Hotărârea privind folosirea materialelor la care s-a adăugat „glicerină animală”

În primul rând: 

Materialele folosite la fabricarea cremelor, șampoanelor, pastelor de dinți și săpunurilor sunt fie: 

1.     Grăsimi animale

2.     fie alte substanțe, de origine vegetală sau artificială. 

Dacă substanța provine din grăsimi animale, atunci există două posibilități:  

(a)   Fie provine de la animale a căror carne este permisă pentru consum și care au fost sacrificate conform sharee’ah, fie provine de la creaturi marine care nu trebuie sacrificate. Hotărârea în acest caz este că este permisă, fără nicio îndoială.

(b)  Sau provine de la animale a căror carne și grăsime sunt interzise pentru consum, precum porcii, sau provine de la un animal permis, dar care nu a fost sacrificat în modul shar’i corespunzător, devenind astfel „mortăciune”. Hotărârea în ambele cazuri este că este haram, fără nicio îndoială. 

Învățații Comitetului Permanent au spus:  

Dacă un musulman este sigur sau consideră foarte probabil că în orice aliment, medicament, pastă de dinți etc. au intrat carne, grăsime sau oase măcinate de porc, atunci nu îi este permis să le mănânce, să le bea sau să le folosească. În caz de îndoială, nu trebuie să le folosească, deoarece Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Lasă ceea ce îți trezește îndoieli pentru ceea ce nu îți trezește îndoieli.” 

Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, Șeicul ‘Abd al-Razzaaq ‘Afeefi, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Ghadyaan, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Qa’ood. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (22/281). 

Într-o declarație emisă de Organizația pentru Științe Medicale Islamice din Kuweit – care a discutat problema substanțelor haram și impure din alimente și medicamente, în perioada 22-24 Dhu’l-Hijjah 1415 AH/ 22-24 mai 1995 – se spune: 

[6.] Substanțele alimentare care conțin în ingredientele lor grăsime de porc și care nu au trecut prin niciun proces care să o transforme în altceva, precum unele tipuri de brânză, uleiuri, grăsimi, unt clarificat, unt și unele tipuri de biscuiți, ciocolată și înghețată, sunt haram și nu este permis să fie consumate deloc, pe baza consensului învățaților că grăsimea de porc este impură (naajis) și că nu este permis consumul ei și deoarece nu este necesar consumul acestei substanțe. Sfârșitul citatului. 

În al doilea rând: 

Poate deveni halaal dacă grăsimea s-a transformat (printr-un anumit proces) în altceva, astfel încât să nu mai fie numită grăsime și să nu mai aibă caracteristicile grăsimii. Dacă acesta este cazul, atunci nu intră sub aceeași hotărâre. Aceasta este ceea ce învățații numesc istihaalah (procesul de transformare a unei substanțe în altceva) și poate fi analizată din două perspective. Ceea ce era bun și permis, dar a devenit rău și impur, este acum haram, iar ceea ce era rău și impur, dar a devenit permis și bun, este acum halaal.  

Ibn al-Qayyim a spus:  

Pe baza acestui principiu, alcoolul este impur, deși originea sa este pură. Dacă motivul pentru care este considerat impur nu mai există, atunci trebuie considerat pur. Aceasta este baza sharee’ah și baza răsplății și pedepsei.  

Pe baza acestui fapt, analogia corectă este că acest principiu poate fi aplicat tuturor celorlalte impurități dacă au trecut printr-un proces de transformare. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a îndepărtat rămășițele mushrikeenilor de pe locul moscheii sale, dar nu a îndepărtat pământul. Iar Allah spune despre lapte că provine „dintre excreții și sânge” [al-Nahl 16:66]. Musulmanii sunt unanim de acord că, dacă un animal mănâncă lucruri impure, dar apoi este ținut și hrănit cu lucruri pure, laptele și carnea lui devin permise. Același lucru se aplică recoltelor și fructelor: dacă sunt udate cu apă impură, dar apoi sunt udate cu apă pură, devin permise, datorită schimbării (istihaalah) lucrului impur, care devine pur. Se aplică și contrariul: dacă lucrul pur se transformă în ceva impur, atunci devine impur (naajis), precum apa și alimentele când se transformă în urină și fecale. Așadar, cum poate schimbarea să aibă efect asupra lui atunci când binele se transformă în rău, dar să nu aibă efect atunci când răul se transformă în bine, iar Allah scoate lucruri pure din lucruri impure și lucruri impure din lucruri pure?   

Nu originea unui lucru contează, ci ceea ce este el acum. Este imposibil ca hotărârea privind impuritatea să rămână atunci când numele și caracterul lucrului s-au schimbat. Hotărârea este legată de nume și caracter și este prezentă sau absentă în funcție de prezența sau absența acestora. Textele care tratează interzicerea mortăciunii, sângelui, porcului și alcoolului nu tratează recoltele, fructele, nisipul, sarea, pământul sau oțetul, nici ca formulare, nici ca înțeles, nici ca text, nici ca analogie. Cei care au făcut distincție între schimbarea (istihaalah) alcoolului și a altor lucruri au spus că alcoolul devine naajis din cauza procesului de schimbare, apoi poate deveni pur datorită unui proces suplimentar de schimbare. Li s-a spus că sângele, urina și fecalele au devenit impure printr-un proces de schimbare, deci pot deveni pure printr-un proces suplimentar de schimbare. Astfel, analogia este în acord cu textul. 

I’laam al-Muwaqqi’een (2/p. 14, 15) 

Într-o declarație emisă de Organizația pentru Științe Medicale Islamice din Kuweit – care a discutat problema substanțelor haram și impure din alimente și medicamente, în perioada 22-24 Dhu’l-Hijjah 1415 AH/ 22-24 mai 1995 – se spune: 

[8.] Istihaalah (procesul de schimbare) înseamnă că o substanță se transformă într-o altă substanță cu caracteristici diferite, astfel încât o substanță impură se poate transforma într-o substanță pură, iar o substanță haram se poate transforma într-una permisă conform sharee’ah.

Pe baza acestui fapt: 

Săpunul produs prin schimbarea grăsimii provenite de la porci sau din mortăciune devine pur prin acest proces și este permis să fie folosit. 

Brânza făcută folosind cheag provenit din mortăciunea animalelor a căror carne este permisă este taahir și este permis să fie consumată. 

Unguentele, cremele și produsele cosmetice care conțin grăsime de porc nu sunt permise pentru utilizare decât dacă există certitudinea că grăsimea a trecut printr-un proces de schimbare (istihaalah) și s-a transformat într-o substanță diferită. Dar dacă nu există certitudine, atunci sunt naajis (impure). 

Sfârșitul citatului. 

În al treilea rând: 

Dacă nu se știe dacă animalele a căror carne este permisă, dar care trebuie sacrificate corespunzător pentru a deveni halaal, au fost sacrificate conform sharee’ah sau nu, atunci principiul de bază este că nu trebuie folosite, deoarece principiul de bază cu privire la carnea animalelor sacrificate este că este haram, cu excepția cazului în care se știe că este halaal. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis consumul vânatului care s-a înecat în apă, deoarece nu se știa dacă a murit ca urmare a vânării sau a înecului. De asemenea, el (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis consumul vânatului prins de un câine al cărui stăpân îi dăduse drumul și rostise numele lui Allah când îi dăduse drumul, dar a găsit și alți câini împreună cu el. Motivul este că nu se știa dacă vânatul fusese prins de câinele său sau de ceilalți câini. 

S-a relatat de la ‘Adiyy ibn Haatim (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă îți dai drumul câinelui și rostești numele lui Allah, iar el prinde ceva pentru tine și îl găsești viu, atunci sacrifică-l; dacă găsești că l-a omorât, dar nu a mâncat nimic din el, atunci mănâncă-l. Dacă găsești un alt câine împreună cu câinele tău și vânatul a fost omorât, atunci nu-l mânca, căci nu știi care dintre ei l-a omorât. Dacă tragi cu săgeata și rostești numele lui Allah, apoi vânatul dispare din privirea ta pentru o zi și găsești doar urma săgeții tale pe el, atunci mănâncă-l dacă dorești, dar dacă îl găsești înecat în apă, atunci nu-l mânca.” 

Relatat de al-Bukhaari (5167) și Muslim (1929). 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

… Hotărârea rămâne în vigoare până când există o dovadă contrară, precum hotărârea privind tahaarah (puritatea), hotărârile privind anularea wudoo’, hotărârea privind menținerea căsătoriei, hotărârea privind posesia și hotărârea privind angajamentele, toate acestea rămânând în vigoare până când există o dovadă contrară. Acest principiu este indicat în hadeeth-ul în care se spune cu privire la vânat: „Dacă îl găsești înecat, nu-l mânca, căci nu știi dacă apa l-a omorât sau săgeata ta”, și „Dar dacă sunt și alți câini cu el, atunci nu-l mânca, căci ai rostit numele lui Allah asupra câinelui tău, nu asupra altuia.” 

Deoarece principiul de bază cu privire la carne este că este haram și există o îndoială dacă a fost îndeplinită sau nu condiția care o face permisă, vânatul rămâne haram așa cum era inițial. 

I’laam al-Muqawwi’een (1/339, 340). 

În al patrulea rând: 

Dacă substanța este artificială sau de origine vegetală, este permis să fie folosită în aceste produse, cu excepția cazului în care este dăunătoare sau otrăvitoare fie prin ea însăși, fie când este adăugată altor substanțe. 

Șeicul Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu este nimic greșit în folosirea rujului, deoarece principiul de bază este că este permis, cu excepția cazului în care devine evident că este haram. … Dar dacă devine clar că este dăunător buzelor, deoarece le usucă, atunci în acest caz nu este permis. Mi s-a spus că poate usca buzele. Dacă acest lucru este dovedit, atunci nu este permis să faci ceva care îți va face rău. 

Fataawa Manaar al-Islam (3/831). 

În al cincilea rând: 

Musulmanul trebuie să fie atent cu privire la mâncarea, băutura, îmbrăcămintea și toate aspectele vieții sale. Trebuie să fie atent să se asigure că averea sa este halaal și să se asigure că lucrurile pe care le mănâncă și le bea sunt lucruri pe care Domnul i le-a permis. Și trebuie să fie atent în toate domeniile vieții sale pentru a se asigura că nimic dintre acestea nu contravine Coranului și Sunnah. 

Este esențial să se facă distincție între produsele folosite în viața de zi cu zi și carne. Principiul de bază în primul caz este că acestea sunt permise, cu excepția cazului în care există o dovadă contrară, iar principiul de bază cu privire la carne este că este haram – așa cum a afirmat mai sus Ibn al-Qayyim – cu excepția cazului în care există o dovadă contrară. 

Învățații Comitetului Permanent, atunci când au fost întrebați despre grăsimea de porc din unele tipuri de săpun și pastă de dinți, au spus:  

Nu am auzit prin niciun canal de încredere că unele materiale de curățare conțin grăsime de porc, precum săpunurile Camay și Palmolive și pasta de dinți Colgate. Am auzit acest lucru doar prin zvonuri. 

În al doilea rând: principiul de bază cu privire la astfel de lucruri este că sunt taahir (pure) și că este permis să fie folosite, până când se dovedește printr-o sursă de încredere că sunt amestecate cu grăsime de porc sau cu o substanță impură similară, a cărei utilizare este haram. În acest caz, este haram să fie folosite. Dar dacă informația nu este mai mult decât un zvon și nu este dovedită, atunci nu este obligatoriu să fie evitată folosirea lor. 

În al treilea rând: Cel care are dovada că materialul de curățare este amestecat cu grăsime de porc trebuie să evite folosirea lui și trebuie să spele orice urmă a acestuia care se află pe el. Dar rugăciunile pe care le-a făcut în perioada în care l-a folosit nu trebuie repetate, conform opiniei corecte a învățaților. 

Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, Șeicul ‘Abd al-Razzaaq ‘Afeefi, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Ghadyaan, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Qa’ood. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (5/385, 386). 

Și au spus: 

În ceea ce privește brânza fabricată despre care mulți oameni spun că ar conține grăsime de porc, nu avem nicio dovadă că ar conține grăsime de porc. Principiul de bază este că lucrurile sunt permise, dar dacă o persoană este sigură că aceasta conține grăsime de porc sau consideră foarte probabil că acesta este cazul, nu îi este permis să o folosească. 

Șeicul ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz, Șeicul ‘Abd al-Razzaaq ‘Afeefi, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Ghadyaan, Șeicul ‘Abd-Allah ibn Qa’ood. 

Fataawa al-Lajnah al-Daa’imah (22/111)

 Șeicul Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: 

Am găsit câteva publicații care spun că un anumit săpun este fabricat din grăsime de porc. Care este opinia dumneavoastră? 

Ei au răspuns: 

Consider că principiul de bază este că tot ceea ce Allah a creat pentru noi pe pământ este permis, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„El este Cel care a creat pentru voi tot ceea ce se află pe pământ” [al-Baqarah 2:29] 

Dacă cineva pretinde că ceva este haram deoarece este impur etc., atunci trebuie să aducă o dovadă, dar a crede tot felul de iluzii și tot ceea ce se spune nu are sens. Dacă spune că acest săpun este făcut din grăsime de porc, îi spunem: „Adu dovada.” Dacă se dovedește că cea mai mare parte a lui este făcută din grăsime de porc, atunci trebuie să-l evităm. 

Liqaa’aat al-Bab il-Maftoohah (31/întrebarea nr. 10). 

Și Allah știe cel mai bine.