Cum să te oprești din a păcătui

Dacă păcătuiești, grăbește-te să te căiești

Musulmanul din această lume este vulnerabil la căderea în păcat și neascultare. Ceea ce i se cere – dacă ajunge să păcătuiască – este să se grăbească să se căiască și să ceară iertare. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„Spune: «O, robii Mei care ați săvârșit fărădelegi împotriva sufletelor voastre, nu deznădăjduiți de mila lui Allah! Allah iartă toate păcatele. El este Iertătorul, Îndurătorul!»” [az-Zumar 39:53]

„Iar acela care săvârșește un rău sau își nedreptățește sufletul, apoi cere iertare de la Allah, Îl va afla pe Allah Iertător și Îndurător.” [an-Nisa 4:110]

„Și cei care nu cheamă împreună cu Allah o altă divinitate, nu ucid sufletul pe care Allah l-a oprit [să fie ucis], decât pe drept, și nu comit adulter. Iar cel care face aceasta va întâlni pedeapsa. I se va îndoi pedeapsa în Ziua Învierii și va rămâne în ea umilit – cu excepția celor care se căiesc, cred și săvârșesc fapte bune. Acestora Allah le va schimba faptele rele în fapte bune. Allah este Iertător și Îndurător. Iar cel care se căiește și săvârșește fapte bune se întoarce cu adevărat către Allah cu o căință acceptată.” [al-Furqan 25:68-71]

Îi iubește Allah pe cei care se căiesc?

Allah, Preaînălțatul, se bucură de căința robului Său atunci când acesta se căiește înaintea Lui, așa cum este menționat în hadithul relatat de Anas ibn Malik (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: Allah se bucură mai mult de căința robului Său atunci când acesta se căiește înaintea Lui decât se bucură unul dintre voi când se află călare în pustiu, apoi își pierde animalul, iar hrana și băutura sa se află pe acesta. Merge la un copac și se întinde la umbra lui, pierzându-și speranța de a-și găsi animalul, iar în timp ce se află în această stare, iată-l stând în fața lui. Atunci îi apucă frâul și spune, din cauza bucuriei sale intense: „O, Allah, Tu ești robul meu, iar eu sunt domnul Tău!”, făcând această greșeală din cauza bucuriei sale intense.” (Relatat de al-Bukhari (5950) și Muslim (2747)

Încălcarea limitelor lui Allah când ești singur

Musulmanului i se cere să se ferească de căderea în păcatele comise când este singur, deoarece Allah, Preaînălțatul, l-a criticat pe cel care își ascunde păcatul de oameni, dar nu încearcă să-l ascundă de Allah, după cum spune El, Preaînălțatul (interpretarea sensului):

„Ei se ascund de oameni, dar nu se pot ascunde de Allah, căci El este cu ei [prin cunoașterea Sa], când ei urzesc noaptea vorbe cu care El nu este mulțumit. Allah cuprinde cu știința Sa tot ceea ce fac ei.” [an-Nisa 4:108]

Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a avertizat împotriva păcatelor comise când cineva este singur și în secret, după cum se menționează în hadithul relatat de Thawban (fie ca Allah să fie mulțumit de el) de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), care a spus: „Știu cu siguranță oameni din comunitatea mea care vor veni în Ziua Învierii cu fapte bune asemenea munților din Tihamah, dar Allah le va face precum praful împrăștiat.” Thawban a spus: O, Mesager al lui Allah, descrie-ni-i și spune-ne mai multe despre ei, pentru ca să nu ajungem printre ei fără să știm. El a spus: „Ei sunt frații voștri și din neamul vostru, se roagă noaptea așa cum vă rugați voi, dar sunt oameni care, când sunt singuri, încalcă limitele sacre ale lui Allah.” (Relatat de Ibn Majah (4245); considerat sahih de al-Albani în Sahih Ibn Majah)

Cum să încetezi să păcătuiești

În ceea ce privește modul în care o persoană poate evita comiterea păcatelor când este singură, aceasta poate fi realizată prin următoarele mijloace:

• Îndreptarea către Allah, Preaînălțatul, prin rugă și implorarea Lui să îndepărteze păcatele de la ea. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Iar când robii Mei te întreabă despre Mine, [O, Muhammad], Eu sunt aproape. Eu răspund chemării celui care Mă cheamă. Așadar, să răspundă și ei chemării Mele [prin ascultare] și să creadă în Mine, pentru ca să fie călăuziți.” [al-Baqarah 2:186]
• Străduința de a controla nafs (sufletul și înclinațiile sale rele), îndepărtându-i gândurile intruzive și încercând să-l purifice prin ascultarea de Allah. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Și prin suflet și Cel care l-a întocmit și i-a inspirat nelegiuirea și evlavia! Izbutește cel care îl curățește și pierde cel care îl strică” [ash-Shams 91:7-10] și „Iar pe cei care luptă pentru Noi îi vom călăuzi pe căile Noastre. Și, într-adevăr, Allah este cu făptuitorii de bine.” [al-'Ankabut 29:69]
• Reflectarea asupra avertismentului sever menționat în hadithul lui Thawban citat mai sus și temerea ca acesta să nu se aplice celui care comite acele păcate când este singur.
• Ținerea minte a faptului că Allah, Preaînălțatul, veghează întotdeauna și îl vede pe musulman și orice situație în care se află.

Ibn Kathir (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„S-a relatat de la Imam Ahmad (fie ca Allah să aibă milă de el) că obișnuia să recite aceste două versuri, fie pentru sine, fie altcuiva:

Dacă ești vreodată singur, nu spune: sunt singur; ci spune: Am pe Cineva care mă veghează.

Nu crede că Allah este vreodată nepăsător, nici măcar pentru o clipă, sau că ceva este ascuns de El.” (Tafsir Ibn Kathir (6/219)

• Musulmanul ar trebui să-și imagineze că aceia pe care îi admiră și îi respectă îl pot vedea când comite acel păcat!

El ar trebui să simtă mai multă rușine înaintea lui Allah decât înaintea oamenilor. Potrivit unui hadith relatat de la Profet (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa): „Rușinați-vă înaintea lui Allah așa cum v-ați rușina înaintea unui bărbat din familia voastră.” Considerat sahih de al-Albani (fie ca Allah să aibă milă de el) în as-Silsilah as-Sahihah (3559); el l-a atribuit lui al-Bazzar și al-Mirwazi în al-Iman.

• Să-și amintească de moarte și să-și imagineze că moartea ar veni la el în timp ce comite acel păcat; cum și-ar întâlni Domnul în acest caz?!
• Să-și amintească ce a pregătit Allah pentru robii Săi evlavioși: Paradisul, la fel de întins precum cerurile și pământul, și să se gândească la pedeapsa lui Allah, Preaînălțatul. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului): „Oare este mai bun cel aruncat în Foc sau cel care vine în siguranță în Ziua Învierii?” [Fussilat 41:40] 

Cum identifici un păcat?

În ceea ce privește hadithul lui an-Nawwas ibn Sam‘an al-Ansari (fie ca Allah să fie mulțumit de el), care a spus: L-am întrebat pe Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) despre evlavie și păcat, iar el a spus: „Evlavia este un caracter bun, iar păcatul este ceea ce oscilează în inima ta și nu vrei ca oamenii să afle despre el” – acesta este criteriul pentru stabilirea a ceea ce este păcat atunci când există nesiguranță cu privire la chestiune.

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus, comentând acest hadith:

„Prin «oscilează în inima ta» se înțelege că există nesiguranță și ezitare, că persoana nu se simte confortabil sau liniștită și că există îndoiala și teama că ar putea fi un păcat.” (Sharh Muslim (16/111)

Ibn Rajab (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Aceasta indică faptul că păcatul este ceea ce provoacă disconfort, neliniște, îngrijorare și lipsă de pace și cu care persoana nu se simte confortabil sau liniștită; în același timp, este ceva ce oamenii consideră respingător și critică dacă află despre el. Acesta este cel mai clar indiciu al păcatului atunci când există nesiguranță cu privire la acesta.” (Jami‘ al-‘Ulum wa’l-Hikam (p. 254)

Șeicul Muhammad ibn ‘Uthaymin (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

„Această propoziție, «păcatul este ceea ce oscilează în inima ta», se aplică doar celui a cărui inimă este curată și sănătoasă. El este cel în a cărui inimă oscilează ceea ce este păcat și care nu vrea ca oamenii să afle despre acesta.

Cât despre cei răzvrătiți și îndepărtați de calea ascultării, ale căror inimi s-au împietrit, aceștia nu se sinchisesc; de fapt, se pot lăuda cu săvârșirea răului și a păcatului. Așadar, aceste cuvinte nu se aplică tuturor, ci în mod specific celor ale căror inimi sunt sănătoase și curate. Dacă aceștia comit un păcat, chiar dacă nu știau înainte de textul religios care îl interzice, îi vei găsi oscilând și nedorind ca oamenii să afle despre acesta. Acesta este un îndrumar, nu un principiu; cu alte cuvinte, indicația că este un păcat se poate afla în inima credinciosului.” (Sharh al-Arba‘in an-Nawawiyyah (p. 294)

Pe baza acestui fapt, nu există nimic în hadith care să indice aprobarea unei persoane de a comite păcate când este singură. Mai degrabă, acesta este un criteriu precis în inima musulmanului cu privire la chestiunile despre care nu este sigur dacă ceva este păcat sau nu.

Dacă s-ar rușina de fapta sa în fața altor oameni, atunci aceasta este un păcat, iar dacă nu s-ar rușina de ea, atunci este permisă și nu este nimic greșit în aceasta.

Îl rugăm pe Allah să ne protejeze pe noi și pe voi de păcate și acte de neascultare și să ne ajute să ne înfrânăm eurile inferioare (nafs și înclinațiile rele).

Și Allah știe cel mai bine.