Descrierea rugăciunii fricii

În primul rând: 

Rugăciunea fricii este prescrisă în versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Când te afli printre ei și îi conduci în As‑Salaah (rugăciune), să stea în picioare împreună cu tine un grup dintre ei, luându-și armele cu ei; apoi, după ce își termină prosternările, să ocupe poziții în spate, iar celălalt grup, care încă nu s-a rugat, să vină și să se roage împreună cu tine, luându-și toate măsurile de precauție și purtând armele. Cei care nu cred doresc ca voi să fiți nepăsători față de armele și bagajele voastre, pentru a vă ataca dintr-o singură dată, însă nu este niciun păcat asupra voastră dacă vă puneți armele deoparte din cauza neplăcerii ploii sau pentru că sunteți bolnavi, dar luați toate măsurile de precauție pentru voi înșivă. Cu adevărat, Allah le-a pregătit necredincioșilor o pedeapsă umilitoare”

[al-Nisa’ 4:102]

Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a condus pe companionii săi în această rugăciune în mai multe ocazii, în moduri diferite. 

Imam Ahmad a spus: Există șase sau șapte hadithuri autentificate privind rugăciunea fricii; oricare dintre ele este urmat de o persoană, este permis. 

Ibn al-Qayyim a spus: 

Există șase modalități de bază, însă unii învățați au spus că sunt mai multe, deoarece de fiecare dată când vedeau o relatare diferită transmisă de naratori, o considerau o altă modalitate în care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a făcut-o, deși acestea sunt variații ale relatărilor naratorilor. Sfârșitul citatului. Al-Haafiz a spus: Aceasta este opinia corectă. 

Modul în care se efectuează rugăciunea fricii diferă în funcție de intensitatea fricii și de poziția inamicului – dacă acesta se află în direcția qiblah sau într-o altă direcție. 

Conducătorul sau imamul ar trebui să aleagă varianta cea mai potrivită situației și cea mai probabil să atingă scopul, și anume ca rugăciunea să fie efectuată în timp ce se păzește împotriva inamicului, astfel încât acesta să nu-i atace pe musulmani și să-i surprindă în timp ce se roagă. 

Al-Khattaabi a spus: Există diferite tipuri ale rugăciunii fricii pe care Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) le-a oferit cu diferite ocazii și în moduri diferite, iar modul în care trebuie efectuată este alegerea celui mai bun mod care va asigura efectuarea rugăciunii cu cea mai mare vigilență.  

Sfârșitul citatului din Sharh Muslim de al-Nawawi.

 În al doilea rând: când a fost prescrisă pentru prima dată 

S-a relatat că Jaabir (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Am plecat împreună cu Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) pentru a lupta împotriva unor oameni din Juhaynah, iar ei au luptat împotriva noastră cu înverșunare. Când ne-am rugat Zuhr, mushrikiinii au spus: Dacă i-am fi atacat atunci, i-am fi nimicit. Jibreel l-a informat pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) despre aceasta, iar Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a spus despre aceasta. El a spus: Ei au spus: Va veni la ei o rugăciune care le este mai dragă decât copiii lor. Când a venit timpul pentru ‘Asr, ne-am așezat în două rânduri, iar mushrikiinii se aflau între noi și qiblah … Apoi a menționat că Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) i-a condus în rugăciunea fricii. Relatat de Muslim, 840 

În al treilea rând: 

Aici ne va fi suficient să descriem câteva dintre modalitățile în care este efectuată. 

1 – Dacă inamicul se află într-o direcție diferită de qiblah: conducătorul trebuie să împartă armata în două grupuri, unul care se va ruga împreună cu el și altul care se va îndrepta către inamic, pentru ca acesta să nu-i atace pe musulmani. El trebuie să conducă primul grup în rugăciunea unei rak’ah, apoi, când se ridică pentru a doua rak'ah, aceștia trebuie să-și completeze singuri rugăciunea, adică să intenționeze să se roage singuri și să-și completeze singuri rugăciunea, în timp ce imamul rămâne în picioare. Apoi, când și-au completat singuri rugăciunea, trebuie să meargă și să stea în locul în care se afla al doilea grup, cu fața spre inamic, iar al doilea grup trebuie să vină și să se alăture imamului în a doua rak’ah. În acest caz, imamul trebuie să facă a doua rak’ah mai lungă decât prima, pentru ca al doilea grup să-l poată ajunge. Astfel, al doilea grup trebuie să se alăture imamului, iar el trebuie să-i conducă în rak’ah rămasă, apoi trebuie să se așeze pentru a recita tashahhud-ul. Când se așază pentru a recita tashahhud-ul, acest grup trebuie să se ridice imediat după prosternare și să completeze rak’ah rămasă, apoi să-l ajungă pe imam pentru tashahhud, după care el trebuie să-i conducă în rostirea salaam-ului. Această variantă este în conformitate cu sensul aparent al Coranului, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Când te afli printre ei și îi conduci în As‑Salaah (rugăciune), să stea în picioare împreună cu tine un grup dintre ei, luându-și armele cu ei; apoi, după ce își termină prosternările, să ocupe poziții în spate, iar celălalt grup, care încă nu s-a rugat, să vină și să se roage împreună cu tine, luându-și toate măsurile de precauție și purtând armele.”

[al-Nisa’ 4:102] 

 al-Sharh al-Mumti’, 4/298 

al-Bukhaari (413) și Muslim (842) au relatat de la Maalik, de la Yazeed ibn Rumaan, de la Saalih ibn Khawwaat, de la unul care l-a văzut pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) în ziua de Dhaat al-Riqaa’, când a oferit rugăciunea fricii, că un grup s-a aliniat împreună cu el, iar alt grup s-a îndreptat către inamic. El i-a condus pe cei care erau cu el în rugăciunea unei rak’ah, apoi a rămas în picioare, iar ei și-au completat singuri rugăciunea. Apoi s-au îndepărtat și s-au îndreptat către inamic, iar celălalt grup a venit. El i-a condus în rugăciunea rak’ah rămase, apoi a rămas așezat, iar ei și-au completat singuri rugăciunea, după care a spus tasleem-ul împreună cu ei. 

Maalik a spus: Aceasta este cea mai bună relatare pe care am auzit-o despre rugăciunea fricii. 

2 – Dacă inamicul se află în direcția qiblah, atunci imamul trebuie să-i așeze în două rânduri și să înceapă să-i conducă pe toți în rugăciune, plecându-se împreună cu toți și ridicându-se împreună cu toți; apoi, când se prosternează, numai primul rând trebuie să se prosterneze împreună cu el, iar al doilea rând trebuie să rămână în picioare, păzind. Când se ridică, primul rând trebuie să se ridice împreună cu el, iar rândul din spate trebuie să se prosterneze. Apoi, când se ridică, rândul din spate trebuie să înainteze, iar primul rând trebuie să se retragă, după care el trebuie să-i conducă pe toți în a doua rak’ah, stând și plecându-se împreună cu toți; apoi, când se prosternează, rândul care a înaintat, care se afla în spate în timpul primei rak'ah, trebuie să se prosterneze împreună cu el, iar când se așază pentru a recita tashahhud-ul, rândul din spate trebuie să se prosterneze. Când se așază pentru a recita tashahhud-ul, imamul trebuie să spună tasleem-ul împreună cu toți. Aceasta se poate face numai când inamicul se află în direcția qiblah. 

Al-Sharh al-Mumti’, 4/300 

Muslim (840) a relatat că Jaabir ibn ‘Abd-Allah (Allah să fie mulțumit de el) a spus:  Am fost prezent la rugăciunea fricii împreună cu Mesagerul lui Allah (S). Ne-am așezat în două rânduri, un rând în spatele Mesagerului lui Allah (S), iar inamicul se afla între noi și qiblah. Mesagerul lui Allah (S) a spus takbeer, iar noi toți am spus takbeer. Apoi s-a plecat și noi toți ne-am plecat. Apoi și-a ridicat capul de la plecăciune și noi toți ne-am ridicat capetele. Apoi el și rândul care se afla direct în spatele lui s-au prosternat, iar rândul din spate a rămas în picioare, cu fața către inamic. Când Profetul (S) a terminat prosternarea, rândul care se afla direct în spatele lui s-a ridicat, iar rândul din spate s-a prosternat și apoi s-a ridicat. Apoi rândul din spate a înaintat, iar primul rând s-a retras. Apoi Profetul (S) s-a plecat și noi toți ne-am plecat, apoi și-a ridicat capul de la plecăciune și noi toți ne-am ridicat capetele. Apoi el și rândul care se afla direct în spatele lui, care fusese în spate în timpul primei rak’ah, s-au prosternat, iar rândul din spate a rămas în picioare, cu fața către inamic.  Când Profetul și rândul care se afla direct în spatele lui au terminat prosternarea, rândul din spate s-a prosternat. Apoi Profetul (S) a spus tasleem-ul, iar noi toți am făcut la fel 

3 – Dacă frica este intensă și imamul nu-i poate așeza pe musulmani în rânduri și nu-i poate conduce în rugăciune în congregație. Aceasta se întâmplă când cele două părți sunt în toiul luptei și lupta este intensă. 

În acest caz, fiecare musulman trebuie să se roage singur, în timp ce luptă, fie că merge pe jos, fie că este călare, cu fața către qiblah sau nu. El trebuie să facă semn pentru plecăciune și prosternare, făcând prosternarea mai joasă decât plecăciunea. 

Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar dacă vă temeți (de un inamic), faceți Salaah (rugați-vă) mergând pe jos sau călare”

[al-Baqarah 2:239]

al-Sa’di a spus (p. 109): 

„Mergând pe jos” înseamnă mergând. „Călare” înseamnă călare pe cal sau pe cămilă ori pe orice altă călăuză. În acest caz, nu este necesar să se îndrepte către qiblah. Această rugăciune este exceptată din cauza fricii. Sfârșitul citatului. 

Al-Bukhaari (943) a relatat de la Ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Dacă sunt mai mulți decât atât, atunci să se roage în picioare și călare.” 

Al-Haafiz a spus: 

„Dacă sunt mai mulți decât atât” se referă la inamic. Sensul este că, dacă frica este intensă, inamicul este numeros și există teama de separare a musulmanilor, atunci este permis să se roage după cum poate fiecare și este permisă omiterea stâlpilor sau părților esențiale ale rugăciunii pe care nu le poate face. Astfel, el trebuie să treacă de la statul în picioare la plecăciune și de la plecăciune la prosternare prin intermediul semnelor etc. Aceasta este opinia majorității. Sfârșitul citatului. 

Al-Tabari a relatat că Ibn ‘Umar a spus: Când izbucnește lupta, atunci (rugăciunea) constă doar în dhikr și în a face semne cu capul. 

Al-Bukhaari (4535) a relatat de la Naafi’ că ‘Abd-Allah ibn ‘Umar (Allah să fie mulțumit de el) a descris rugăciunea fricii, apoi a spus: 

Dacă frica era mai intensă decât atât, atunci se rugau mergând pe jos, stând în picioare, sau călare, cu fața către qiblah sau nu. Naafi’ a spus: Nu cred că ‘Abd-Allah ibn ‘Umar a relatat aceasta decât de la Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

 Al-Haafiz a spus: 

 Ideea este că există o diferență de opinie cu privire la cuvintele „dacă frica era mai intensă decât atât” – sunt acestea atribuite Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) sau reprezintă cuvintele lui Ibn ‘Umar? Opinia corectă este că sunt atribuite Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). Sfârșitul citatului. 

Se spune în al-Muntaqa Sharh al-Muwatta’: 

„Dacă frica era mai intensă decât atât” înseamnă: un caz de frică în care nu este posibil să se stea într-un singur loc sau să se formeze rânduri. Astfel, se rugau mergând pe jos. Aceasta deoarece frica este de două tipuri: unul dintre ele este atunci când este posibil să se stea pe loc și să se formeze rânduri, dar există teama că inamicul ar putea ataca în timp ce musulmanii sunt ocupați cu rugăciunea. 

Al doilea tip de frică este acela în care nu este posibil să se stea într-un singur loc sau să se formeze rânduri, precum atunci când se află sub atacul inamicului. În acest caz, fiecare persoană trebuie să se roage cât poate de bine, mergând pe jos sau călare. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Iar dacă vă temeți (de un inamic), faceți Salaah (rugați-vă) mergând pe jos sau călare”

[al-Baqarah 2:239]

Sfârșitul citatului. 

În al patrulea rând: 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen a spus în al-Sharh al-Mumti’ (4/300): 

Dar dacă cineva ar spune: Ce se întâmplă dacă presupunem că modalitățile relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu pot fi aplicate în zilele noastre, deoarece metodele de război s-au schimbat? 

Spunem: Dacă este necesar să se roage într-un moment de frică de inamic, trebuie să se roage în modul cel mai apropiat de modalitățile relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa), dacă modalitățile relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu pot fi urmate, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„Așadar, temeți-vă de Allah și îndepliniți-vă datoria față de El cât puteți”

[al-Taghaabun 64:16]

sfârșitul citatului.