Hotărârea privind deschiderea unui magazin de jocuri electronice

În primul rând: 

Hotărârea privind deschiderea unui magazin pentru închirierea jocurilor electronice se bazează pe hotărârea privind jocurile în sine. În răspunsul la întrebarea nr. 2898 am explicat hotărârea și am afirmat că, dacă aceste jocuri sunt lipsite de lucruri haraam, atunci ele sunt permise conform sharee’ah. Așadar, nu este nimic greșit în a le închiria copiilor, dacă nu conțin niciunul dintre aceste lucruri haraam, precum imagini ale femeilor dezbrăcate, jocuri care implică vrăjitorie și muzică și altele asemenea. Proprietarul magazinului trebuie să aleagă jocuri lipsite de lucruri haraam. 

În al doilea rând: 

Am discutat interzicerea șahului și a zarurilor în răspunsurile la întrebările nr. 22305 și 14095. 

În ceea ce privește înțelepciunea din spatele interzicerii acestor două jocuri, Shaykh Ibn Baaz (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Hotărârea privind jocul cu aceste lucruri este că este interzis, deoarece ele sunt instrumente ale neglijenței care îl țin pe om departe de pomenirea lui Allah și de rugăciune. Acest lucru este bine cunoscut savanților, deoarece ele distrag și îl împiedică pe om să facă binele. De asemenea, duc la competiție și pot duce la mult rău între jucători și îi pot distrage de la ceea ce Allah a poruncit. Sfârșitul citatului. 

Fataawa Ibn Baaz (8/98). 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă cel care joacă zaruri nu ascultă de Allah și de Trimisul Său, chiar dacă răul care rezultă din aceasta este mic, atunci cum poate cel care joacă șah să nu nu asculte de Allah și de Trimisul Său, când răul care rezultă din acesta este mai mare, iar jocul îi împiedică pe jucători de la ceea ce Allah și Trimisul Său iubesc, acaparează mintea jucătorului, îl distrage mental și fizic, îi irosește timpul, iar implicarea într-o mică măsură duce la o implicare mai mare, la fel cum consumul unei cantități mici de vin duce la consumul unei cantități mari, iar oamenii sunt mai dornici să joace pentru premii decât să joace fără premii.  Dacă nu ar exista alte consecințe rele ale jocului decât faptul că este un mijloc de a consuma avere haraam prin jocuri de noroc, el ar fi interzis în sharee’ah; cu atât mai mult atunci când relele care rezultă pur și simplu din joc înseamnă că acesta este haraam? 

Cum s-ar putea crede că sharee’ah ar permite ceea ce îl distrage atât de mult pe om de la interesele sale religioase și lumești, generează dușmănie și resentimente între jucători, iar puțin din el duce la mult și afectează mintea și rațiunea asemenea substanțelor amețitoare, dacă nu chiar mai mult? De aceea, jucătorul ajunge să fie mai devotat acestuia decât este băutorul de vin vinului său, sau chiar mai mult, deoarece nu simte rușine sau teamă așa cum simte băutorul de vin; iar amândoi seamănă cu cel devotat idolilor. Sfârșitul citatului. 

Al-Furoosiyyah (p. 312).