Este considerată montarea dinților falși o schimbare a creației lui Allah?

Montarea dinților falși pentru a înlocui dinții care au fost scoși deoarece erau nesănătoși sau deteriorați este permisă și nu este nimic greșit în aceasta, iar noi nu cunoaștem niciun savant care să o interzică. Nu contează dacă dinții sunt fixați în gură sau nu. Pacientul trebuie să facă ceea ce este mai bine pentru el, consultând un specialist în acest domeniu. 

Schimbarea creației lui Allah înseamnă să nu accepți creația lui Allah în ceea ce privește lungimea sau forma dinților ori golurile dintre ei. Prin urmare, cel care schimbă creația lui Allah în general este blestemat, iar cel care o schimbă în privința dinților săi în particular este blestemat.  

Allah spune (interpretarea sensului): 

“Ei (toți cei care adoră alții în afară de Allah) nu invocă nimic în afară de divinități feminine pe lângă El (Allah) și nu invocă nimic în afară de Shaytaan (Satan), un răzvrătit persistent!

118. Allah l-a blestemat. Iar el [Shaytaan (Satan)] a spus: «Voi lua cu siguranță o parte hotărâtă dintre robii Tăi.

119. «Cu adevărat, îi voi rătăci și cu siguranță voi trezi în ei dorințe false; și cu siguranță le voi porunci să taie urechile vitelor și, într-adevăr, le voi porunci să schimbe natura creată de Allah.» Iar cel care îl ia pe Shaytaan (Satan) drept Wali (protector sau ajutor) în locul lui Allah a suferit cu siguranță o pierdere vădită”

[al-Nisa’ 4:117-119]

S-a relatat de la ‘Abd-Allah ibn Mas’ood (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah să îl blesteme pe cel care face tatuaje și pe cel care își face un tatuaj, pe cel care smulge sprâncenele și pe cea căreia îi sunt smulse sprâncenele și pe cei care pilește dinții în scopul înfrumusețării, schimbând creația lui Allah.” Relatat de Muslim (2125). 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Cel care face tatuaje este cel care folosește un ac și altele asemenea pe dosul mâinii, încheietură, tâmplă sau în alt loc al corpului unei femei unde curge sângele, apoi umple acel loc cu kohl etc., iar acesta devine albastru.  

„Cea care smulge sprâncenele” este cea care îndepărtează părul de pe față. 

„Cei care pilește dinții” se referă la femeile care își pileau dinții pentru a crea un gol între dinții din față și incisivii secundari. Acest lucru era făcut de femeile în vârstă și de cele de vârste asemănătoare, pentru a părea mai tinere și pentru ca dinții să pară mai frumoși, deoarece fetele mai tinere sunt cele care au aceste goluri frumoase între dinți. Când o femeie îmbătrânește, dinții ei devin mai mari, așa că îi pilau pentru a-i face să arate mai bine și pentru a-i face pe oameni să creadă că sunt mai tinere. Această faptă este haraam pentru cel care o face și pentru cea căreia i se face, din cauza acestor ahaadeeth, deoarece schimbă creația lui Allah și deoarece reprezintă înșelarea și inducerea în eroare a oamenilor. 

„Cei care pilește dinții în scopul înfrumusețării” – aceasta indică faptul că ceea ce este haraam este ceea ce se face în scopul înfrumusețării. Însă, dacă este necesar din motive medicale sau pentru a corecta un defect al dintelui și așa mai departe, atunci nu este nimic greșit în aceasta. 

Sharh Muslim (14/106, 107). 

Cuvintele lui al-Nawawi indică diferența dintre tratarea dinților pentru a îndepărta un defect al acestora și a nu fi mulțumit de creația lui Allah și a o modifica în scopul înfrumusețării. Prima este permisă, iar cea de-a doua este haraam. 

Există dovezi în Sunnah care arată că este permisă purtarea dinților falși dacă dinții au căzut din cauza bătrâneții sau a bolii și că este permis ca aceștia să fie făcuți din aur dacă nu poate fi folosit nimic altceva. 

S-a relatat de la ‘Arfajah  ibn As’ad că nasul său a fost tăiat în bătălia de la Kilaab, în timpul Jaahiliyyah, și că a purtat un nas de argint, însă acesta a provocat un miros urât, așa că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a spus să poarte un nas făcut din aur.  

Relatat de al-Tirmidhi (1770), Abu Dawood (4232) și al-Nasaa’i (5161). Clasificat drept hasan de Shaykh al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel (824). 

Savanții Comitetului Permanent au spus: 

Dar în cazuri de necesitate este permisă folosirea aurului pentru dinți, nasuri și altele asemenea, dacă nu poate fi folosit nimic altceva în locul acestuia. Sfârșitul citatului. 

Fataawa Islamiyyah (4/248). 

Shaykh Muhammad ibn Saalih al-‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus:  

Trebuie să reținem că nu este permis să ai un dinte de aur decât atunci când există o nevoie pentru aceasta. Nu este permis nimănui să își pună un dinte de aur în scop de podoabă, cu excepția femeilor pentru care este un obicei să aibă dinți de aur, caz în care nu este nimic greșit în aceasta. Însă pentru bărbați nu este permis deloc, cu excepția cazurilor de necesitate. Sfârșitul citatului. 

Liqaa’aat al-Baab il-Maftooh (28/question no. 5). 

Iar Allah știe cel mai bine.