Discuție cu un creștin despre crucificare

Nu este nimic ciudat în faptul că musulmanii resping această idee, deoarece Coranul în care cred și acceptă ceea ce le spune afirmă în mod categoric că acest lucru nu s-a întâmplat, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

“Și din cauza spuselor lor (cu laudă): ‘Noi l-am omorât pe Mesia ‘Eesa (Isus), fiul lui Maryam (Maria), Mesagerul lui Allah,’ — însă ei nu l-au omorât și nici nu l-au crucificat, ci li s-a părut că așa s-a întâmplat, iar asemănarea lui ‘Eesa (Isus) a fost pusă asupra unui alt om (și l-au omorât pe acel om)], iar cei care se contrazic în această privință sunt plini de îndoieli. Ei nu au nicio cunoaștere sigură, ci urmează doar presupunerea. Cu siguranță, ei nu l-au omorât [adică pe ‘Eesa (Isus), fiul lui Maryam (Maria)]”

[al-Nisa’ 4:157]

Mai degrabă, problema le aparține creștinilor, pentru care doctrina crucificării și a răscumpărării a devenit o chestiune centrală, într-o asemenea măsură încât crucea este simbolul religiei lor. 

Este ciudat că ei diferă cu privire la forma acestei cruci, ceea ce indică confuzia lor în legătură cu această invenție. 

Există diferențe între Evangheliile lor și istoricii lor cu privire la tot ceea ce are legătură cu povestea crucificării. 

Ei diferă cu privire la momentul Cinei celei de Taină, care, potrivit lor, a fost unul dintre evenimentele premergătoare crucificării. Ei diferă cu privire la trădătorul care i-a condus pe romani la Hristos – s-a întâmplat aceasta cu cel puțin o zi înainte de Cina cea de Taină, după cum relatează Luca, sau în timpul ei, după ce Hristos i-a dat bucata de pâine, după cum relatează Ioan? 

A fost Hristos cel care și-a purtat crucea, după cum spune Ioan, așa cum era obiceiul pentru cel care urma să fie crucificat, potrivit lui Nottingham, sau a fost Simon din Cirene, după cum afirmă celelalte trei Evanghelii?

 Ei spun că doi tâlhari au fost crucificați alături de Hristos, unul la dreapta și unul la stânga lui; așadar, care a fost atitudinea acestor doi față de Mesia care era crucificat, după cum susțin ei? 

L-au batjocorit tâlharii pentru că era crucificat și au spus că Domnul său l-a abandonat și l-a lăsat în mâinile dușmanilor săi? Sau doar unul dintre ei l-a batjocorit, iar celălalt l-a mustrat pe cel care l-a batjocorit?  

La ce oră a avut loc această crucificare – în ceasul al treilea, după cum spune Marcu, sau în al șaselea, după cum spune Ioan? 

Ce s-a întâmplat după așa-numita crucificare?  

Marcu spune că vălul Templului s-a rupt de sus până jos. Matei adaugă că pământul s-a cutremurat și stâncile s-au sfărâmat, iar mulți dintre sfinți s-au ridicat din mormintele lor și au intrat în cetatea sfântă, arătându-se multora. Luca spune că soarele s-a întunecat, vălul Templului s-a rupt la mijloc, iar când centurionul a văzut ce se întâmplase, l-a glorificat pe Dumnezeu și a spus: “Cu adevărat, omul acesta era drept.” 

Dar Ioan nu știe nimic despre toate acestea! 

Acestea nu sunt singurele elemente slabe și indicii ale falsității din povestea crucificării, așa cum este relatată în evanghelii. Mai degrabă, cel care studiază detaliile relatărilor evanghelice despre această poveste va observa, cu cel mai mic efort, marile diferențe dintre detaliile acestei povești, astfel încât este imposibil să o creadă în întregime sau chiar în parte! 

Cât de disperate sunt încercările eșuate de a umple acest gol și de a ascunde defectele acestei cărți denaturate. Allah a spus cu adevărat atunci când a spus în Cartea Sa pe care a păstrat-o (interpretarea sensului): 

“Oare nu cugetă ei cu atenție asupra Coranului? Dacă ar fi fost de la altcineva decât Allah, ar fi găsit cu siguranță în el multe contradicții” [Al-Nisa’ 4:82]

Pe lângă faptul că relatările evanghelice nu sunt autentice, iar autorii lor înșiși recunosc că ele nu i-au fost revelate lui Mesia în această formă și nici măcar nu au fost scrise în timpul vieții sale, niciunul dintre martori nu a fost prezent la evenimentele despre care mărturisesc, după cum spune Marcu:  

“Atunci toți l-au părăsit și au fugit.”

Marcu 14:50 – New International Version (NIV)

Deoarece aceste evenimente nu au fost văzute de nimeni dintre cei care le-au relatat, există mult loc pentru imaginație și libertate poetică. 

Ne vom încheia discuția despre fabula crucificării lui Hristos (pacea fie asupra lui) analizând ceea ce spun Evangheliile despre prezicerea Mesiei că va fi salvat de la moarte: 

Cu o ocazie, fariseii și preoții cei mai de seamă au trimis gărzile să-l aresteze, iar el le-a spus: 

“Mai sunt cu voi doar pentru puțin timp, iar apoi mă duc la Cel care m-a trimis. Mă veți căuta, dar nu mă veți găsi, iar acolo unde sunt Eu, voi nu puteți veni.”

Ioan 7:33-34 – NIV

În altă parte spune: 

“Isus le-a spus din nou: ‘Eu plec, iar voi Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.’

Atunci iudeii au întrebat: ‘Oare se va sinucide? De aceea spune: «Acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni»?’

Dar El a continuat: ‘Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.

V-am spus că veți muri în păcatele voastre; dacă nu credeți că Eu sunt Cel care pretind că sunt, veți muri într-adevăr în păcatele voastre.’

‘Cine ești Tu?’ L-au întrebat ei.

‘Exact ceea ce v-am spus de la început’, a răspuns Isus. ‘Am multe de spus și de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este demn de încredere, iar ceea ce am auzit de la El spun lumii.’

Ei nu au înțeles că le vorbea despre Tatăl Său.

Atunci Isus a spus: ‘Când Îl veți ridica pe Fiul Omului, atunci veți ști că Eu sunt Cel care pretind că sunt și că nu fac nimic de la Mine, ci spun exact ceea ce M-a învățat Tatăl.

Cel care M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, pentru că întotdeauna fac ceea ce Îi place.’”

Ioan 8:21-29 – NIV

Apoi, la sfârșit, le spune din nou: 

“Căci vă spun că nu Mă veți mai vedea până când veți spune: ‘Binecuvântat este Cel care vine în numele Domnului.’”

Matei 23:39 – NIV, de asemenea Luca 13:35

Mesia, după cum arată aceste texte și altele, era sigur că Dumnezeu nu-l va da niciodată în mâinile dușmanilor săi și nu-l va părăsi niciodată. 

“Dar vine un timp, și a venit deja, când veți fi împrăștiați, fiecare la casa lui. Mă veți lăsa singur. Dar Eu nu sunt singur, pentru că Tatăl Meu este cu Mine.

V-am spus aceste lucruri pentru ca în Mine să aveți pace. În această lume veți avea necazuri. Dar prindeți curaj! Eu am biruit lumea.”

Ioan 16:32-33

Din această cauză, trecătorii și, de fapt, toți cei care au asistat la așa-numita crucificare, l-au batjocorit pe Mesia, după cum spune autorul acestei Evanghelii (deși acest lucru nu ar fi putut fi adevărat): 

“Cei care treceau pe acolo îl insultau, clătinând din cap

și spunând: ‘Tu, care urma să distrugi templul și să-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te! Coboară de pe cruce, dacă ești Fiul lui Dumnezeu!’

În același fel, preoții cei mai de seamă, învățătorii legii și bătrânii îl batjocoreau.

‘I-a salvat pe alții’, spuneau ei, ‘dar nu Se poate salva pe Sine! El este Regele lui Israel! Să coboare acum de pe cruce și vom crede în El.

Se încrede în Dumnezeu. Să-L salveze Dumnezeu acum, dacă Îl dorește, căci El a spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu.»’

În același fel, tâlharii care au fost crucificați împreună cu El L-au insultat și ei.”

Matei 27:39-44 – NIV

Dar se pare că certitudinea lui Isus că Dumnezeu era cu el a început să se clatine, potrivit relatării denaturate a Evangheliei (deși acest lucru nu ar fi putut fi adevărat): 

“Atunci Isus a mers împreună cu ucenicii Săi într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus: ‘Stați aici în timp ce Eu merg acolo să Mă rog.’

I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să fie întristat și tulburat.

Atunci le-a spus: ‘Sufletul Meu este copleșit de întristare până la moarte. Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine.’

După ce a mers puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat: ‘Tatăl Meu, dacă este posibil, îndepărtează de la Mine acest pahar. Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.’

Apoi S-a întors la ucenicii Săi și i-a găsit dormind.

Când S-a întors, i-a găsit din nou dormind, …

Astfel, i-a lăsat și S-a dus din nou să Se roage pentru a treia oară, spunând același lucru.

Apoi S-a întors la ucenici și le-a spus: ‘Încă dormiți și vă odihniți? Priviți, ceasul este aproape, iar Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor’”

Matei 26:36-45 – NIV

Luca descrie scena și spune: 

“Și fiind în agonie, Se ruga mai stăruitor, iar sudoarea Lui era ca niște picături de sânge care cădeau pe pământ.

Când S-a ridicat de la rugăciune și S-a întors la ucenici, i-a găsit dormind, epuizați de întristare.

‘De ce dormiți?’ i-a întrebat El. ‘Ridicați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.’”

Luca 22:44-46 – NIV

Din cauza acestei batjocuri la adresa mesajului lui Hristos – potrivit afirmațiilor lor – și pentru că Hristos credea că Dumnezeu era cu el și nu-l va părăsi niciodată, rezultă că autorul care a născocit această scenă dramatică ar fi încheiat-o cu imaginea disperării Mesiei și cu sentimentul său că a fost abandonat de Dumnezeu – Allah este cu mult mai presus de ceea ce spun nelegiuiții. Falsificatorul spune: 

“De la ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste tot ținutul.

Pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ‘Eloi, Eloi, lama sabachthani?’--ceea ce înseamnă: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?"

Matei 27:38-47 – NIV

Vezi și Marcu 15:34

Dacă înțelegem ce înseamnă această poveste atunci când este supusă criticii, același lucru se va aplica doctrinei răscumpărării și sacrificiului întemeiate pe ea. 

Cu privire la doctrina creștină a mântuirii, vezi și întrebarea nr. 6 

Și Allah este Sursa puterii și călăuzitorul către Calea cea Dreaptă și nu există niciun Domn în afară de El.