii să rostească uneori cu voce tare câteva cuvinte și este, de asemenea, permis ca un om să renunțe la ceva preferabil pentru a îmblânzi inimile și a-i uni pe oameni, ca nu cumva aceștia să fie îndepărtați de ceea ce le este în interesul lor. De exemplu, Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a hotărât să nu reconstruiască Ka`bah pe temeliile lui Ibrahim, deoarece Quraysh abia părăsise Jahiliyyah în urmă (și erau noi în Islam), iar el se temea că acest lucru i-ar putea îndepărta. El a considerat că unirea oamenilor și îmblânzirea inimilor lor aveau prioritate față de reconstruirea Ka`bah pe temeliile lui Ibrahim. Ibn Mas`ud a spus, când a oferit rugăciunea în întregime în spatele lui `Uthman, deși dezaproba acest lucru și i se împotrivise, iar apoi a fost întrebat despre aceasta: „Disensiunea este un rău.” Prin urmare, imami sau savanți de frunte, precum Ahmad și alții, au afirmat că același lucru se aplică în cazul Bismillah, al rugăciunii Witr ca trei Rak`ah continue și al altor chestiuni în care cineva poate trece de la ceea ce este preferabil la ceea ce este permis, în interesul îmblânzirii inimilor sau al obligației de a-i învăța Sunnah și așa mai departe. (Citat încheiat din Majmu ` Al-Fatawa, 22/436, 437)
El (Allah să aibă milă de el) a mai spus: Se poate renunța la ceea ce este preferabil în opinia proprie, ca nu cumva oamenii să fie îndepărtați. Același lucru se aplică dacă un om consideră că Basmalah ar trebui recitată cu voce tare, dar conduce în rugăciune unii oameni care nu consideră că acest lucru este recomandat, sau invers; dacă se conformează lor, este în regulă. (Citat încheiat din Majmu` Al-Fatawa, 22/268, 269).
Shaykh Muhammad ibn Salih Al-`Uthaymin (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat:
Care este hotărârea cu privire la recitarea cu voce tare a Basmalah?
El a răspuns:
Opinia mai corectă este că Basmalah nu trebuie recitată cu voce tare și că Sunnah este să fie recitată în șoaptă, deoarece nu face parte din Al-Fatihah. Însă, dacă este recitată uneori cu voce tare, nu este nimic greșit în aceasta. De fapt, unii savanți au spus că ar trebui recitată uneori cu voce tare, deoarece s-a relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) că obișnuia să o recite cu voce tare. Însă ceea ce este dovedit de la el (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) este că nu o recita cu voce tare, iar aceasta este opinia preferată: că nu o recita cu voce tare.
Însă, dacă (Imam-ul) o recită cu voce tare pentru a îmblânzi inimile oamenilor al căror Madhhab spune că trebuie recitată cu voce tare, atunci sper că nu este nimic greșit în aceasta. (Citat încheiat din Majmu` Fatawa Ash-Shaykh Ibn `Uthaymin, 13/109)
Pe baza acestui lucru, vă este permis să recitați Basmalah cu voce tare pentru acei oameni, fie tot timpul, fie ocazional, pentru a realiza interesul mai mare, și anume să le îmblânziți inimile, să-i apropiați și să-i uniți. Ați putea, de asemenea, să profitați de această ocazie pentru a-i învăța ceva mai important decât chestiunile practice de Fiqh, și anume Tawhid (afirmarea Unicității lui Allah) și ceea ce îl anulează, precum și shirk (asocierea altora cu Allah) și ceea ce duce la acesta. Rămânerea dumneavoastră și recitarea cu voce tare a Basmalah sunt, fără îndoială, mai bune pentru oameni decât să-i părăsiți și să permiteți ca locul dumneavoastră să fie ocupat de un imam ignorant care poate induce oamenii în eroare, îi poate conduce spre ignoranță și îi poate îndepărta de cunoașterea islamică autentică.
Recitarea anumitor sure și versete în anumite rugăciuni
Nu este nimic greșit în recitarea permanentă a anumitor sure și versete în anumite rugăciuni, în două situații:
- Dacă este dovedit că este prescris să fie recitate permanent în anumite rugăciuni, precum Surat As-Sajdah și Al-Insan în rugăciunea Fajr de vineri. Pe baza acestui lucru, nu este nimic greșit în recitarea permanentă a acestor sure în Fajr în fiecare vineri.
- Când nu există nicio dovadă că este prescris să fie recitate permanent, cum ar fi cazul în care Imam-ul recită întotdeauna ultimele versete din Surat Al-Baqarah în Maghrib. Sunnah este că nu este prescris să se facă întotdeauna acest lucru, deoarece contravine practicii Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care consta în varierea surelor recitate și pentru ca ignorantul să nu creadă că aceasta este recomandată – cu atât mai puțin obligatorie – la fiecare rugăciune de Maghrib.
Când trebuie acordată prioritate unității în detrimentul respectării stricte
Chiar dacă aceasta este Sunnah, nu există niciun motiv pentru care să nu recitați ceea ce ei sunt obișnuiți să audă și să faceți întotdeauna acest lucru pentru o perioadă, pentru a-i uni pe închinători și a nu provoca diviziune între ei, precum și pentru a închide ușa oricărui lider al Bid`ah care ar putea încerca să-i inducă în eroare și pentru a vă face pe dumneavoastră și metodologia pe care o urmați îndrăgiți de ei, astfel încât să-i puteți învăța să iubească Sunnah și să acționeze potrivit ei. Odată cu trecerea timpului, veți putea renunța treptat la această practică permanentă, așa cum au făcut și alți căutători ai cunoașterii în situații similare cu închinători care se opun Sunnah.
Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultați următoarele răspunsuri: 22186, 21241
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.