Este permis să minți necredincioșii?

Minciuna este o caracteristică reprobabilă și condamnabilă și nu este potrivită nici în serios, nici în glumă. Nu există nicio concesie care să o permită decât în cazuri de necesitate, pentru a obține un interes shar‘i sigur care nu poate fi atins spunând adevărul sau pentru a îndepărta un rău grav care nu poate fi îndepărtat spunând adevărul. Dacă este posibil să eviți minciuna și să spui adevărul pentru a obține interese sau a îndepărta răul, atunci nu există nicio concesie care să permită minciuna. 

Ahmad (17) a relatat că Abu Bakr (Allah să fie mulțumit de el) a spus: O, oameni, feriți-vă de minciună, deoarece minciuna este contrară credinței.

Clasificat ca saheeh de al-Albaani. Vezi ad-Da‘eefah, 5/414 

S-a relatat într-un raport saheeh de la Sa‘d ibn Abi Waqqaas (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Musulmanul poate dobândi tot felul de caracteristici, cu excepția trădării și a minciunii. 

Și s-a relatat într-un raport saheeh de la Ibn Mas‘ood (Allah să fie mulțumit de el) că a spus: Minciuna nu este niciodată potrivită în serios sau în glumă. Apoi a recitat cuvintele lui Allah (interpretarea sensului): „Temeți-vă de Allah și fiți alături de cei care sunt sinceri (în cuvinte și fapte).” [at-Tawbah 9:119].

Relatat de Ibn Abi Shaybah, 8/403 

Muslim (2605) a relatat de la Umm Kalthoom bint ‘Uqbah că l-a auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) spunând: „Nu este mincinos cel care împacă oamenii, spunând lucruri bune și transmitând lucruri bune.” 

Ibn Shihaab – unul dintre naratorii hadeeth-ului – a spus: Nu am auzit să fi fost acordată vreo concesie în privința vreunui lucru pe care oamenii îl numesc minciuni, cu excepția a trei cazuri: războiul, împăcarea dintre oameni și ceea ce spune un bărbat soției sale sau o femeie soțului ei. 

Imam Ahmad (26731) a relatat că Umm Kalthoom bint ‘Uqbah a spus: Nu l-am auzit niciodată pe Mesagerul lui Allah acordând o concesie care să permită vreun fel de minciună, cu excepția a trei cazuri: un bărbat care spune ceva intenționând prin aceasta să realizeze împăcarea; un bărbat care spune ceva în timpul războiului; și un bărbat care vorbește cu soția sa sau o femeie care vorbește cu soțul ei.

Clasificat ca saheeh de al-Albaani în as-Saheehah, 545 

Concesia este acordată numai în aceste trei cazuri și în cazuri similare. În toate celelalte cazuri, Legiuitorul nu a permis nicio concesie, așadar minciuna rămâne interzisă. 

Într-adevăr, ceea ce ar trebui să facă musulmanul, mai ales musulmanii care trăiesc în societăți necredincioase, este să fie preocupați să fie onești și să evite minciuna față de necredincioși, chiar mai preocupați decât sunt să evite minciuna față de credincioși, deoarece preocuparea sa de a fi sincer și de a lega acest lucru de învățăturile religiei sale este un fel de da‘wah practică pentru nemusulmani. Dacă ei văd caracteristicile nobile promovate de Islam, acest lucru îi poate determina pe unii dintre ei să intre în religia lui Allah. 

Însă dacă musulmanul are imaginea unui mincinos sau trădător ori a unei persoane cu alte caracteristici condamnabile în fața nemusulmanilor, acest lucru îi va îndepărta de religie și îi va face să-i respingă adepții. 

Pentru mai multe informații despre cazurile în care este permis să spui minciuni, vezi răspunsul la întrebarea nr. 154955.

Și Allah știe cel mai bine.