Îndoieli cu privire la crearea Coranului

În primul rând: 

Musulmanul crede că Sfântul Coran este Cuvântul lui Allah, pe care El l-a rostit într-un mod potrivit Măreției și puterii Sale, glorificat fie El. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și dacă vreunul dintre Mushrikoon (politeiști, idolatri, păgâni, necredincioși în Unicitatea lui Allah) îți cere protecție, acordă-i protecție, pentru ca el să poată auzi Cuvântul lui Allah (Coranul), apoi însoțește-l până într-un loc în care să fie în siguranță; aceasta deoarece ei sunt oameni care nu știu”

[al-Tawbah 9:6].

Imam al-Aajurri a spus în al-Sharee’ah (1/84): 

Trebuie să înțelegi, fie ca Allah să aibă milă de noi și de tine, că credința musulmanilor ale căror inimi nu sunt lipsite de adevăr și care au fost călăuziți pe calea cea dreaptă este că Coranul este Cuvântul lui Allah și nu este creat, deoarece Coranul face parte din cunoașterea lui Allah, iar cunoașterea lui Allah nu poate fi creată; Allah este mult prea măreț pentru aceasta. Acest lucru este indicat de Coran, Sunnah, cuvintele companionilor (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) și cuvintele imamilor musulmanilor (fie ca Allah să aibă milă de ei). Nimeni nu neagă aceasta în afară de un Jahami rău, iar Jahami sunt necredincioși potrivit savanților. 

Allah i-a spus Profetului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) (interpretarea sensului): 

„Spune (O, Muhammad صلى الله عليه وسلم): «O, oameni! Într-adevăr, eu sunt trimis vouă tuturor ca Mesager al lui Allah — Căruia Îi aparține stăpânirea cerurilor și a pământului. Laa ilaaha illa Huwa (nimeni nu are dreptul să fie adorat în afară de El). El este Cel care dă viață și cauzează moartea. Așadar, credeți în Allah și în Mesagerul Său (Muhammad صلى الله عليه وسلم), Profetul care nu poate nici să citească, nici să scrie (adică Muhammad صلى الله عليه وسلم), care crede în Allah și în Cuvintele Sale [(acest Coran), Tawraat (Tora) și Injeel (Evanghelia), precum și Cuvântul lui Allah: «Fii!» — și el a fost, adică ‘Eesa (Isus), fiul lui Maryam (Maria), عليهما السلام], și urmați-l pentru ca voi să fiți călăuziți»”

[al-A’raaf 7:158]

Aceasta se referă la Coran. 

Iar Allah i-a spus lui Moosa (pacea fie asupra sa) (interpretarea sensului):  

„O, Moosa (Moise)! Eu te-am ales mai presus de oameni prin Mesajele Mele și prin faptul că ți-am vorbit. Așadar, ține-te de ceea ce ți-am dat și fii dintre cei recunoscători”

[al-A’raaf 7:144]

Există multe versete similare în Coran. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Apoi, oricine se contrazice cu tine în privința lui [‘Eesa (Isus)], după această cunoaștere care a ajuns la tine [adică ‘Eesa (Isus) este un rob al lui Allah și nu are nicio parte în divinitate]”

[Aal ‘Imraan 3:61]

și El spune (interpretarea sensului): 

„Într-adevăr, dacă urmezi dorințele lor după ceea ce ai primit din cunoaștere (de la Allah), atunci vei fi cu adevărat dintre Zaalimoon (politeiști, răufăcători)”

[al-Baqarah 2:145]

Allah este Atotștiutor, Atoateauzitor, Atotvăzător și El vorbește, iar toate atributele Sale sunt eterne și au existat înainte ca El să creeze ceva. Cel care spune altceva decât aceasta este un necredincios. 

Vom cita câteva Sunnah-uri, relatări și opinii ale savanților care vor dovedi acest punct; mai mult, atunci când cel care are cunoaștere și rațiune le aude, acestea îi vor spori cunoașterea și înțelegerea, iar atunci când le aude cel în a cărui inimă există abatere, dacă Allah dorește să-l călăuzească spre calea adevărului, el își va schimba părerea, însă dacă nu și-o schimbă, nenorocirea va fi mai mare pentru el. Sfârșitul citatului. 

Oricine dorește să afle mai multe poate consulta dovezile mutawaatir menționate de al-Aajurri, care arată că Coranul este Cuvântul lui Allah și nu este creat. 

În al doilea rând: 

Ideea că Coranul este creat nu este derivată din Coran și Sunnah, ci se bazează pe dovezi raționale care i-au condus la negarea unora dintre atributele lui Allah, măreț fie El. Aceasta s-a întâmplat atunci când au spus că atributele pot exista numai în ființe create și au ajuns la această idee printr-o serie de concepții greșite pe care le-au numit „dovezi că această lume nu este eternă”. Apoi au cercetat Sfântul Coran și au denaturat toate dovezile care contraziceau acest concept pe care îl inventaseră și au adunat orice argument specios care putea fi invocat. Printre argumentele specioase de care se agață se află cel menționat de cel care a pus întrebarea, relatat în hadithuri saheeh izolate – deși, în ceea ce privește ‘aqeedah, ei nu citează ca dovadă decât relatări mutawaatir – potrivit căruia Coranul va veni în Ziua Învierii într-o anumită formă pentru a mijloci pentru companionii săi. Ei au spus că aceasta indică faptul că este o ființă creată, deoarece nimic nu poate fi descris ca venind și plecând în afară de ceva creat. 

S-a relatat că Abu Umaamah al-Baahili (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Citiți Coranul, deoarece el va veni în Ziua Învierii mijlocind pentru companionii săi. Citiți cele două lumini, al-Baqarah și Surat Aal ‘Imraan, deoarece ele vor veni în Ziua Învierii asemenea a doi nori sau umbre, ori asemenea a două stoluri de păsări aliniate, pledând în favoarea companionilor lor” Relatat de Muslim (804).  

Norii și umbrele se referă la lucrurile care îl protejează pe om de soare deasupra capului său, iar două stoluri de păsări aliniate se referă la păsări care își întind aripile în aer. Sharh Muslim de al-Nawawi (6/90). 

Și s-a relatat de la Buraydah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Coranul va veni în Ziua Învierii asemenea unui om palid și va spune: Eu sunt cel care te-a ținut treaz noaptea și te-a făcut să însetezi în timpul zilei” Relatat de Ibn Majaah (3781); clasificat drept saheeh de al-Busayri în al-Zawaa’id și de Ibn Hajar în al-Mataalib al-‘Aaliyah (4/66). Al-Albaani a spus în Da’eef Ibn Majaah: Este da’eef, dar poate fi clasificat drept hasan. A fost clasificat drept hasan datorită hadithului lui Abu Hurayrah din al-Silsilah al-Saheehah (2829). 

Acesta este un argument vechi căruia i-au răspuns Imam Ahmad și alți imami ai Sunnah. 

Ibn Qutaybah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Ta’weel Mukhtalaf al-Hadeeth (258): 

Ceea ce s-a intenționat prin cuvintele „al-Baqarah și al ‘Imraan vor veni asemenea a doi nori” este că răsplata lor va veni la cel care le-a citit și îl va umbri în Ziua Învierii, iar răsplata va veni la un om în mormântul său și va veni la un om în Ziua Învierii și va pleda în apărarea lui. … Sfârșitul citatului. 

A se vedea: al-Radd ‘ala al-Zanaadiqah wa’l-Jahamiyyah, de Imam Ahmad (42-43). 

Ibn Battah a spus în al-Ibaanah al-Kubra (5/476): 

Jahami au recurs la denaturarea sensului unor hadithuri, pentru a-i înșela pe cei care nu au cunoaștere despre hadith. Ceea ce s-a intenționat în hadithuri atunci când s-a spus că „Coranul va veni, al-Baqarah va veni, rugăciunea va veni și postul va veni” este că răsplata pentru toate acestea va veni, iar toate acestea sunt explicate în Coran și Sunnah. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Așadar, oricine face bine cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea.

8. Iar oricine face rău cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea”

[al-Zalzalah 99:7-8].

Sensul aparent al acestor cuvinte este că el va vedea atât binele, cât și răul, însă el nu va vedea binele și răul, ci va vedea răsplata pentru acestea, și anume răsplata și pedeapsa. 

În mod similar, Allah spune (interpretarea sensului): 

„În Ziua în care fiecare persoană va fi pusă față în față cu tot binele pe care l-a făcut și cu tot răul pe care l-a făcut, își va dori să existe o mare distanță între el și răul său. Iar Allah vă avertizează cu privire la Sine (pedeapsa Sa), iar Allah este plin de bunătate față de robii (Săi)”

[Aal ‘Imraan 3:30].  

Aceasta nu înseamnă că faptele pe care le-ai făcut vor veni în acea formă, sub forma răului, ci că vei vedea răsplata pentru toate acestea sub forma răsplății și a pedepsei. 

Așadar, se poate spune că Coranul va veni, că rugăciunea va veni, că zakaah va veni, că răbdarea va veni și că recunoștința va veni, însă ceea ce va veni va fi răsplata pentru toate acestea. Sfârșitul citatului. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah a spus în Majmoo’ al-Fataawa (8/408): 

Când Jahami s-au contrazis cu Imam Ahmad și cu alții dintre Ahl al-Sunnah, spunând că Coranul a fost creat, bazându-se pe cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Al-Baqarah și Aal ‘Imraan vor veni asemenea a doi nori sau umbre, ori asemenea a două stoluri de păsări aliniate” sau „Coranul va veni asemenea unui om palid” și așa mai departe. 

Ei au spus: Cel care vine și pleacă poate fi numai ceva creat. 

Imam Ahmad le-a răspuns spunând că Allah, măreț fie El, S-a descris pe Sine ca venind și plecând, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Oare așteaptă ei altceva decât să vină la ei îngerii sau să vină Domnul tău (Allah) ori să vină unele dintre semnele Domnului tău?”

[al-An’aam 6:158] 

„Iar Domnul tău vine împreună cu îngerii în rânduri”

[al-Fajr 89:22].

Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi luat ca dovadă că El este creat, potrivit consensului; mai degrabă se poate spune că porunca sau hotărârea Sa a venit. În mod similar, Mu’tazilah, care spun că Coranul a fost creat, interpretează acest verset ca însemnând că porunca sau hotărârea Sa a venit. Așadar, de ce nu s-ar putea spune că venirea Coranului se referă la venirea răsplății sale și că prin „al-Baqarah și Aal ‘Imraan vor veni” se intenționează venirea răsplății lor, iar răsplata lor este creată? Acest lucru a fost afirmat de mai mult de un savant, iar ei au explicat că ceea ce s-a intenționat prin venirea lui al-Baqarah și Aal ‘Imraan a fost răsplata lor, ca răspuns pentru Jahami, care susțineau că venirea și plecarea Coranului înseamnă că acesta este creat. Sfârșitul citatului.  

În Majmoo’ al-Fataawa (5/398) se spune: 

Ahmad și alți imami ai Sunnah au interpretat acest hadith ca însemnând că va veni răsplata lui al-Baqarah și Aal ‘Imraan, după cum s-a spus ceva similar despre venirea faptelor cuiva în mormânt și în Ziua Învierii – ceea ce se intenționează este răsplata pentru faptele sale. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Citiți al-Baqarah și Surat Aal ‘Imraan, deoarece ele vor veni în Ziua Învierii asemenea a doi nori sau umbre, ori asemenea a două stoluri de păsări aliniate, pledând în favoarea companionilor lor.”  

Acest hadith se află în al-Saheeh. Deoarece el poruncește citirea lor și afirmă că ele vor veni pledând în favoarea celui care le citește, se știe că prin aceasta se intenționează recitarea lor de către cititor, care este fapta lui, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a spus că fapta lui, adică recitarea lor, va veni în forma pe care a menționat-o, după cum ne-a spus că și alte fapte vor veni. Sfârșitul citatului. 

Din cele de mai sus este clar că nu este valid să cităm aceste hadithuri ca dovadă că Coranul este creat, deoarece ceea ce se menționează în ele este răsplata pentru citirea Coranului, după cum ceea ce se intenționează prin versetul „Așadar, oricine face bine cât greutatea unui atom (sau a unei furnici mici) îl va vedea” [al-Zalzalah 99:7] este că el va vedea răsplata pentru bine.