Inseminarea bovinelor în clinica veterinară este permisă și nu intră sub categoria „taxelor pentru montă”, care sunt interzise

Nu considerăm că este ceva în neregulă cu inseminarea artificială a vacilor în clinicile veterinare. Aceasta nu intră sub categoria „taxelor pentru montă” (perceperea unei taxe pentru acoperirea naturală a femelei de către mascul), care sunt interzise. Am discutat anterior această chestiune pe site-ul nostru, în fatwa nr. 150367. Nu vedem nimic în neregulă cu inseminarea artificială, din mai multe motive: 

În primul rând: 

Nu există niciun raport privind interzicerea inseminării prin alte mijloace decât acoperirea de către un mascul. Principiul de bază în privința acțiunilor este că acestea sunt permise atât timp cât nu există un raport privind interzicerea lor. 

În al doilea rând: 

Munca efectuată de medicul veterinar, experiența pe care a dobândit-o și timpul pe care l-a dedicat sunt toate servicii pentru care este permisă plata unei taxe. Așa cum medicul veterinar poate fi plătit pentru tratarea animalelor și înlăturarea defectelor și bolilor acestora, el poate fi plătit și pentru efectuarea procesului de inseminare artificială în clinica sa. 

În al treilea rând: 

Interdicția dovedită privind taxele pentru montă este menționată în hadeeth-ul lui Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el): Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a interzis taxele pentru montă. Relatat de al-Bukhaari, 2284. Această interdicție nu îl include deloc pe medicul veterinar; interdicția se referă în mod specific la situația în care există un mascul adus pentru a acoperi femela, ceea ce nu se aplică în cazul menționat în întrebare.

Mai mult, există un motiv clar pentru interdicție, menționat de savanții care au urmat sensul aparent al raportului, deoarece este un caz în care prestarea serviciului nu se află sub controlul individului, fiind astfel mai asemănător cu închirierea unui sclav fugar, întrucât este legat de armăsar sau taur și de dorința acestuia. Obiectul contractului este sperma, care este un lucru ce nu poate face obiectul unui contract, deoarece există ambiguitate cu privire la aceasta.

Vezi al-Mughni de Ibn Qudaamah, 4/159 

Toate aceste probleme, care constituie motivele pentru care este interzis, nu se aplică în cazul inseminării artificiale în clinica veterinară prin mijloace mecanice, de exemplu. În acest caz, este posibilă prestarea celor solicitate, și anume procedura și inseminarea, iar taurul nu are nimic de-a face cu această procedură. Contractul nu privește sperma; mai degrabă, contractul privește munca și efortul medicului veterinar, folosind sperma taurului. Principiul fiqhi afirmă: un lucru poate fi permis ca aspect secundar, deși nu este permis în mod independent. Ibn Hajar al-Haytami (Allah să aibă milă de el) a spus: Ceea ce nu este permis să fie închiriat sau dat cu chirie în mod independent poate fi permis dacă este secundar unei alte chestiuni. Vezi: az-Zawaajir, 1/382. Faptul că apare sau nu sarcina nu constituie obiectul înțelegerii aici; mai degrabă, obiectul înțelegerii este efectuarea procedurii, deoarece sarcina nu este garantată și nu este permis ca sarcina să fie obiectul contractului, pentru a evita riscul ambiguității. 

Deși șafi’iții au afirmat că interdicția se aplică primirii unei plăți în schimbul acoperirii de către armăsar sau taur, unii dintre ei au afirmat că ceea ce este interzis este angajarea masculului pentru a acoperi femela, lucru care s-ar putea să nu se întâmple. Taurul poate să o facă sau poate să nu o facă. Însă dacă cineva îl angajează pe proprietarul taurului pentru a-l ajuta să se asigure că taurul acoperă femela, nu este nimic în neregulă cu aceasta. 

Se spune în Hawaashi ash-Sharwaani ‘ala Tuhfat al-Muhtaaj, 4/292: 

Din cele de mai sus se înțelege că scenariul constă în angajarea unei persoane pentru a se asigura că are loc acoperirea. Dacă îl angajează pentru ca armăsarul sau taurul său să acopere una sau mai multe femele, aceasta este valabilă, după cum a afirmat al-Qaadi, deoarece munca sa este permisă, iar munca sa este de obicei clar definită, și un anumit armăsar sau taur poate fi identificat în contract, deoarece masculi diferiți sunt folosiți pentru scopuri diferite. Dacă masculul moare sau nu este posibil să fie făcut să acopere femela, atunci munca nu este efectuată. Dar se poate spune că, deși asigurarea producerii acoperirii prin eforturile proprietarului depinde de acesta, aceasta nu s-ar putea realiza decât dacă taurul sau armăsarul alege să o facă și nu există nicio garanție că proprietarul va putea să-l determine să o facă. Răspunsul la aceasta este că proprietarul este angajat pentru a efectua o muncă specifică, și anume să se asigure că masculul acoperă femela în mod natural; deși acțiunea armăsarului sau taurului este scopul urmărit, ea nu este obiectul contractului, astfel încât proprietarul merită să fie plătit odată ce acoperirea a avut loc, însă dacă aceasta nu are loc, nu merită să fie plătit. Sfârșitul citatului. 

Și Allah știe cel mai bine.