Căința unui apostat

În primul rând: 

Fără îndoială, ceea ce a făcut prietenul tău reprezintă un comportament rău față de Domnul său, slăvit și înălțat fie El. Domnul său este Cel care l-a creat în cea mai bună formă, l-a călăuzit către religia adevărată și l-a onorat cu inteligență, auz și vedere, iar apoi el L-a insultat și L-a jignit?! Dacă acest lucru ar fi fost făcut față de orice om care l-ar fi onorat în anumite chestiuni lumești neînsemnate, ar fi fost considerat o atitudine și un comportament rău; cu atât mai mult în cazul lui Allah, înălțat fie El, între a Cărui onoare și bunătate și onoarea și bunătatea unui semen nu există absolut nicio comparație. 

Această insultă îl scoate pe om din Islam și îl face apostat. Nu există nicio diferență între savanți cu privire la această hotărâre. 

Ibn Qudamah al-Maqdisi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Oricine Îl insultă pe Allah a comis un act de kufr/necredință majoră (care îl scoate din Islam), fie că glumea, fie că vorbea serios. Același lucru se aplică oricui Îl batjocorește pe Allah, înălțat fie El, sau semnele, Mesagerii ori Cărțile Sale. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Dacă îi întrebi (despre aceasta), ei declară: «Noi doar vorbeam în glumă și ne distram.» Spune: «Oare pe Allah, și versetele Sale, și Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) îi batjocoreați?»”

[9:65] 

Al-Mughni.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Insultarea lui Allah sau a Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) este kufr (necredință) lăuntric și exterior, indiferent dacă cel care îi insultă crede că acest lucru este haram (interzis), îl consideră permis sau nu cunoaște hotărârea. Aceasta este opinia fuqaha (juriștilor) și a tuturor ahl al-sunnah (adepților căii profetice) care spun că credința constă în cuvinte și fapte. 

Al-Sarim al-Maslool (1/513). 

În al-Mawsoo’ah al-Fiqhiyyah se spune: 

Fuqaha sunt unanim de acord că oricine Îl insultă pe Allah, înălțat fie El, este kafir (necredincios), fie că glumește, vorbește serios sau batjocorește. 

Se mai spune: 

Fuqaha sunt unanim de acord că oricine insultă Islamul sau religia musulmanilor este kafir. 

Al-Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baz (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Insultarea deen (religiei) este unul dintre cele mai grave păcate majore și una dintre cele mai mari răutăți. Același lucru se aplică insultării Domnului, slăvit și înălțat fie El. Acestea sunt două dintre cele mai grave lucruri care anulează Islamul și constituie mijloace de apostazie de la Islam. Dacă cel care Îl insultă pe Domnul, slăvit și înălțat fie El, sau insultă deen este musulman, atunci prin aceasta devine apostat de la Islam și devine kafir. Trebuie să i se ceară să se căiască, iar dacă se căiește (atunci este bine), altfel trebuie executat la ordinul autorităților, prin intermediul instanței sharee’ah (religioase). Unii savanți au spus că nu trebuie să i se ceară să se căiască, ci trebuie executat, deoarece crima sa este atât de gravă. Dar opinia mai corectă este că trebuie să i se ceară să se căiască, pentru ca Allah să-l binecuvânteze cu călăuzire și el să adere la adevăr. Totuși, trebuie pedepsit prin biciuire și închisoare, pentru ca să nu revină la o crimă atât de gravă. În mod similar, dacă insultă Quranul, Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau orice alt Profet (pacea fie asupra lor), trebuie să i se ceară să se căiască, iar dacă se căiește (atunci este bine), altfel trebuie executat. Insultarea deenului, insultarea Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și insultarea Domnului, slăvit și înălțat fie El, sunt toate lucruri care anulează Islamul. Același lucru se aplică batjocoririi lui Allah și a Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), a Paradisului sau a Iadului ori a poruncilor lui Allah, precum rugăciunea și zakah (plata daniei pentru săraci). Batjocorirea oricăruia dintre aceste lucruri anulează Islamul. Allah, slăvit și înălțat fie El, spune (interpretarea sensului): 

„Dacă îi întrebi (despre aceasta), ei declară: «Noi doar vorbeam în glumă și ne distram.» Spune: «Oare pe Allah, și versetele Sale, și Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) îi batjocoreați?»

Nu vă mai scuzați; ați devenit necredincioși după ce ați crezut.”

[9:65-66] 

Îi cerem lui Allah să ne păstreze în siguranță și sănătoși. 

Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz.

Și el (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Oricine Îl insultă pe Allah, slăvit fie El, în orice fel, sau îl insultă pe Mesagerul Muhammad (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ori orice alt Mesager în orice fel, sau insultă Islamul ori îl critică, sau Îl batjocorește pe Allah ori pe Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), devine kafir și apostat de la Islam dacă pretinde că este musulman, potrivit consensului musulmanilor, deoarece Allah spune (interpretarea sensului):  

„Spune: «Oare pe Allah, și versetele Sale, și Mesagerul Său îi batjocoreați?»

Nu vă mai scuzați; ați devenit necredincioși după ce ați crezut”

[9:65-66] 

Marele savant Imam Abu’l-‘Abbas ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a explicat dovezile cu privire la această chestiune în cartea sa al-Sarim al-Maslool ‘ala Shatim al-Rasool („Sabia scoasă împotriva celui care îl insultă pe Mesager”). Cel care dorește să afle mai multe despre dovezile referitoare la această chestiune poate consulta această carte, deoarece este foarte folositoare, iar autorul ei este un mare savant care avea cunoștințe vaste despre dovezile shar’i (religioase), Allah să aibă milă de el. 

Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz.

În răspunsul la întrebarea nr. 42505 veți găsi fatwa (verdictul) lui al-Shaykh al-‘Uthaymeen cu privire la hotărârea referitoare la insultarea lui Allah și a Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și la insultarea deenului. 

În al doilea rând: 

Deși păcatul pe care l-a comis prietenul tău este foarte grav, iar hotărârile referitoare la el sunt foarte stricte, Allah a deschis poarta căinței pentru cel care dorește să se întoarcă de la păcatul său și dorește să se căiască și să ceară iertare. El nu trebuie să deznădăjduiască de iertarea și mila lui Allah. Aceasta este ceea ce shaytan (diavolul) dorește de la păcătos și apostat. Da, trebuie să simtă regret pentru păcatul său, dar acest regret nu trebuie să devină o barieră între el și Allah, împiedicându-l să se căiască și să ceară iertare. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Spune: O, ‘Ibadi (robii Mei) care ați săvârșit fărădelegi împotriva propriilor suflete (prin săvârșirea faptelor rele și a păcatelor)! Nu deznădăjduiți de Mila lui Allah; cu adevărat, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertătorul, Milostivul.” [39:53] 

S-a relatat de la Abu Moosa (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah Își întinde mâna noaptea pentru a accepta căința celor care au păcătuit în timpul zilei și Își întinde mâna ziua pentru a accepta căința celor care au păcătuit în timpul nopții – până când soarele răsare din locul său de apus.” 

[Muslim].

Ibn Rajab al-Hanbali (Allah să aibă milă de el) a spus: 

I s-a spus lui al-Hasan al-Basri: Unul dintre noi se simte prea rușinat în fața Domnului său să-I ceară iertare pentru păcatul său, apoi să revină la el, apoi să-I ceară iertare și să revină (la păcatul său)? El a spus: Shaytan dorește să reușească aceasta cu voi. Nu vă săturați să cereți iertare. 

Și s-a relatat că el a spus: Cred că aceasta este atitudinea credincioșilor – adică, de fiecare dată când un credincios păcătuiește, se căiește. 

Jami’ al-‘Uloom wa’l-Hikam.

Sfatul nostru pentru el este să se căiască și să regrete ceea ce a făcut, să săvârșească multe fapte bune și să se străduiască să fie mai bun după căință decât era înainte de a comite acest păcat major, iar Allah acceptă căința celui care se căiește. 

Și Allah știe cel mai bine.