Hotărârea privind escrocheriile de tip „Business” și altele

Când discutăm despre aceste operațiuni care se răspândesc rapid și care sunt foarte neclare și ambigue pentru oamenii obișnuiți, fiind totodată foarte tentante, trebuie să observăm două aspecte: 

1 – Hotărârea shar’i bazată pe textele și principiile sharee’ah, precum și pe o înțelegere clară a acestei chestiuni așa cum este ea, a consecințelor sale și a contextului său. 

2 – Trebuie să ne obișnuim să urmăm hotărârea shar’i și să nu fim înșelați de argumente aparent plauzibile. 

Deoarece această chestiune necesită o discuție amplă, vom oferi un răspuns scurt, urmat de o discuție a principiilor shar’i relevante, după care vom răspunde mai detaliat. 

Răspunsul scurt la această întrebare:

Pe baza modului în care este desfășurată această operațiune „Business” și a ceea ce este ea în realitate, precum și a informațiilor și condițiilor menționate de reprezentanții acestei companii, a dovezilor și condițiilor citate de cei care au discutat-o pentru a justifica fie permiterea, fie interzicerea ei și prin compararea tuturor acestora cu Qur’aan și Sunnah, cu principiile shar’i privind tranzacțiile și cu opiniile savanților, este clar că această operațiune este haraam, din mai multe motive, printre care următoarele: 

1 – Această operațiune se bazează pe jocuri de noroc și pe consumarea pe nedrept a averilor oamenilor. Ea implică înșelăciune și ademenirea oamenilor să câștige mulți bani. Exploatează dorința lor de a acumula avere. Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi cei care credeți! Băuturile alcoolice, jocurile de noroc, Al-Ansaab (altarele de piatră pentru sacrificii aduse idolilor, djinnilor etc.) și Al-Azlaam (săgețile folosite pentru căutarea norocului sau luarea unei decizii) sunt o urâciune din lucrarea lui Shaytaan (Satana). Așadar, evitați-le cu strictețe pe toate acestea pentru a putea izbândi”

[al-Maa’idah 5:90] 

„Și nu vă mâncați averile unii altora pe nedrept (în orice mod ilegal, de exemplu prin furt, tâlhărie sau înșelăciune)”

[al-Baqarah 2:188]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Sângele vostru și averile voastre vă sunt sacre, precum este sacră această zi a voastră, în acest ținut al vostru, în această lună a voastră.” Relatat de Muslim, 2137. Această analogie din hadeeth servește la accentuarea extremă a acestei interdicții. 

2 – După examinarea aprofundată a acestei chestiuni, este clar că introducerea produsului – care constă în programe software, un site web și e-mail – nu schimbă hotărârea privind această operațiune, deoarece este evident că produsul nu este ceea ce doresc în realitate majoritatea celor care se grăbesc să cumpere, după cum demonstrează dovezile menționate în răspunsul detaliat. Introducerea acestui produs în acest mod face operațiunea și mai haraam, deoarece implică un artificiu care duce la o tranzacție haraam, care este un tip de joc de noroc. 

3 – Această operațiune diferă de tipul de comision permis în mai multe privințe:  trebuie să plătești bani pentru a intra în schemă, spre deosebire de comisionul care nu impune o asemenea condiție. Scopul nu este vânzarea produsului către cei care au nevoie de el, ci construirea unui sistem de stimulare. Chiar dacă am accepta că acesta este un comision, el rămâne haraam deoarece implică înșelarea cumpărătorului, trezirea unor speranțe false și lipsa sincerității față de acesta. Pe această bază, opinia celor care îl permit pe motiv că este un comision nu este corectă. Poate că motivul este că această chestiune nu le-a fost descrisă așa cum este în realitate sau că cel care a emis această hotărâre nu a înțeles-o corect. Această hotărâre se aplică multor tipuri de relații și tranzacții care au loc în prezent în domeniul marketingului.  

Cei care doresc să afle mai multe vor găsi o discuție detaliată a acestor puncte în răspunsul detaliat și în discuția principiilor de bază prezentată mai jos. 

Răspuns detaliat:

Înainte de a oferi un răspuns detaliat la această întrebare și pentru a ne obișnui să acceptăm hotărârile sharee’ah, ar trebui să începem prin a menționa câteva dintre principiile de bază ale sharee’ah etc., care îl vor ajuta pe musulman – cel care se supune hotărârilor lui Allah – să trateze această operațiune și schemele similare concepute de oamenii preocupați de afaceri într-un mod sigur, mai ales atunci când în aceste operațiuni sunt prezenți următorii cinci factori principali: 

1-Mijloace media și publicitare răspândite pe scară largă

2-Ușurința transferului financiar prin intermediul cardurilor de credit și altele asemenea

3-Creșterea nevoii de bani în rândul oamenilor obișnuiți, din cauza dorinței excesive de a acumula lucruri neesențiale

4-Lăcomia și iubirea de bani din natura umană

5-Lipsa angajamentului religios și dorința de a căuta mijloace de existență halaal în rândul multor musulmani

Urmează câteva principii care ne vor ajuta să tratăm acest tip de operațiune și tipurile similare care vor apărea inevitabil în viitor, așadar trebuie să acordăm atenție acestor detalii: 

1 – Fitnah (ispita) banilor este una dintre cele mai mari fitnahs care pot afecta angajamentul religios al omului și binecuvântarea a ceea ce are deja din avere și copii. Prin urmare, trebuie să ne ferim de aceasta și să ne asigurăm că sursele averilor noastre sunt permise. 

2 – Evitarea chestiunilor îndoielnice este un principiu bine cunoscut în Islam, chiar dacă nu ești pe deplin sigur că problema îndoielnică este de fapt haraam. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ceea ce este halaal este clar, iar ceea ce este haraam este clar, iar între ele se află chestiuni îndoielnice despre care mulți oameni nu știu. Cel care evită chestiunile îndoielnice și-a protejat angajamentul religios și onoarea, dar cel care cade în chestiuni îndoielnice va cădea în ceea ce este haraam.” Relatat de al-Bukhaari, 52; Muslim, 1599. 

3 – „Dacă îți vine ceva din acești bani fără să fi cerut sau sperat la ei, atunci ia-i, dar nu te gândi la ei și nu spera la ei.” Relatat de al-Bukhaari, 138, într-o relatare marfoo’. Aceasta înseamnă: nu te lăsa preocupat de gândul banilor pe care nu-i ai și nu lăsa aceasta să te întristeze dacă nu îi primești. Interdicția de a te gândi la ei menționată în acest hadeeth se referă la primirea unui dar permis – așadar cum ar fi dacă te-ai preocupa de gândul unei averi îndoielnice sau al unei averi haraam? Aceasta va duce inevitabil la efecte negative mai mari și trebuie evitată cu atât mai mult. 

4 – „Cel care renunță la ceva de dragul lui Allah, Allah îl va compensa cu ceva mai bun decât acel lucru.” Relatat de Ahmad și clasificat drept saheeh de al-Albaani. Aceasta îl include atât pe cel care renunță la ceva haraam, cât și pe cel care renunță la ceva în privința căruia există îndoială.  

5 – Binecuvântarea în avere, chiar dacă aceasta este mică, este mai bună decât căutarea creșterii averii prin mijloace haraam sau îndoielnice. 

6 – Musulmanul trebuie să se străduiască să fie complet sincer cu sine însuși în recunoașterea motivului pentru care intră în astfel de scheme. Speră el să obțină bani și are nevoie de produs ca mijloc de a-și reduce sentimentul de vinovăție și de a îndepărta reproșurile sau produsul este, în esență, ceea ce își dorește? Trebuie să observe că tot ceea ce ascunde din intențiile sale este cunoscut de Allah, care știe ceea ce este secret și ceea ce este și mai ascuns, iar El îl va întreba despre aceasta și îl va trage la răspundere. 

7 – Hotărârea privind o chestiune se bazează pe modul în care aceasta este înțeleasă. Ascunderea unor informații față de mufti nu îți permite să urmezi fatwa sa, iar aceasta nu îl scutește de vină pe cel care o urmează, atât timp cât știe că muftiul nu are imaginea completă. 

8 – „Cucernicia este ceea ce face inima să se simtă liniștită, iar păcatul este ceea ce îți provoacă neliniște, chiar dacă oamenii îți dau fatwa după fatwa.” Relatat de Ahmad, 17320. Al-Albaani a spus în Saheeh al-Targheeb, 1734, că este hasan li ghayrihi. 

9 – Dacă cel care consumă avere haraam recunoaște că face ceva haraam, aceasta este mai puțin grav decât cazul celui care o consumă prin înșelăciune și artificii, deoarece acesta din urmă a adăugat un alt păcat consumului de avere haraam, și anume încercarea de a-L înșela pe Allah. Ibn al-Qayyim a spus: 

„Schimbarea definiției și a numelui lucrurilor care sunt haraam, atunci când esența lor rămâne aceeași, este și mai rea, implicând totodată o încercare de a-L înșela pe Allah și pe Mesagerul Său și afirmând că Islamul acceptă artificiul, înșelăciunea, frauda și ipocrizia și că sharee’ah interzice ceva pentru că este rău, dar apoi îl permite când devine și mai rău. De aceea, Ayyoob al-Sakhtiyaani a spus că unii oameni încearcă să-L înșele pe Allah așa cum îi înșală pe copii. Dacă ar comite păcatul crezând că este păcat, aceasta ar fi mai puțin grav.” 

Ighaathat al-Lahfaan, 1/354. 

10 – Dacă i se dovedește unei persoane că un lucru este haraam, atunci trebuie să înceteze să se mai gândească la el și nu trebuie să regrete că nu îl are atunci când vede că alții îl au. Trebuie să-L laude pe Allah pentru că a salvat-o și să-I ceară să o facă să urască lucrurile haraam, indiferent cât de mărețe ar fi acestea, să o ajute să le evite mereu și să o ajute să lupte împotriva nafs-ului său pentru a înceta să se mai gândească la ele. 

11 – Hotărârile sharee’ah se bazează pe cunoaștere și înțelepciune complete. Ele țin cont de interesul comun, chiar dacă aceasta implică ceva ce el consideră că poate fi în detrimentul propriilor interese personale. Prin urmare, musulmanul nu trebuie să se gândească doar la câștigurile sale personale și să neglijeze obiectivele sharee’ah, care urmărește interesul comun. 

În ceea ce privește răspunsul detaliat, acesta poate fi rezumat în următoarele trei puncte: 

În primul rând: Modul în care este desfășurată această operațiune este foarte asemănător cu așa-numitele scheme piramidale sau cu marketingul pe mai multe niveluri (MLM), chiar dacă este posibil să nu fie identic în toate privințele. Schemele piramidale se bazează pe un sistem de stimulente, iar cei care le-au inventat în Occident s-au gândit doar la câștigarea banilor, fără să acorde atenție chestiunii dacă sursa este permisă sau nu. Dacă evaluăm acest sistem în lumina textelor și principiilor sharee’ah, va deveni clar că este haraam din mai multe perspective, precum: 

(i)Se bazează pe consumarea pe nedrept a averilor oamenilor, deoarece această piramidă va avea inevitabil un nivel final, iar aceste persoane vor pierde cu siguranță în favoarea intereselor nivelurilor superioare. Piramida poate crește numai atunci când există persoane care vor pierde în favoarea intereselor nivelurilor superioare, care vor încasa comisioane extrem de mari. În ultimele două niveluri ale fiecărei ramuri vor exista două niveluri: primul dintre ele constă în minciună și în oferirea unei speranțe false următorului nivel că va obține profit, iar ultimul nivel va fi păcălit și înșelat, deoarece va cumpăra, dar nu va găsi niciodată pe cineva căruia să-i vândă. Am menționat deja mai sus versetele și hadeeth-urile care interzic cu fermitate consumarea pe nedrept a averilor oamenilor.

(ii)Se bazează pe jocuri de noroc, ceea ce înseamnă că o persoană plătește bani în schimbul posibilității de a obține mai mulți bani decât a plătit sau de a-și pierde banii. Aceasta se întâmplă celor care intră în astfel de scheme. Acesta este unul dintre cele mai importante și mai clare motive pentru care sunt haraam.

(iii)Deoarece schemele piramidale implică multă înșelăciune și fraudă, ele au fost interzise și scoase în afara legii de multe sisteme occidentale kaafir – dacă apar într-o formă în care nu există niciun produs de vânzare – chiar dacă aceste sisteme permit în principiu riba și jocurile de noroc, iar experții lor au avertizat împotriva lor. (A se vedea următorul site și numeroasele sale linkuri: )

Pe baza celor de mai sus, operațiunea „Business” menționată în întrebare este haraam din multe motive, deoarece seamănă cu schemele piramidale în ceea ce privește principalul motiv pentru care sunt haraam, și anume faptul că reprezintă o formă de joc de noroc și de consumare pe nedrept a averilor oamenilor. 

În al doilea rând: Includerea unui produs într-un astfel de program nu îl face permis și nu înlătură motivele pentru care este haraam, ci îl face și mai evident haraam, deoarece acesta este un fel de artificiu menit să facă operațiunea acceptabilă și să creeze impresia că produsul este obiectivul principal. Însă „Schimbarea definiției și a numelui lucrurilor care sunt haraam, atunci când esența lor rămâne aceeași, este și mai rea, implicând totodată o încercare de a-L înșela pe Allah și pe Mesagerul Său.” Ighaathat al-Lahfaan, 1/1/354 

Se pare că produsul nu are niciun efect asupra transformării operațiunii într-una permisă, din următoarele motive: 

(i)Cel mai important motiv al participanților este marketingul, nu produsul, pe baza faptului că aceste tipuri de programe și servicii existau cu mulți ani înainte de apariția acestei companii și încă există, la un preț mai mic! Ce îi face pe atât de mulți oameni să se grăbească spre aceste scheme și spre această companie în special, în afară de speranțele privind veniturile generate prin intrarea în această schemă?

(ii)Afirmația că produsele sunt utile și ușor de utilizat și au caracteristici distincte care justifică plata a o sută de dolari pentru ele este un argument defectuos, deoarece acest program nu are drepturi de autor care să împiedice persoanele să folosească site-ul prin intermediul celui care s-a înscris deja, fără ca noul utilizator să plătească ceva. Într-adevăr, dacă se abonează o singură persoană, zeci de persoane l-ar putea folosi și ar putea beneficia de toate serviciile oferite pe site. Drepturile de autor protejează doar împotriva folosirii sale de către alte companii. Ce motiv există pentru a cheltui bani pe el, în afară de dorința de a face parte din această schemă piramidală care este, în realitate, joc de noroc?

(iii)Există o condiție esențială pentru intrarea în această schemă piramidală, și anume cumpărarea produsului la un preț mai mare decât prețul produselor similare pentru a obține un comision mai mare și pentru a folosi site-ul companiei în scopuri de publicitate și marketing. Ispita îi determină pe oameni să plătească prețul exorbitant în speranța de a-l recupera și de a câștiga mai mult prin marketingul care reprezintă scopul principal al înscrierii. Aceasta este esența jocurilor de noroc interzise în sharee’ah.

(iv)Menționarea unui comision tentant în schimbul marketingului este ceea ce îi motivează pe oameni să cumpere și să intre în schemă, deoarece de obicei nu cumpără decât dacă se menționează acest comision și deoarece unii pot accepta chiar să cumpere fără să verifice produsele pe care le cumpără sau fără să aibă nevoie de ele de la bun început. Faptul că mulți oameni nu beneficiază de majoritatea programelor confirmă și mai mult acest lucru; de fapt, unii dintre ei nici măcar nu folosesc programele.

(v)Suma necesară pentru înscriere – 99 $ – echivalează cu salariul pe o lună sau chiar cu mai mult în unele țări, așadar oamenii obișnuiți nu ar plăti o asemenea sumă și nu ar intra în această schemă dacă nu ar exista speranța de a câștiga mulți bani. Cu toate acestea, mulți se înscriu și chiar contractează împrumuturi în acest scop.

(vi)Când cei care intră pentru produs află că firma declară că trei sferturi din ceea ce au plătit sunt cheltuite pe marketing, în loc să fie folosite agenții de publicitate, aceasta îi motivează să participe la marketing pentru a recupera ceea ce au plătit peste valoarea produsului. Astfel, se implică în procesul de marketing, apoi se lasă purtați de val și nu se opresc după ce își recuperează pierderea, ci continuă.

(vii)Unii entuziaști cumpără produsul companiei de mai multe ori, iar unii, după cum au recunoscut ei înșiși, îl cumpără de o sută de ori! Chiar dacă știu că o singură cumpărare garantează că utilizatorul va beneficia de toate programele companiei oricând. Nimeni nu s-ar îndoi că aceasta este o formă de joc de noroc și indică în mod clar că scopul acestei operațiuni este jocul de noroc.

(viii)Compania îi obligă pe cumpărători să continue marketingul și să câștige comisioane mari prin reînnoirea anuală a abonamentelor pentru aceeași sumă, pe baza faptului că urmează să adauge servicii noi. Însă aceste servicii noi – chiar dacă sunt reale – înseamnă tot cumpărarea unui lucru necunoscut la un preț stabilit, deoarece noile servicii pot fi minore sau pot conține programe noi de care abonatul nu are nevoie. Prin urmare, această cumpărare este haraam deoarece implică înșelăciune și ambiguitate, întrucât una dintre părți nu știe ce cumpără.

(ix)Persoana ar trebui să se examineze pe sine și să-și înțeleagă intențiile atunci când intră în acest program. Aceasta îi va permite să înțeleagă că scopul este de a o face să intre într-o schemă piramidală, mai ales când poate obține oricare dintre aceste programe și servicii gratuit sau la un preț mult mai mic pe alte site-uri, având totodată posibilitatea de a nu cumpăra lucruri de care nu are nevoie.

În al treilea rând: Această operațiune nu se încadrează în categoria intermedierii permise, deoarece diferă de aceasta în mai multe privințe esențiale. Acei mufti care au afirmat că este un tip de intermediere au răspuns doar la întrebări în care nu au fost menționate detalii care să ofere o imagine corectă a chestiunii, astfel încât aceste fatwa-uri nu reflectă realitatea. Una dintre condițiile pentru ca o hotărâre să fie valabilă este să se bazeze pe înțelegerea corectă a chestiunii. Pe această bază, nu este permis să urmezi pe cineva despre care se știe că hotărârea sa se bazează pe o înțelegere incompletă a problemei. 

Diferențele dintre această operațiune și intermedierea permisă includ următoarele: 

(i)Intermedierea se referă la situația în care un intermediar indică un produs sau anumite beneficii dorite în sine, astfel încât, în cele din urmă, cel care dobândește produsul va beneficia de el. Marketingul oferit de această companie constă pur și simplu în oportunități de marketing către persoane care îl vor vinde altora, iar în cele din urmă va ajunge la una sau mai multe persoane care nu vor obține ceea ce au sperat de pe urma tranzacției.

(ii)În intermediere nu există nicio condiție care să-i ceară intermediarului să plătească bani, deoarece nu este în interesul proprietarului produsului să-l descurajeze pe intermediar impunându-i condiția de a-i plăti sau de a cumpăra de la el. Însă, în cazul acestui marketing, cel care dorește să facă parte din schemă este obligat să plătească o sumă de bani, inclusă în prețul programului, pentru a se înscrie sau pentru a beneficia de el, astfel încât să poată deveni agent de marketing. Apoi trebuie să reînnoiască plata anual pentru a continua marketingul.

(iii)Intermediarul este preocupat să caute mai multe persoane care au nevoie de produs, în timp ce agentul de marketing îi caută pe cei care sunt cel mai capabili să promoveze programul, indiferent dacă au nevoie de el sau nu.

(iv)Intermediarul nu are nicio legătură cu ceea ce fac cumpărătorii cu produsul, în timp ce agentul de marketing din aceste scheme trebuie să promoveze produsul în mod continuu pentru a putea completa numărul necesar în vederea obținerii comisionului.

(v)În cazul intermedierii, intermediarul câștigă în funcție de cât vinde, dar în această schemă două persoane pot avea o cotă din numărul persoanelor cărora produsul le este promovat, direct sau indirect, însă poate exista o diferență uriașă între comisioanele pe care le câștigă din cauza condițiilor pe care le stipulează cu privire la modul de obținere a comisionului. Aceasta confirmă faptul că scopul principal este marketingul pe mai multe niveluri, nu promovarea produsului.

Aceste cinci diferențe dintre cele două operațiuni demonstrează diferențele esențiale dintre ele, ceea ce înseamnă că schema „Business” nu poate fi considerată permisă prin comparație cu intermedierea, mai ales că în programul „Business” există mulți factori care o fac haraam, după cum s-a menționat mai sus. 

(vi)Dacă presupunem că este un tip de intermediere – ceea ce nu este corect –, atunci este tot haraam deoarece acest agent de marketing nu îi poate spune celui căruia îi prezintă produsul că există un produs similar oferit de alte companii la un sfert sau la jumătate din prețul acestuia sau că este posibil să nu aibă nevoie de unele dintre lucrurile oferite, ca să nu mai vorbim de faptul că ar putea beneficia de program accesând site-ul companiei și folosind parola agentului de marketing, fără ca acesta să fie afectat sau să-i plătească ceva. El trebuie să se concentreze asupra comisionului mare pe care îl va câștiga dacă cumpără și promovează produsul.

(vii)Cei care consideră că este un tip de intermediere și spun că este permis stipulează că marketingul nu trebuie să implice niciun fel de înșelăciune și că produsul nu trebuie lăudat pentru calități pe care nu le are. Însă aceste condiții nu sunt îndeplinite de obicei de mulți agenți de marketing, din motivele menționate mai sus.

Din acest răspuns detaliat ar trebui să fie clar că acest program și programele similare sunt haraam. Sfatul nostru pentru proprietarii și reprezentanții acestor companii este să se teamă de Allah căutând surse de venit despre care se știe cu siguranță că nu sunt haraam sau îndoielnice și să se teamă de Allah în privința averilor fraților lor musulmani înainte de a veni vremea când nu va mai exista nici dirham, nici dinar, ci doar hasanaat (fapte bune) și sayi’aat (fapte rele), iar atunci nu va exista nimic în afară de Paradis sau Iad. 

Fie ca Allah să trimită binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Muhammad, asupra întregii sale familii și asupra companionilor săi.