Descrierea veșmintelor de ihram și ce este ka‘b-ul piciorului?
Întrebare
„În ceea ce privește tipul de încălțăminte care poate fi purtat în timpul Hajj-ului, hanafiții, în special Muhammad al-Hasan ash-Shaybaani, spun că ka‘b este partea superioară a piciorului. Motivul este că termenul arab ka‘b se poate referi atât la osul gleznei, cât și la partea superioară a piciorului. Prin urmare, este mai prudent să se înțeleagă că, în această privință, se referă la partea superioară a piciorului, astfel încât acestea să fie singurele două părți care trebuie lăsate neacoperite de orice tip de încălțăminte pe care un bărbat o poate purta în timp ce se află în ihram. Așadar, ce parte a piciorului trebuie lăsată neacoperită atunci când se poartă încălțămintea permisă în ihram potrivit următoarelor madhhab-uri: 1. Maaliki, 2. Shaafa‘i și 3. Hanbali? Sper să menționați sursele, așa cum faceți de obicei. Există un mod prescris în Sunnah cu privire la purtarea albului pentru ihram?"
Răspuns
În primul rând:
S-a relatat de la ‘Abdullah ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) că un bărbat a spus: O, Mesager al lui Allah, ce haine poate purta muhrim-ul (pelerinul aflat în ihram)? Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Nu trebuie să poarte o cămașă, turban, pantaloni, burnus sau khuffayn, cu excepția celui care nu găsește sandale, caz în care poate purta khuffayn, dar trebuie să le taie astfel încât să ajungă mai jos de ka‘b.” Relatat de al-Bukhaari (1543) și Muslim (1177).
Hanafiții consideră că ka‘b este partea superioară și mijlocul piciorului, unde se leagă curelele [sandalelor].
Însă, potrivit majorității maalik-iților, shaafa‘iților și hanbaliților, ka‘b este osul proeminent al articulației unde piciorul se întâlnește cu gamba (glezna).
În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah al-Kuwaitiyyah (2/153) se spune:
Cel care nu găsește sandale trebuie să taie khuffayn astfel încât să ajungă mai jos de ka‘b și să le poarte, după cum se afirmă în hadith.
Acesta este punctul de vedere al celor trei madhhab-uri, hanafiții, maalik-iții și shaafa‘iții, și este menționat într-o relatare de la Ahmad.
Majoritatea savanților au interpretat ka‘b, sub care trebuie să ajungă khuff-ul, ca referindu-se la cele două oase proeminente ale articulației dintre gambă și picior (glezna).
Hanafiții l-au interpretat ca referindu-se la articulația din mijlocul piciorului, unde se leagă curelele sandalelor, motivul fiind că termenul arab ka‘b se poate referi la acea articulație sau la osul proeminent (al gleznei), astfel încât, pentru precauție, trebuie înțeles în acest sens. Citat încheiat.
Al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus:
Cuvintele „să le taie astfel încât să ajungă mai jos de ka‘b”, în relatarea lui Ibn Abi Dhi’b menționată mai sus la sfârșitul lui Kitaab al-‘Ilm, apar sub forma „astfel încât să ajungă sub ka‘b.”
Se înțelege că ka‘b trebuie lăsat neacoperit atunci când persoana se află în starea de ihram, iar ka‘b este osul proeminent al articulației dintre gambă și picior (glezna). Acest lucru este susținut de relatarea transmisă de Ibn Abi Shaybah de la Jareer, de la Hishaam ibn ‘Urwah, de la tatăl său, care a spus: Dacă muhrim-ul nu are altă opțiune decât să poarte khuffayn, să le taie partea superioară și să lase atât cât îi permite să le țină pe picioare.
Muhammad ibn al-Hasan și hanafiții care l-au urmat au spus: Cuvântul „ka‘b” se referă aici la osul din mijlocul piciorului, unde se leagă curelele sandalelor.
S-a spus că acest sens nu este cunoscut de lingviști, că nu este demonstrat că ar proveni de la Muhammad [ibn al-Hasan] și că motivul pentru care a fost relatat de la el este că Hishaam ibn ‘Ubaydillah ar-Raazi l-a auzit spunând cu privire la o anumită chestiune: Dacă muhrim-ul nu găsește sandale, trebuie să-și taie khuffayn, iar Muhammad a indicat locul în care trebuiau tăiate, iar Hishaam a relatat aceasta ca fiind locul până la care trebuie spălat piciorul la efectuarea wudoo’-ului.
Unii savanți au comentat relatarea de la Abu Haneefah, precum Ibn Battaal, care a spus că ka‘b este partea superioară a piciorului, iar faptul că aceasta a fost relatată de la Muhammad ibn al-Hasan – presupunând că relatarea de la el este autentică – nu înseamnă neapărat că acesta era punctul de vedere al lui Abu Haneefah.
Citat încheiat din Fath al-Baari (3/403).
Punctul de vedere corect este cel al majorității savanților și este, de asemenea, punctul de vedere al majorității lingviștilor.
Al-Waahidi a spus: Nu trebuie acordată atenție punctului de vedere al celor care spun că ka‘b este partea superioară a piciorului, deoarece acesta contrazice sensul lingvistic și ceea ce poate fi înțeles din relatare și din consensul savanților.
Citat încheiat din al-Baseet (7/285).
În al doilea rând:
Sunnah este ca pelerinul care efectuează Hajj sau ‘umrah să intre în ihram purtând rida’ (veșmântul superior) și izaar (veșmântul inferior).
S-a relatat de la Ibn ‘Umar că un bărbat a strigat și a spus: O, Mesager al lui Allah, ce haine trebuie să evite muhrim-ul? El a spus: „Nu trebuie să poarte pantaloni, cămașă, burnus sau turban și niciun veșmânt vopsit cu șofran sau wars. Fiecare dintre voi trebuie să intre în ihram purtând un izaar și rida’…” Relatat de Imam Ahmad în al-Musnad (8/500); considerat saheeh de comentatorii lui al-Musnad și de Shaykh al-Albaani în Irwaa’ al-Ghaleel (4/293).
Rida’ este o bucată de pânză purtată pe partea superioară a corpului. Se poartă așezând-o pe umeri, cu capetele venind peste piept.
Izaar se înfășoară în jurul părții inferioare a corpului.
Az-Zubaydi (Allah să aibă milă de el) a spus:
Izaar este binecunoscut; este un înveliș, iar unii savanți l-au explicat ca fiind ceea ce acoperă partea inferioară a corpului. Ridaa’ este ceea ce acoperă partea superioară a corpului. Niciunul dintre ele nu este croit. S-a spus că izaar este ceea ce se poartă sub umeri, pe partea inferioară a corpului, iar ridaa’ este ceea ce se poartă peste umeri și spate. Și s-a spus că izaar este ceea ce acoperă partea inferioară a corpului și nu este croit. Toate aceste puncte de vedere sunt corecte.
Citat încheiat din Taaji al-‘Aroos (10/43).
Nu este o condiție ca veșmintele de ihram să fie albe, însă dacă sunt albe, aceasta este mai bine și acesta este obiceiul musulmanilor.
Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus:
Este mustahabb să se intre în ihram purtând două veșminte curate, iar dacă sunt albe, aceasta este mai bine…
Este permis să se intre în ihram purtând alb sau alte culori permise.
Citat încheiat din Majmoo‘ al-Fataawa (26/109),
Ibn Qudaamah (Allah să aibă milă de el) a spus:
Este mustahaab ca [veșmintele de ihram] să fie curate, fie noi, fie proaspăt spălate, deoarece considerăm mustahabb ca trupul să fie curat; prin aceeași analogie, veșmintele sale trebuie să fie curate, asemenea celui care participă la rugăciunile de Jumu‘ah.
Cel mai bine este ca ele să fie albe, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cele mai bune dintre veșmintele voastre sunt cele albe; îmbrăcați-i pe cei vii dintre voi cu ele și înveliți-i pe cei morți dintre voi în ele.”
Citat încheiat din al-Mughni (5/77).
Și Allah știe cel mai bine.
Conținutul de pe tawhid.ro este compilat și tradus de studenți ai cunoașterii islamice (ṭullāb al-ʿilm) din surse savanțe de încredere. Nu emitem fatwa independente și nu înlocuim consultarea directă cu un savant calificat (ʿālim).
Pentru cazuri personale sau întrebări specifice, vă recomandăm să consultați un imam sau un savant recunoscut din comunitatea dumneavoastră.