Femei care apar în fața bărbaților

Ceea ce trebuie să facă fiecare musulman este să nu se bazeze pe tradiții; mai degrabă trebuie să supună problema sharee’ah-ului pur. Orice aprobă Islamul este permis, iar ceea ce nu aprobă nu trebuie făcut. Faptul că oamenii s-au obișnuit cu un lucru nu constituie o dovadă că acesta este permis. Toate tradițiile pe care le pot avea oamenii în orașele sau triburile lor trebuie raportate la Cartea lui Allah și la Sunnah Mesagerului Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Ceea ce Allah și Mesagerul Său au permis este permis, iar ceea ce Allah a interzis trebuie abandonat, chiar dacă aceasta este tradiția oamenilor. Dacă oamenii s-au obișnuit să fie nepăsători în privința khulwah (a rămâne singur cu un membru non-mahram al sexului opus) sau în privința femeilor care își descoperă fețele în fața unor non-mahram, acestea sunt tradiții false care trebuie abandonate. La fel, dacă oamenii s-au obișnuit cu adulterul, homosexualitatea și consumul de alcool, trebuie să renunțe la aceste lucruri. Ceea ce este obișnuit nu constituie o dovadă; mai degrabă, sharee’ah este mai presus de toate lucrurile, astfel încât cel pe care Allah l-a călăuzit la Islam trebuie să se ferească de ceea ce Allah a interzis, precum alcoolul, adulterul, furtul, neascultarea față de părinți, ruperea legăturilor de rudenie și tot ceea ce Allah a interzis, și trebuie să respecte ceea ce Allah a poruncit. 

În mod similar, familia trebuie să respecte porunca lui Allah și a Mesagerului Său și să se ferească de ceea ce Allah și Mesagerul Său au interzis. Dacă este tradiția lor ca femeile lor să apară în fața unor non-mahram sau să rămână singure cu un non-mahram, trebuie să renunțe la aceste practici. 

O femeie nu trebuie să-și descopere fața sau orice altceva în fața vărului ei, a soțului surorii sale sau a fraților ori unchilor soțului ei (din partea tatălui sau a mamei). Mai degrabă, ea trebuie să respecte hijab-ul și să-și acopere fața, capul și întregul corp în fața oricărui non-mahram. În ceea ce privește vorbirea, nu este nimic greșit în aceasta, precum răspunsul la salutul salaam sau inițierea lui, atât timp cât respectă hijab-ul și evită să rămână singură cu orice non-mahram, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar când le cereți (soțiilor sale) orice lucru de care aveți nevoie, cereți-le din spatele unei perdele; aceasta este mai curată pentru inimile voastre și pentru inimile lor” [al-Ahzaab 33:53] 

„O, soții ale Profetului! Voi nu sunteți asemenea niciunei alte femei. Dacă vă temeți de Allah, atunci nu fiți moi în vorbire, ca nu cumva cel în a cărui inimă este o boală (a ipocriziei sau a dorinței rele de adulter) să fie stârnit de dorință, ci vorbiți într-un mod onorabil” [al-Ahzaab 33:32]

Allah le-a interzis soțiilor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să fie moi în vorbire, adică să vorbească pe un ton blând și seducător, care i-ar putea da speranță celui în a cărui inimă este o boală, adică boala dorinței, și l-ar putea face să creadă că ea este ușor de abordat și nu are obiecții. Mai degrabă, ea trebuie să vorbească pe un ton moderat, care nu este nici prea aspru, nici prea blând. Iar Allah ne spune că hijab-ul este mai curat pentru inimile tuturor. 

Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, Profetule! Spune-le soțiilor tale, fiicelor tale și femeilor credincioșilor să-și tragă veșmintele peste întregul lor trup (adică să se acopere complet, cu excepția ochilor sau a unui singur ochi pentru a vedea drumul). Aceasta este mai bine, pentru ca ele să fie recunoscute (ca femei libere și respectabile) și să nu fie deranjate. Iar Allah este Iertător, Milostiv” [al-Ahzaab 33:59]

Jilbab-ul (veșmântul, vălul) este un articol de îmbrăcăminte care acoperă capul și corpul; femeia îl pune peste cap și își acoperă corpul cu el, purtându-l peste haine. Și Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și spune-le femeilor credincioase să-și plece privirile (de la privirea lucrurilor interzise), să-și protejeze părțile intime (de actele sexuale ilegale) și să nu-și arate podoabele decât ceea ce este vizibil (precum ambii ochi, din necesitatea de a vedea drumul, sau palmele exterioare ale mâinilor, sau un ochi, sau îmbrăcămintea, precum vălul, mănușile, acoperământul capului, șorțul), să-și tragă vălurile peste Juyoobihinna (adică peste trupurile, fețele, gâturile și piepturile lor) și să nu-și dezvăluie podoabele decât soților lor, taților lor, taților soților lor, fiilor lor, fiilor soților lor, fraților lor, fiilor fraților lor, fiilor surorilor lor, femeilor lor (musulmane) (adică surorilor lor în Islam), sclavelor pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, slujitorilor bătrâni care nu mai au vigoare sau copiilor mici care nu au simțul sexului feminin…” [al-Noor 24:31]

În ceea ce îi privește pe cei menționați în acest verset, nu este nimic greșit ca o femeie să-și arate podoabele în fața lor. 

Așadar, toate femeile musulmane trebuie să se teamă de Allah și să evite ceea ce Allah le-a interzis în privința arătării podoabelor lor oricui altcuiva decât acelora cărora Allah le-a permis să le-o arate.