Ea a intrat în Islam, apoi s-a abătut de la calea călăuzirii și vrea să se pocăiască
Întrebare
„Sunt o soră care a venit la Islam acum aproximativ 11 ani. Am fost mereu curioasă în privința Islamului datorită expunerii mele la Malcolm X. Vedeam mereu femei musulmane și le admiram absolut, deoarece mi se păreau atât de demne și frumoase prin felul în care se îmbrăcau. Totuși, după ce am plecat de acasă la vârsta de șaptesprezece ani, m-am mutat într-un oraș în care erau mulți musulmani. Am fost din nou expusă Islamului și am primit un Coran cadou. Am fost atât de fericită și am simțit mereu în inima mea că exista ceva atât de special în acest mod de viață, deși eram ignorantă cu privire la învățăturile sale. Oricum, acest lucru a venit într-o perioadă foarte sensibilă a vieții mele, când aveam nevoie de îndrumare și ajutor. Nu aveam pe nimeni, nici familie, nimic altceva decât toată negativitatea care mă înconjura: prostituție, droguri, jocuri de noroc, criminali, jafuri și tot ce era mai rău. Chiar și toate mătușile și unchii mei consumau droguri, iar copiii lor au devenit curând la fel. Îi mulțumesc lui Allah că nu m-am lăsat niciodată consumată de toate lucrurile rele care se întâmplau în jurul meu. Eu și sora mea am început să citim Coranul noaptea și, imediat, acesta mi-a atins inima într-un fel în care nimic altceva nu o mai făcuse. Începeam să plângem când citeam pasajele despre Focul Iadului, deoarece am crezut mereu în IAD și nu voiam să ajungem acolo. Știam fără nicio îndoială că această carte era adevărul. Simțeam că era foarte asemănător cu Biblia în multe privințe, dar că reprezenta pasul următor. Două săptămâni mai târziu am mers la Masjid și am rostit shahadda. Acest Coran. Oricum, au trecut anii, iar diferitele etape prin care am trecut au fost de necrezut. Acum am fost căsătorită de trei ori cu frați care, în esență, s-au purtat foarte rău cu mine și m-au abandonat. Unul dintre ei a cerut divorțul când eram însărcinată. Iar când mi-a spus că nu mă iubește, am început să sângerez abundent până când am pierdut copilul. Iar ceilalți 2 soți aveau boli mintale despre care nu știam înainte de a mă căsători cu ei. Acum, după ce toate acestea au trecut, m-au distrus complet. Obișnuiam să fiu atât de puternică și rezistentă, iar acum simt că plutesc într-un nor și că sunt pierdută. Cum L-am pierdut pe Domnul meu când El este atât de aproape? Cum Îl recapeți? De ce L-am părăsit pe Allah când știu că El spune că îi va încerca pe cei pe care îi iubește cel mai mult? Mă simt atât de slabă și distrusă, simt că nu am nicio valoare sau frumusețe, iar acum, după tot acest timp, m-am autodistrus și fac unele dintre lucrurile despre care spuneam că nu le voi face niciodată. Mă îmbăt în fiecare zi acasă, singură, și fumez țigări. Chiar nu vreau nici să trăiesc, nici să mor, pentru că știu că nu sunt bine. Tot timpul îmi doresc doar să fi fost protejată de toate fitnah și să fi fost cu Allah, alături de El. Ajutați-mă."
Răspuns
Fie ca Allah să te ajute, să-ți înlăture necazul, să-ți călăuzească pașii și să-ți ierte păcatul.
Sufletul tău este încă în trup, inima ta încă bate și mintea ta încă gândește, așa că de aici vom începe.
Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah acceptă pocăința robilor Săi atât timp cât horcăitul morții nu le-a ajuns în gât.” Relatat de al-Tirmidhi (3537); clasificat drept hasan de al-Albaani.
Nu ești prea slabă și nu ești o grămadă de praf precum cei aflați în morminte, ci încă ai puterea de a începe din nou și, in sha Allah, ești mai puternică decât crezi. Persoana puternică nu este cea care nu cade niciodată, ci cea care se poate ridica din nou dacă a căzut.
Nu urmai tu religia strămoșilor tăi, asociindu-I parteneri lui Allah și necrezând în Profetul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), iar apoi Allah ți-a dat puterea să lași toate acestea în urmă și te-ai mutat la o religie nouă, cu care nu erai obișnuită și pe care nu o urmaseși înainte? Acest lucru este de o mie de ori mai greu decât să părăsești starea în care te afli acum.
Nu erau oare paharele cu vin umplute în jurul tău și căile ispitei deschise înaintea ta, fără ca cineva să te supravegheze pentru ca tu să-ți fie rușine și astfel să fii protejată? Dar Allah ți-a dat putere și te-a protejat de imoralitate și de consumul de alcool. Așadar, cum poți acum să te supui situației în care te afli?
Ai puterea să te refaci. Nu-ți ajuta dușmanul împotriva ta. Dacă un răufăcător te pălmuiește, nu-ți pălmui celălalt obraz. „Nu este dintre noi cel care își pălmuiește obrajii, își rupe veșmântul și se roagă cu chemarea din vremea Jaahiliyyah.” Relatat de al-Bukhaari (1294).
Există o diferență între cel care cade într-o groapă și se lasă pradă căderii, deplângându-și norocul, învinuind soarta și gândind rău despre Domnul său, și cel care cade și știe că a meritat aceasta din cauza păcatului și faptelor sale rele și pentru că a ales singur acest lucru. „Și, cu adevărat, Allah nu este nedrept față de robii Săi” [al-Anfaal 8:51]. Așadar, se ridică după ce s-a împiedicat și caută ajutorul Domnului său pentru a se elibera mai întâi de păcat, apoi pentru a-și înlătura necazul, învățând să spună în fiecare zi: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor (pentru fiecare lucru)” [al-Faatihah 1:5]. Acesta este credinciosul puternic pe care Allah îl iubește. Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Credinciosul puternic este mai bun și mai iubit de Allah decât credinciosul slab, deși în amândoi este bine. Străduiește-te să faci ceea ce îți va fi folositor și caută ajutorul lui Allah și nu te simți neputincios. Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune: «Dacă aș fi făcut cutare și cutare, s-ar fi întâmplat cutare și cutare», ci spune: «Allah a hotărât și El face ceea ce voiește», căci «dacă» deschide ușa lucrărilor lui shaytaanului.”
Relatat de Muslim (2664).
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Omului nu i se poruncește să recurgă la conceptul hotărârii divine cu privire la faptele care îi sunt poruncite, ci trebuie să recurgă la conceptul hotărârii divine cu privire la nenorocirile pe care nu are cum să le îndepărteze. Orice ți se întâmplă ca urmare a faptelor altor oameni sau altfel, suportă cu răbdare, acceptă și supune-te. Allah spune (interpretarea sensului):
„Nicio nenorocire nu se abate decât cu Îngăduința [adică Decizia și Qadar (Predestinările divine)] lui Allah, iar celui care crede în Allah El îi călăuzește inima [spre Credința adevărată cu certitudine, adică ceea ce i s-a întâmplat fusese deja scris pentru el de Allah prin Qadar (Predestinările divine)]”
[al-Taghaabun 64:11]
Unul dintre salaf – fie Ibn Mas’ood, fie ‘Alqamah – a spus: Acesta este omul asupra căruia se abate nenorocirea și care știe că ea vine de la Allah, așa că o acceptă și se supune. Majmoo’ al-Fataawa (7/278).
Ibn al-Qayyim (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Acest hadeeth confirmă unele dintre cele mai importante principii ale credinței, printre care:
Fericirea omului constă în strădania sa pentru ceea ce îi va fi folositor în această viață și în Viața de Apoi. Strădania înseamnă să facă tot ce îi stă în putință. Deoarece strădania și faptele omului nu pot fi realizate decât cu ajutorul lui Allah și prin voia Sa, El i-a poruncit să ceară ajutorul Său, pentru a împlini sensul versetului: „Numai pe Tine Te adorăm și numai de la Tine cerem ajutor (pentru fiecare lucru)” [al-Faatihah 1:5]. Strădania sa pentru ceea ce îi este folositor este un act de adorare a lui Allah și nu poate fi realizată decât cu ajutorul lui Allah. Așadar, El i-a poruncit să-L adore și să ceară ajutorul Său.
Apoi a spus: „Și nu te simți neputincios”, deoarece sentimentul de neputință este opusul strădaniei pentru ceea ce îi este folositor și este opusul căutării ajutorului lui Allah. Așadar, cel care se străduiește pentru ceea ce îi este folositor și caută ajutorul lui Allah este opus celui care se simte neputincios. Acest principiu se aplică înainte ca ceea ce a fost hotărât să se întâmple și îl călăuzește pe musulman către unul dintre cele mai mari motive pentru a obține acel lucru: strădania pentru el, în timp ce caută ajutorul Celui în mâna Căruia se află toate lucrurile, de la Care provin și la Care se vor întoarce. Dacă ceea ce nu a fost hotărât pentru el nu ajunge la el, există două situații: prima este sentimentul de neputință, care deschide ușa lucrărilor lui shaytaanului, iar această neputință îl face să regrete și să spună „dacă”, fără niciun folos în a spune „dacă”; mai degrabă aceasta deschide ușa învinuirii, suferinței, mâniei, regretului și tristeții, toate acestea provenind de la shaytaan, iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a interzis deschiderea ușii către shaytaan în acest mod. Sau, în a doua situație, el poate privi la hotărârea divină și poate reflecta asupra ei, căci dacă i-ar fi fost hotărât să primească ceea ce își dorea, nu l-ar fi pierdut și nimeni nu i-ar fi luat-o înainte. De aceea a spus: „Dacă ți se întâmplă ceva, nu spune: «Dacă aș fi făcut cutare și cutare, s-ar fi întâmplat cutare și cutare», ci spune: «Allah a hotărât și El face ceea ce voiește.»” Așadar, l-a învățat ceea ce îi va fi folositor în ambele situații: dacă obține ceea ce își dorea și dacă nu obține. Prin urmare, acest hadeeth este unul de care omul nu se poate lipsi niciodată.
Shifa’ al-‘Aleel (37-38).
Odată ce ai înțeles acest lucru, nu mai există loc pentru a-ți dori ceva diferit de ceea ce a fost hotărât, deoarece aceasta este, de fapt, ca și cum ai sugera că Allah ar fi trebuit să hotărască altceva. Nu există niciun rost în a-ți dori ca Allah să te fi cruțat de aceste încercări prin care ai trecut și care te-au făcut atât de schimbătoare și confuză după ce ai fost călăuzită către El.
Nu știi oare că încercările și ispitele sunt o parte inevitabilă a existenței omului în această viață?
„Într-adevăr, l-am creat pe om din Nutfah (picături) de spermă amestecată (emisia sexuală a bărbatului și a femeii), pentru a-l încerca, și l-am făcut auzitor și văzător”
[al-Insaan 76:2]
Oamenii sunt precum metalele. Unii sunt aur pur, unii sunt un amestec, iar alții sunt mai puțin decât atât. Încercarea este asemenea unui foc care va arăta dacă aurul este cu adevărat aur sau nu.
Allah spune (interpretarea sensului):
„Alif‑Laam‑Meem.
[Aceste litere sunt una dintre minunile Coranului și nimeni în afară de Allah (Singur) nu le cunoaște înțelesurile.]
2. Oare oamenii cred că vor fi lăsați în pace pentru că spun: «Credem» și nu vor fi încercați?
3. I-am încercat cu adevărat și pe cei de dinaintea lor. Iar Allah îi va face cu siguranță cunoscuți pe cei sinceri și îi va face cu siguranță cunoscuți pe cei mincinoși, (deși Allah știe toate acestea înainte de a-i pune la încercare)”
[al-‘Ankaboot 29:1-3]
Shaykh Ibn Sa’di (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:
Allah ne vorbește despre înțelepciunea Sa desăvârșită și despre faptul că înțelepciunea Sa nu înseamnă că fiecare om care spune că el crede va rămâne astfel, ferit de necazuri și încercări și fără să fie confruntat cu ceea ce i-ar tulbura credința. Dacă ar fi fost astfel, nu ar fi existat nicio cale de a distinge între cel sincer și cel mincinos.
Însă felul Său de a proceda cu națiunile de odinioară și cu această ummah este să-i încerce cu lucruri bune și rele, cu ușurință și greutate, cu vremuri bune și vremuri rele, cu bogăție și sărăcie. Îi încearcă permițând uneori dușmanilor lor să prevaleze asupra lor și îi încearcă atunci când se străduiesc împotriva dușmanilor prin cuvânt și faptă, precum și prin alte feluri de încercări, toate rezultând din argumente înșelătoare despre credință, care sunt contrare credinței certe, și din dorințe care subminează hotărârea credinciosului.
Dacă credința unei persoane rămâne fermă în fața îndoielilor și nu se clatină, iar ea le îndepărtează prin adevărul pe care îl deține, și dacă, în fața dorințelor care o cheamă la păcat sau să se opună lucrurilor pe care Allah și Mesagerul Său le-au poruncit, face ceea ce îi cere credința și luptă împotriva dorințelor sale, aceasta indică faptul că credința ei este sinceră și validă.
Însă dacă inima sa este afectată de îndoieli și dorințe, iar acestea îl conduc la păcat sau îl abat de la îndatoririle sale, aceasta indică faptul că credința sa nu este validă sau sinceră. Oamenii au grade diferite în această privință, cunoscute numai de Allah. Îi cerem lui Allah să ne facă statornici în această lume și în Viața de Apoi și să ne facă inimile statornice în aderarea la religia Sa, deoarece încercările și ispitele sunt asemenea foalelor care scot la iveală zgura și ceea ce este bun.
O, roaba lui Allah, tu nu vrei să trăiești și nu vrei să mori.
Spunem: nici noi nu am dori să ai această viață de păcat, însă sperăm să nu mori în această stare; mai degrabă sperăm că Domnul nostru, Domnul lumilor, nu va voi să trăiești o asemenea viață și nu va voi să mori în această stare.
Această situație nu este atât de confuză pe cât crezi, iar soluția nu este să te abandonezi pierzării, așa cum faci acum. Allah nu dorește să-L întâlnești după moarte într-o altă stare decât cea de Islam.
„O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah (împlinind tot ceea ce v-a poruncit și abținându-vă de la tot ceea ce v-a interzis) așa cum trebuie să vă temeți de El. (Supuneți-vă Lui, fiți recunoscători Lui și amintiți-vă mereu de El) și nu muriți decât în stare de Islam [ca musulmani (cu supunere deplină față de Allah)]”
[Aal ‘Imraan 3:102]
Allah nu dorește nici ca tu să trăiești decât în stare de Islam, pe care El a ales-o pentru robii Săi:
„Spune (O, Muhammad): Cu adevărat, Rugăciunea mea, sacrificiul meu, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul ‘Aalameen (omenirii, djinnilor și a tot ceea ce există).
163. El nu are niciun partener. Și aceasta mi-a fost poruncit, iar eu sunt primul dintre musulmani”
[al-An’aam 6:162-163]
Așadar, care este soluția? De unde ar trebui să începem?
Soluția este să te întorci la El, iar El te va iubi atunci când te vei întoarce la El:
„Allah îi iubește pe cei care se pocăiesc și îi iubește pe cei care se purifică”
[al-Baqarah 2:222]
El îți va acorda ușurare atunci când te vei întoarce la El, indiferent cât de mult te-ai abătut.
S-a relatat de la Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Allah, slăvit și înălțat fie El, spune: «Eu sunt așa cum crede robul Meu despre Mine și sunt cu el atunci când își amintește de Mine. Dacă își amintește de Mine în sinea lui, Îmi amintesc de el în Mine Însumi; dacă își amintește de Mine într-o adunare, Îmi amintesc de el într-o adunare mai bună decât aceasta; dacă se apropie de Mine cu un lat de palmă, Mă apropii de el cu lungimea unui braț; dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braț, Mă apropii de el cu lungimea unei întinderi; dacă vine la Mine mergând, merg către el în grabă.” Relatat de Muslim (2675).
Așadar, ce se întâmplă cu păcatele și alcoolul?
Domnul nostru, Cel Milostiv, Prea Milostiv, spune (interpretarea sensului):
„Spune: O, robii Mei care ați săvârșit nelegiuiri împotriva propriilor suflete (săvârșind fapte rele și păcate)! Nu deznădăjduiți de Mila lui Allah; cu adevărat, Allah iartă toate păcatele. Cu adevărat, El este Iertătorul, Milostivul”
[al-Zumar 39:53]
Încă ai posibilitatea să întorci o pagină nouă și să faci ca registrul faptelor tale să fie alb și curat. Nu înseamnă că va fi alb fără nicio faptă bună sau rea scrisă în el, astfel încât să ne întoarcem la zero și să o luăm de la început. Nu; ceea ce înseamnă este că vrem să fie alb, fără păcate în el, iar prin mila Celui mai Milostiv dintre cei milostivi, el va fi umplut cu fapte bune în locul fiecărei fapte rele pe care ai făcut-o și al fiecărui păcat în care ai căzut.
Nu ai auzit cuvintele lui Allah care ne spun despre caracteristicile robilor Celui Milostiv, unde El menționează câteva dintre frumoasele lor însușiri care Îi sunt iubite, printre care menționează:
„Și cei care nu invocă niciun alt ilâh (zeu) împreună cu Allah, nici nu ucid persoana pe care Allah a interzis-o, decât pe drept, și nu comit relații sexuale nelegitime, iar cel care face aceasta va primi pedeapsa.
69. Chinul îi va fi dublat în Ziua Învierii și va rămâne veșnic în el, înjosit;
70. În afară de cei care se pocăiesc, cred (în Monoteismul Islamic) și săvârșesc fapte bune; pentru aceștia Allah le va schimba păcatele în fapte bune, iar Allah este Iertător, Milostiv.
71. Iar cel care se pocăiește și săvârșește fapte bune, cu adevărat se pocăiește cu o pocăință adevărată către Allah”
[al-Furqaan 25:68-71]
Nu vezi cum Allah nu doar iartă acele păcate majore, ci, prin harul Său, le transformă în fapte bune!
S-a relatat de la Abu Taweel Shatab al-Mamdood că a venit la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a spus: „Ce crezi dacă un om a comis toate felurile de păcate, fără să lase vreunul dintre ele, și nu a omis niciun păcat minor sau major, ci le-a făcut pe toate; se poate pocăi?”
El a spus: „Ai devenit musulman?”
El a spus: „În ceea ce mă privește, mărturisesc că nu există nicio divinitate în afară de Allah, Unicul, fără partener sau asociat, și că tu ești Mesagerul lui Allah.”
El a spus: „Săvârșește fapte bune și abține-te de la faptele rele, iar Allah le va transforma pe toate în fapte bune pentru tine.”
El a spus: „Chiar și trădările și faptele mele imorale?”
El a spus: „Da.”
El a spus: „Allah este prea măreț”, și a continuat să rostească takbeer până când a plecat.
Relatat de al-Tabaraani în al-Kabeer (7/314); clasificat drept saheeh de al-Albaani în Saheeh al-Targheeb.
Așadar, o, roaba lui Allah, schimbă-ți starea, săvârșește fapte bune și renunță la faptele rele, iar toate acestea vor fi transformate în fapte bune în registrul tău de fapte. Atunci vei ști că nu poți pierde apropierea de Allah, căci vei avea în continuare ocazia să fii cu El în Paradis.
Ibn al-Qayyim a spus: Vino și fii cu Allah și apropie-te de El în lăcașul păcii, fără epuizare, oboseală sau suferință, pe cele mai apropiate și mai ușoare căi. Te afli într-un timp dintre două timpuri, care este de fapt viața ta, timpul tău prezent, între trecut și viitor. Ceea ce a trecut poate fi îndreptat prin pocăință, regret și rugăciuni pentru iertare, iar acesta este un lucru care nu te va epuiza și nu te va obosi și nu este dificil. Mai degrabă este o faptă a inimii. Cât despre viitor, trebuie să te abții de la săvârșirea păcatului, iar abținerea de la păcat îți va oferi multă liniște sufletească. Nu este o faptă fizică prea greu de realizat, ci hotărâre și intenție fermă, care vor aduce pace fizică și mintală.
Însă ceea ce contează este viața ta, care este timpul dintre două timpuri. Dacă o irosești, vei pierde fericirea și mântuirea. Dar dacă ai grijă de prezent și îndrepți trecutul și viitorul așa cum s-a descris mai sus, atunci vei fi salvată și vei avea liniște sufletească, plăcere și seninătate.
A avea grijă de ea este mai dificil decât a îndrepta ceea ce vine înaintea și după ea, deoarece a avea grijă de ea îți cere să faci ceea ce este cel mai bun și mai folositor pentru tine și ceea ce are cele mai mari șanse să aducă fericirea, iar oamenii diferă foarte mult în această privință.
Al-Fawaa’id (117).
Așadar, caută ajutorul lui Allah pentru a face față situației tale, închide registrul trecutului cu tot ceea ce conține și mergi mai departe pentru a îndrepta restul vieții tale. Străduiește-te să fii în compania oamenilor buni care te vor ajuta să faci față situației tale, iar dacă te poți muta într-un loc nou, aproape de oameni buni și drepți, atunci fă acest lucru, căci va fi mai bine pentru tine. Fii conștientă de Allah și El va avea grijă de tine; fii sinceră față de El și El te va compensa cu bine pentru ceea ce ai pierdut.
Allah spune (interpretarea sensului):
„O, Profetule (Muhammad)! Spune-le captivilor care se află în mâinile voastre: Dacă Allah cunoaște vreun bine în inimile voastre, vă va da ceva mai bun decât ceea ce v-a fost luat și vă va ierta, iar Allah este Iertător, Milostiv”
[al-Anfaal 6:70]
In sha Allah, suntem siguri că vei face acest lucru și așteptăm cu nerăbdare un alt mesaj de la tine cu vești bune despre o nouă călătorie către lumină, după cum ne-a întristat să auzim despre poticnirea ta de pe cale.
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.