Păcatele minore (Lamam); o perspectivă islamică

Definiția lui Lamam: o perspectivă mai profundă asupra păcatelor minore

În răspunsul la întrebarea nr. 22422, am discutat diferitele opinii ale savanților cu privire la sensul cuvântului Lamam în versetul (interpretarea sensului):

{Cei care se feresc de păcatele mari și de Al-Fawahish (relații sexuale ilicite), cu excepția micilor greșeli (Lamam)…} [An-Najm 53:32]

Majoritatea savanților sunt de părere că Lamam se referă la păcatele minore.

Aceasta nu înseamnă că o persoană poate fi neglijentă în privința săvârșirii păcatelor minore; mai degrabă, stăruința în păcatele minore le transformă în păcate majore , ceea ce înseamnă că nu mai sunt greșeli minore.

Opiniile savanților cu privire la consecințele lui Lamam

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim:

Savanții (Allah să aibă milă de ei) au spus că stăruința într-un păcat minor îl transformă în păcat major . S-a relatat de la `Umar, Ibn `Abbas și alții (Allah să fie mulțumit de ei) că nu există păcat major împreună cu cererea iertării și nu există păcat minor dacă se stăruie în el.

Sensul este că un păcat major poate fi șters prin cererea iertării, însă un păcat minor poate deveni păcat major dacă se stăruie în el . (Sfârșitul citatului)

Shaykh Al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmu` Al-Fatawa (15/293):

Adulterul este un păcat major , însă privitul și atingerea sunt Lamam (păcate minore) care pot fi iertate dacă este evitat păcatul major. Dar dacă o persoană stăruie în privit sau atingere, aceasta devine păcat major, iar stăruința în aceasta poate fi mai rea decât o cantitate mică de păcat major, deoarece stăruința în privitul cu dorință, împreună cu sentimentele asociate de amestec și atingere, poate fi mult mai rea decât răul unui act izolat de Zina. De aceea, fuqaha’ au spus cu privire la mărturia unei persoane cu caracter bun: aceasta nu săvârșește un păcat major și nu stăruie într-un păcat minor… Într-adevăr, privitul și atingerea îl pot conduce pe om la shirk, după cum spune Allah (interpretarea sensului):

{Printre oameni sunt unii care Îi iau lui Allah semeni (în adorare). Ei îi iubesc așa cum Îl iubesc pe Allah.} [Al-Baqarah 2:165]

Cel îndrăgostit devine sclavul celui pe care îl iubește. (Sfârșitul citatului)

Avertismentul Profetului împotriva minimalizării păcatelor minore

Mesagerul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a avertizat să nu fim neglijenți în privința păcatelor minore și a spus:

„Feriți-vă de păcatele minore, asemenea unui popor care a poposit în fundul unei văi, iar un om a adus un băț, alt om a adus un băț și tot așa, până când au reușit să-și coacă pâinea. Există păcate neînsemnate care, odată ce se adună și persoana este întrebată despre ele, duc la pieirea sa.” (Relatat de Ahmad, 2/223, din Hadithul lui Sahl ibn Sa`d (Allah să fie mulțumit de el). Al-Hafidh a spus: Lanțul transmiterii sale este autentic)

Ahmad (3803) a relatat de la `Abdullah ibn Mas`ud (Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Feriți-vă de păcatele minore, căci ele se adună până când duc un om la pieire”, iar Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a oferit o asemănare pentru aceasta: „Asemenea unor oameni care au poposit în pustiu, iar un om a adus un băț, alt om a adus un băț și tot așa, până când au adunat multe, apoi au aprins un foc și și-au gătit mâncarea.” (Considerat autentic de Al-Albani în Sahih Al-Jami`, 2687)

Ibn Majah (4243) a relatat că `Aishah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) mi-a spus: „O, `Aishah, ferește-te de faptele considerate neînsemnate, căci ele au un urmăritor din partea lui Allah.” (Considerat autentic de Al-Albani în Sahih Ibn Majah)

Al-Ghazali (Allah să aibă milă de el) a spus:

Săvârșirea repetată a păcatelor mici are un efect puternic asupra înnegririi inimii. Este asemenea efectului picăturilor de apă care cad pe piatră și o erodează inevitabil, chiar dacă apa este lichidă, iar piatra este solidă. Sfârșitul citatului.

Poetul a spus pe bună dreptate:

Nu considera păcatele minore neînsemnate, căci munții sunt alcătuiți din pietricele.

Căința: ștergerea păcatelor minore și majore

Dacă o persoană se căiește pentru păcatul său, atunci acesta este iertat și nu va fi pedepsită pentru el , nici în această lume, nici în Viața de Apoi. De aceea, Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care se căiește pentru păcat este asemenea celui care nu a păcătuit niciodată.” (Relatat de Ibn Majah, 4250) Al-Hafidh a spus: Lanțul transmiterii sale este autentic; a fost considerat autentic și de Al-Albani în Sahih Ibn Majah)

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Savanții (Allah să fie mulțumit de ei) au fost de acord că căința este acceptată atât timp cât horcăitul morții nu a ajuns în gât , după cum se spune în Hadith. Există trei stâlpi sau părți esențiale ale căinței : persoana trebuie să renunțe la păcat, să regrete săvârșirea lui și să hotărască să nu se întoarcă la el.

Dacă o persoană se căiește pentru un păcat, apoi se întoarce la el, aceasta nu-i anulează căința, iar dacă se căiește pentru un păcat și apoi săvârșește altul, căința sa rămâne valabilă. Aceasta este opinia corectă. (Sfârșitul citatului)

El a mai spus:

Dacă o persoană repetă păcatul de o sută de ori sau de o mie de ori ori chiar mai mult și se căiește de fiecare dată, căința sa este acceptată și păcatul său este șters. Chiar dacă s-ar căi o singură dată după toate aceste păcate, căința sa ar fi valabilă. (Sfârșitul citatului)

Al-Bukhari și Muslim au relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus într-un Hadith Qudsi: „O persoană a săvârșit un păcat și a spus: «O, Allah, iartă-mi păcatul.» Allah a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat, însă știa că are un Domn care iartă păcatele și pedepsește pentru păcat.» Apoi a săvârșit din nou păcatul și a spus: «O, Doamne, iartă-mi păcatul.» Allah a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat, însă știa că are un Domn care iartă păcatele și pedepsește pentru păcat.» Apoi a săvârșit din nou păcatul și a spus: «O, Doamne, iartă-mi păcatul.» Allah a spus: «Robul Meu a săvârșit un păcat, însă știa că are un Domn care iartă păcatele și pedepsește pentru păcat. Fă ceea ce voiești, căci te-am iertat.»” Potrivit unei alte relatări: „L-am iertat pe robul Meu, așadar să facă ceea ce voiește.”

An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus:

Cuvintele „Fă ceea ce voiești, căci te-am iertat” înseamnă: atât timp cât păcătuiești și apoi te căiești, te voi ierta.

Oricare ar fi situația, mila lui Allah este vastă, iar bunătatea Sa este nemărginită. Oricine se căiește, Allah îi va accepta căința. Însă musulmanul nu ar trebui să-și asume riscul săvârșirii păcatelor, deoarece este posibil să nu poată să se căiască. Ceea ce este menționat în hadeeth are scopul de a explica cât de mare este mila lui Allah și cât de imensă este bunătatea Sa, nu de a-i încuraja pe oameni să săvârșească păcate.

Și Allah știe cel mai bine.