Este obligatorie rugăciunea în congregație într-o moschee aflată departe de casă?

Rugăciunea în jamaa’ah (congregație) în moschee este unul dintre cele mai importante ritualuri ale Islamului și este obligatorie pentru orice bărbat trecut de vârsta adolescenței care poate auzi chemarea la rugăciune, datorită numeroaselor dovezi, inclusiv cuvintele Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care aude chemarea la rugăciune și nu răspunde nu are rugăciune validă, cu excepția celui care are o scuză.”

Relatat de Ibn Maajah, 793; relatat de asemenea de al-Daaraqutni și al-Haakim, care l-au clasificat drept saheeh. A fost clasificat de asemenea drept saheeh de al-Albani în Saheeh Ibn Maajah. 

Muslim a relatat (653) că Abu Hurayrah a spus: Un orb a venit la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „O, Mesager al lui Allah, nu am pe nimeni care să mă conducă la moschee”, și i-a cerut Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) să-i acorde o permisiune care să-i permită să se roage în casa sa. I-a acordat acea permisiune, apoi, când s-a întors să plece, l-a chemat înapoi și i-a spus: „Poți auzi chemarea la rugăciune?” El a spus: „Da.” El a spus: „Atunci răspunde-i.” 

Există și alte dovezi. 

Prin auzirea chemării la rugăciune se înțelege auzirea ei cu vocea folosită în mod obișnuit, fără amplificare, atunci când celelalte zgomote sunt liniștite și nu există nimic care să împiedice auzirea adhaan-ului. De asemenea, trebuie observat că muezzinii din vremea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuiau să facă chemarea la rugăciune din locuri înalte, precum acoperișul moscheii și altele asemenea, iar modul în care erau construite casele ajuta la răspândirea sunetului pe distanțe mari.  

Pe baza acestui fapt, o distanță de zece minute de mers pe jos este considerată o distanță până la care sunetul adhaan-ului ar ajunge în mod obișnuit în condițiile descrise mai sus; de fapt, ar ajunge și mai departe. 

Așadar, soțul dumneavoastră trebuie să respecte acest ritual în moschee atât timp cât aceasta este liberă de orice impediment considerat în sharee’ah. A se vedea întrebarea nr. 20655. 

Faptul că un bărbat nu este obligat să se roage în jamaa’ah din cauza distanței etc. nu înseamnă că nu ar trebui să acorde atenție acestui lucru și să caute să-și ridice rangul străduindu-se să participe la rugăciuni. Cât de mult bine poate fi dobândit prin rugăciunea în congregație în moschee, după cum a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Rugăciunea oferită în grup este de douăzeci și cinci de ori mai bună decât rugăciunea oferită acasă sau în piață. Dacă unul dintre voi face wudoo’ și îl face bine, apoi vine la moschee fără alt scop decât acela de a se ruga, nu face niciun pas fără ca Allah să-i ridice prin aceasta rangul cu un grad și să-i șteargă un păcat, până când intră în moschee. Apoi se află în stare de rugăciune atât timp cât așteaptă rugăciunea, iar îngerii trimit binecuvântări asupra lui atât timp cât rămâne în locul în care s-a rugat, spunând: «O, Allah, iartă-l; o, Allah, ai milă de el», atât timp cât nu elimină gaze.”

Relatat de al-Bukhaari, 465; Muslim, 649. 

Cine dintre noi nu dorește să-i fie ridicat rangul, să-i fie șterse păcatele și îngerii Celui Milostiv să ceară iertare pentru el?? 

Așadar, soțul dumneavoastră trebuie să se străduiască să se roage în congregație în moschee, să fie împreună cu musulmanii și să arate forța numărului lor. El trebuie să înțeleagă că atunci când musulmanii sunt statornici în respectarea religiei lor și în menținerea vie a ritualurilor și simbolurilor ei, acestea sunt printre cei mai importanți factori care îi fac să rămână fermi și să triumfe asupra dușmanilor lor; într-adevăr, această statornicie este un fel de da’wah care are efect asupra inimilor celorlalți.  

Tatăl trebuie, de asemenea, să fie un exemplu bun pentru soția și copiii săi. Cum se pot obișnui fiii lui să meargă frecvent la moschee când îl văd că nu merge niciodată la moschee decât atunci când trebuie să iasă pentru o nevoie lumească? Allah îi laudă pe cei care frecventează moscheile, după cum spune El (interpretarea sensului): 

„Moscheile lui Allah vor fi întreținute numai de cei care cred în Allah și în Ziua de Apoi; împlinesc As-Salaah (Iqaamat-as-Salaah), dau Zakaah și nu se tem de nimeni în afară de Allah. Aceștia sunt cei aflați pe călăuzirea adevărată”

[al-Tawbah 9:18]

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus că virtutea rugăciunii oferite în congregație îi revine celui care iese pentru a participa la rugăciune și nu iese pentru niciun alt scop, după cum a spus: „… apoi vine la moschee fără alt scop decât acela de a se ruga”, după cum apare în hadeeth-ul citat mai sus. 

Trebuie să înțelegem un punct important, și anume că un grup de fuqaha’ nu a considerat rugăciunea în congregație obligatorie, aceasta fiind opinia binecunoscută a fuqaha’-ilor hanafi, însă acest lucru nu i-a împiedicat pe mii, ba chiar pe milioane, de musulmani care au urmat acest madhhab să se roage în congregație și să persevereze în aceasta chiar și în cele mai dificile împrejurări, în Balcani, Turcia, estul Europei și în alte locuri. Nu este vorba dacă aceasta este obligatorie sau nu, ci despre credința puternică ce motivează o persoană să-și urmeze Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și nobilii săi Companioni și să nu dorească nimic mai puțin decât cele mai înalte grade ale Paradisului.  

Un Sahaabi venea sprijinindu-se de alți doi bărbați din cauza bolii, pentru a putea sta în rândul credincioșilor, deși ar fi fost scuzat dacă nu ar fi venit să se roage în congregație. Ce l-a motivat? Credința lui. 

Cel zelos nu întreabă dacă este obligatoriu sau nu, ci este dornic să urmeze Sunnah și calea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).  

Ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) a spus: „Celui căruia i-ar plăcea să-L întâlnească mâine pe Allah ca musulman, să împlinească în mod regulat aceste rugăciuni atunci când este făcută chemarea la rugăciune, căci ceea ce Allah i-a prescris Profetului vostru este călăuzire, iar aceasta face parte din acea călăuzire. Dacă v-ați ruga în casele voastre asemenea acestui om care a rămas acasă, ați fi abandonat una dintre Sunnah-urile Profetului vostru, iar dacă abandonați o Sunnah a Profetului vostru vă veți rătăci. Nu există niciun bărbat care să facă wudoo’ și să-l facă bine, apoi să meargă la una dintre aceste moschei, fără ca Allah să-i înscrie pentru fiecare pas pe care îl face o hasanah (faptă bună) și să-i șteargă o faptă rea. A fost o vreme când nimeni nu lipsea de la rugăciune în afară de un ipocrit a cărui ipocrizie era binecunoscută, iar un bărbat venea sprijinit de alți doi pentru a putea sta în rând.” Relatat de Muslim, 654. 

Ceea ce am menționat despre auzirea chemării la rugăciune este ceea ce a fost afirmat într-o fatwa de Shaykh ‘Abd al-‘Azeez ibn Baaz (Allah să aibă milă de el), când a fost întrebat despre un bărbat care locuiește într-o casă aflată departe de moschee și trebuie să folosească o mașină pentru a merge la rugăciuni, deoarece dacă merge pe jos pierde uneori rugăciunea, dar poate auzi adhaan-ul prin difuzoare. Este păcătos dacă se roagă acasă împreună cu trei sau patru vecini în casa unuia dintre ei? 

Shaykh-ul a răspuns: 

Trebuie să te rogi împreună cu frații tăi musulmani în moschee dacă poți auzi adhaan-ul în casa ta la un volum normal, fără ajutorul difuzoarelor, atunci când celelalte sunete sunt liniștite și nu există nimic care să te împiedice să-l auzi. 

Dacă ești departe și nu poți auzi adhaan-ul fără difuzoare, îți este permis să te rogi în casa ta sau împreună cu unii dintre vecinii tăi, deoarece s-a dovedit că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus orbului, când acesta i-a cerut permisiunea de a se ruga în casa sa: „Poți auzi chemarea la rugăciune?” El a spus: „Da.” El a spus: „Atunci răspunde-i.” Relatat de Imam Muslim în Saheeh-ul său. 

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care aude chemarea la rugăciune și nu vine nu are rugăciune [adică rugăciunea sa nu este validă], cu excepția celui care are o scuză.” Relatat de Ibn Maajah, al-Daaraqutni, Ibn Hibbaan și al-Haakim cu un isnad saheeh. Dacă răspunzi chemării muezzinului, chiar dacă locuiești departe și faci efortul de a veni pe jos sau cu mașina, aceasta este mai bine pentru tine, iar Allah îți va răsplăti pașii către și dinspre moschee, atât timp cât ești sincer și ai intenția corectă, deoarece s-a relatat că exista un bărbat care locuia departe de Moscheea Profetului, dar nu pierdea niciodată vreo rugăciune împreună cu Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). I s-a spus: „De ce nu cumperi un măgar pe care să-l călărești când este cald și când este foarte întuneric noaptea?” El a spus: „Nu mi-ar plăcea ca locuința mea să fie aproape de moschee, deoarece vreau ca mersul meu către moschee și înapoi la familia mea să fie consemnat.” Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus: „Allah îți va acorda toate acestea.” Relatat de Imam Muslim în Saheeh-ul său. 

Sfârșitul citatului. Din Majmoo’ Fatawa al-Shaykh Ibn Baz, 12/36 

Iar Allah știe cel mai bine.