Poate apostazia fi iertată de mai multe ori?

Mila lui Allah în acceptarea pocăinței

Principiul important pe care Allah, Slăvit și Înălțat fie El, îl confirmă în revelația Sa și îl afirmă ca temelie a judecății și criteriu al răsplății și pedepsei este că pocăința șterge tot ceea ce a fost înaintea ei , iar Islamul șterge tot ceea ce a fost înaintea lui; poarta pocăinței este deschisă fiecărui individ , chiar dacă acesta cade în păcat și necredință iar și iar. Harul și mila lui Allah, Slăvit și Înălțat fie El, față de robii Săi impun ca El să accepte pocăința celui care se pocăiește și să-i ierte păcatele.

Allah, Slăvit și Înălțat fie El, spune (interpretarea sensului): {Spune-le celor care nu au crezut: dacă încetează (necredința), li se va ierta ceea ce a trecut.} [Al-Anfal 8:38]

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu știi că Islamul distruge tot ceea ce a fost înaintea lui, că Hijrah distruge tot ceea ce a fost înaintea ei și că Hajj distruge tot ceea ce a fost înaintea lui?” (Relatat de Muslim, 121)

Ce spun Quranul și Hadith despre apostazia repetată

Există și versete care indică faptul că pocăința apostatului , dacă se întoarce la Islam și se pocăiește sincer, este acceptată. Allah, Slăvit și Înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

{Cum ar putea Allah să călăuzească un popor care nu a crezut după credința lui și după ce a mărturisit că Mesagerul (Muhammad) este adevărat și după ce au ajuns la el dovezi clare? Iar Allah nu călăuzește poporul Dhalimun (politeiști și răufăcători).

Aceștia sunt cei a căror răsplată este că asupra lor se află Blestemul lui Allah, al îngerilor și al tuturor oamenilor.

Ei vor rămâne în el (Iad). Chinul lor nu va fi ușurat și nu le va fi amânat sau întârziat (pentru o vreme).”

Și totuși, după toate acestea, Allah, Slăvit fie El, spune:

{În afară de cei care se pocăiesc după aceea și săvârșesc fapte bune. Cu adevărat, Allah este Iertător, Milostiv.} [Al `Imran 3:86-88, 89]

Însă, dacă o persoană apostaziază și apoi înaintează în necredință și răufacere, fără să se pocăiască sau să se întoarcă la Islam, aceasta este persoana la care se referă versetul din Surat An-Nisa’ – menționat de cel care a pus întrebarea –, iar versetele din Al ‘Imran indică de asemenea că pocăința sa nu va fi acceptată.

Allah, Slăvit și Înălțat fie El, spune (interpretarea sensului):

{Cu adevărat, celor care nu au crezut după credința lor și apoi au sporit în necredința lor (adică necredința în Quran și în Profetul Muhammad) — niciodată nu le va fi acceptată pocăința (deoarece se pocăiesc doar cu limbile lor, nu și din inimile lor). Și aceștia sunt cei rătăciți. Cu adevărat, celor care nu au crezut și au murit necredincioși nu li se va accepta nici măcar pământul plin de aur, chiar dacă l-ar oferi ca răscumpărare. Pentru ei este un chin dureros și nu vor avea ajutători.} [Al `Imran 3:90-91]

Și El spune:

{Cu adevărat, cei care cred, apoi nu cred, apoi cred (din nou) și (din nou) nu cred și continuă să sporească în necredință; Allah nu-i va ierta și nu-i va călăuzi pe calea (dreaptă).} [An-Nisa’ 4:137]

Ibn Kathir (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Tafsir Al-Quran Al-`Adhim (1/753):

Aici Allah ne vorbește despre cel care intră în Islam și apoi revine asupra lui, după care se întoarce la el, apoi revine asupra lui și persistă în rătăcirea sa și sporește în ea până moare: nu există pocăință după moartea sa, iar Allah nu-l va ierta și nu-i va oferi nicio ieșire din starea în care se află și nu există nicio cale prin care să fie călăuzit. De aceea El spune: „Allah nu-i va ierta și nu-i va călăuzi pe calea (dreaptă).” Ibn Abu Hatim a spus: … S-a relatat că Ibn `Abbas (fie ca Allah să fie mulțumit de el) a spus cu privire la versetul „și continuă să sporească în necredință”: Ei persistă în necredința lor până mor. Aceasta a fost și opinia lui Mujahid. (Sfârșitul citatului)

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmu` Al-Fatawa (16/28-29):

În privința celor a căror pocăință nu va fi acceptată au existat mai multe opinii:

S-a spus că aceasta se datorează ipocriziei lor sau faptului că s-au pocăit de păcate mai puțin grave decât shirk, dar nu s-au pocăit de shirk; sau s-a spus că pocăința lor nu va fi acceptată niciodată după moarte. Însă majoritatea, precum Al-Hasan, Qatadah, `Ata’, Al-Khurasani și As-Suddi, au spus: Pocăința lor nu va fi acceptată când moartea ajunge la ei. Aceasta este asemenea versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): {Pocăința nu este acceptată de la cei care săvârșesc fapte rele până când moartea se apropie de unul dintre ei și spune: „Acum mă pocăiesc”; nici de la cei care mor necredincioși” [An-Nisa’ 4:18]

Același lucru se aplică versetului în care Allah spune (interpretarea sensului): „Cu adevărat, cei care cred, apoi nu cred, apoi cred (din nou) și (din nou) nu cred și continuă să sporească în necredință; Allah nu-i va ierta și nu-i va călăuzi pe calea (dreaptă),} [An-Nisa’ 4:137]

Mujahid și alți comentatori au spus: „și continuă să sporească în necredință” înseamnă că rămân statornici în aceasta până mor.

Eu [Ibn Taymiyah] spun: Aceasta deoarece cel care se pocăiește renunță la kufr, în timp ce cel care nu se pocăiește persistă în el și adaugă necredință la necredință. Cuvintele „și continuă să sporească în necredință” sunt asemenea afirmației că au persistat în necredință, au continuat în necredință și au rămas în necredință. Astfel, au devenit necredincioși după ce deveniseră musulmani, apoi necredința lor a crescut și nu s-a redus. Pocăința acestor oameni nu va fi acceptată, referindu-se la pocăința lor atunci când sunt pe moarte, deoarece cel care se pocăiește înainte de venirea morții s-a pocăit suficient de devreme și a renunțat la necredința sa, astfel încât aceasta nu a crescut; mai degrabă, s-a redus, spre deosebire de cel care a persistat în kufr până la momentul morții. (Sfârșitul citatului)

Interpretări ale savanților privind apostazia repetată

Nu există nicio diferență de opinie între savanți că dacă apostatul se pocăiește sincer și se întoarce la Islam, Allah, Slăvit și Înălțat fie El, îl va accepta și îi va ierta ceea ce a trecut, chiar dacă a apostaziat în mod repetat.

Aceasta privește relația cu Allah în Viața de Apoi.

Regula privind execuția pentru apostazia repetată

În ceea ce privește regulile din această lume, unii dintre savanți au spus că, dacă o persoană apostaziază în mod repetat, ar trebui executată, iar pocăința sa nu ar trebui acceptată. Diferența de opinie dintre savanți cu privire la acceptarea pocăinței se referă numai la regulile din această lume și nu are legătură cu situația unei persoane înaintea lui Allah în Viața de Apoi, Slăvit și Înălțat fie El.

Ibn Qudamah a spus în Al-Mughni (12/271):

Pe scurt, diferența de opinie dintre imami cu privire la acceptarea pocăinței lor se referă la regulile din această lume, nu la executarea lor și la confirmarea faptului că trebuie tratați ca musulmani.

În ceea ce privește dacă Allah acceptă pocăința lor și îl iartă pe cel care se pocăiește și renunță la apostazie atât lăuntric, cât și exterior, nu există nicio diferență de opinie în această privință. (Sfârșitul citatului)

Opinia lui Ibn Taymiyah despre apostazia repetată și pocăință

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Majmu` Al-Fatawa, 30/16:

Când juriștii au avut opinii diferite cu privire la acceptarea pocăinței celui care apostaziază în mod repetat și la acceptarea pocăinței ereticului, aceasta are legătură doar cu regula privind aparențele exterioare, deoarece pocăința unor astfel de oameni nu poate fi considerată de încredere. Însă, dacă este sincer în inima sa față de Allah în pocăința sa, atunci este inclus în cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): „Spune: «O, `Ibadi (robii Mei), care ați întrecut măsura împotriva propriilor suflete (săvârșind fapte rele și păcate)! Nu deznădăjduiți de Mila lui Allah; cu adevărat, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertător, Milostiv» [Al-Zumar 39:53].

Potrivit opiniei corecte a savanților, pocăința celui care a apostaziat în mod repetat trebuie acceptată și în ceea ce privește regulile din această lume, iar el intră sub aceleași reguli ca orice alt musulman. Aceasta este opinia majorității savanților Hanafi și Shafa`i și opinia bine cunoscută în rândul Maliki, precum și a doua dintre cele două opinii ale lui Ahmad ibn Hanbal. (Vezi Hashiyat Tabyin Al-Haqa’iq, 3/284; Fat-h Al-Qadir, 6/68; Al-Insaf, 10/332-335; Tuhfat Al-Muhtaj, 9/69; Kashshaf Al-Qina`, 6/177-178; Al-Mawsu`ah Al-Fiqhiyyah, 14/127-128. În Al-Mabsut (10/99-100) i se atribuie lui `Ali și lui Ibn `Umar că nu au acceptat pocăința celui care apostaziase în mod repetat.

Pe baza acestui fapt, pocăința celui care a renunțat la rugăciune este acceptabilă dacă este sincer, chiar dacă a renunțat în mod repetat la rugăciune, însă trebuie să fie precaut, deoarece moartea poate veni înainte să poată să se pocăiască, iar Allah poate face ca pedeapsa sa să vină în această lume înaintea Vieții de Apoi.

Îl rugăm pe Allah să reverse asupra noastră și asupra voastră marea Sa milă.

Și Allah știe cel mai bine.