Este permis să se spună că al-Husayn a murit ca martir?

Da, al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el) a fost ucis ca martir. 

Aceasta s-a întâmplat atunci când oamenii din Irak (Kufah) i-au scris și i-au cerut să vină la ei pentru ca ei să-i jure credință ca conducător al lor, lucru care s-a întâmplat după moartea lui Mu‘aawiyah (Allah să fie mulțumit de el) și urcarea fiului său, Yazeed, la califat. 

Apoi oamenii din Kufah s-au întors împotriva lui al-Husayn după ce ‘Ubaydullah ibn Ziyaad a fost numit guvernator al orașului de către Yazeed ibn Mu‘aawiyah și l-a ucis pe Muslim ibn ‘Uqayl, care era trimisul lui al-Husayn la ei. Inimile oamenilor din Irak erau alături de al-Husayn, dar săbiile lor erau alături de ‘Ubaydullah ibn Ziyaad. 

Al-Husayn a plecat către ei, neștiind de uciderea lui Muslim ibn ‘Uqayl sau de schimbarea atitudinii oamenilor față de el. 

Oamenii înțelepți care îl iubeau îl sfătuiseră să nu plece în Irak, dar el a insistat să meargă la ei. Printre cei care i-au dat acest sfat s-au numărat: ‘Abdullah ibn ‘Abbaas, ‘Abdullah ibn ‘Umar, Abu Sa‘eed al-Khudri, Jaabir ibn ‘Abdullah, al-Miswar ibn Makhramah și ‘Abdullah ibn az-Zubayr (Allah să fie mulțumit de toți). 

Așadar, al-Husayn a călătorit în Irak și s-a oprit la Karbala’, unde a aflat că oamenii din Irak se întorseseră împotriva lui. Atunci al-Husayn a cerut armatei venite să lupte împotriva lui unul dintre trei lucruri: fie să-l lase să se întoarcă la Makkah, fie să-l lase să meargă la Yazeed ibn Mu‘aawiyah, fie să-l lase să meargă la frontieră pentru a lupta în jihad de dragul lui Allah. 

Dar ei au insistat ca el să li se predea, iar al-Husayn a refuzat. Atunci au luptat împotriva lui și el a fost ucis pe nedrept ca martir (Allah să fie mulțumit de el). 

Al-Bidaayah wa’n-Nihaayah (11/473-520 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Yazeed ibn Mu‘aawiyah s-a născut în timpul califatului lui ‘Uthmaan ibn ‘Affaan (Allah să fie mulțumit de el) și nu l-a întâlnit pe Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa). Potrivit consensului savanților, el nu a fost unul dintre Sahaabah și nu a fost unul dintre cei cunoscuți pentru devotament religios și neprihănire. A fost unul dintre tinerii musulmani și nu a fost necredincios sau eretic. A devenit calif după moartea tatălui său, în ciuda obiecțiilor unora dintre musulmani și cu aprobarea altora. Era curajos și generos și nu săvârșea în mod deschis și flagrant fapte imorale, așa cum au afirmat unii dintre adversarii săi. 

În timpul domniei sale au avut loc o serie de evenimente grave, dintre care unul a fost uciderea lui al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el). Yazeed nu a dat ordine ca al-Husayn să fie ucis și nu și-a exprimat bucuria pentru uciderea lui.  El nu a împuns cu un băț capul tăiat al lui al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el), iar capul lui al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el) nu i-a fost adus în Siria, însă a dat instrucțiuni ca al-Husayn să fie împiedicat să-și atingă scopul, chiar dacă aceasta implica lupta împotriva lui. Dar cei care au primit instrucțiunile sale au mers mai departe de atât. 

Al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el) le-a cerut să-l lase să meargă la Yazeed, să-l lase să meargă la frontieră și să păzească acolo sau să-l lase să se întoarcă la Makkah, dar ei au insistat să-l ia prizonier, iar ‘Umar ibn Sa‘d a dat ordine să se lupte împotriva lui și l-au ucis pe nedrept pe el și pe mai mulți membri ai familiei sale (Allah să fie mulțumit de ei). Uciderea lui a fost o mare calamitate, deoarece uciderea lui al-Husayn și a lui ‘Uthmaan înaintea lui s-a numărat printre principalele cauze ale tulburărilor din această ummah, iar ucigașii lor se numără printre cei mai răi oameni înaintea lui Allah. Sfârșitul citatului. 

Majmoo‘ al-Fataawa (3/410-413) 

El a mai spus (25/302-305): 

Când al-Husayn ibn ‘Ali (Allah să fie mulțumit de el) a fost ucis în ziua de ‘Ashoora’, el a fost ucis de gruparea răzvrătită și nedreaptă. Allah l-a onorat pe al-Husayn cu martiriul, așa cum i-a onorat și pe alți membri ai familiei sale; i-a onorat cu martiriul pe Hamzah și Ja‘far, precum și pe tatăl său ‘Ali și pe alții. Martiriul său a fost unul dintre mijloacele prin care Allah i-a ridicat rangul, deoarece el și fratele său al-Hasan vor fi conducătorii tinerilor dintre oamenii Paradisului, iar rangul înalt este atins numai prin încercări, după cum a spus Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) când a fost întrebat care dintre oameni sunt încercați cel mai greu. El a spus: „Profeții, apoi cei neprihăniți, apoi cei mai buni după ei și cei mai buni după aceștia. Un om va fi încercat în măsura nivelului său de devotament religios. Dacă există fermitate în devotamentul său religios, încercarea sa va fi mai mare, iar dacă există vreo slăbiciune în devotamentul său religios, încercarea îi va fi redusă. Încercările vor continua să se abată asupra credinciosului până când va păși pe pământ fără niciun păcat asupra lui.”

Relatat de at-Tirmidhi și alții. 

Al-Hasan și al-Husayn primiseră deja un rang înalt de la Allah, slăvit fie El, și nu trecuseră prin aceleași încercări și greutăți care se abătuseră asupra predecesorilor lor, deoarece se născuseră într-o perioadă în care Islamul era răspândit și crescuseră cu onoare și demnitate. Musulmanii îi venerau și îi onorau, iar când Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a murit, ei nu ajunseseră încă la vârsta discernământului. Binecuvântarea pe care Allah le-a dăruit-o a fost că i-a încercat cu ceea ce i-a făcut să se alăture celorlalți membri ai familiei lor, așa cum i-a încercat și pe alții care erau mai buni decât ei. ‘Ali ibn Abi Taalib era mai bun decât ei și a fost ucis ca martir. Uciderea lui al-Husayn a fost un eveniment care a provocat tulburare printre oameni, la fel cum uciderea lui ‘Uthmaan a fost una dintre principalele cauze ale tulburării printre oameni, în urma căreia ummah este încă divizată până în ziua de azi. 

Când al-Husayn (Allah să fie mulțumit de el) a plecat și a văzut că lucrurile se schimbaseră, le-a cerut să-l lase să se întoarcă (la Makkah), să-l lase să meargă într-una dintre regiunile de frontieră sau să-l lase să meargă și să se alăture vărului său patern Yazeed. Dar ei nu l-au lăsat să facă niciunul dintre aceste lucruri decât dacă li se preda și îl luau captiv. Au luptat împotriva lui, iar el a luptat înapoi, apoi l-au ucis pe el și pe mai mulți dintre cei care erau cu el pe nedrept și ca martiri. Allah l-a onorat cu martiriul și l-a făcut să se alăture membrilor puri și buni ai familiei sale și i-a umilit astfel pe cei care l-au nedreptățit și au săvârșit abuzuri împotriva lui. Sfârșitul citatului. 

Sfârșit.