Cum poate omul fi creat din maniy (spermă), care este făcut din sânge?

În primul rând: 

Sângele este considerat najis (impur) numai atunci când este vărsat și iese afară. Când se află încă în interiorul corpului și în venele animalului, nu este najis. 

Shaykh al-Islam [Ibn Taymiyah] (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Nu acceptăm că sângele este najis înainte de a ieși. Trebuie să existe o dovadă că este najis și nu se poate face nicio analogie între sângele care iese și sângele care se află încă în animal, deoarece spunem că dovada faptului că este taahir (pur) poate fi demonstrată în multe feluri: 

(i)

Impuritatea este ceea ce este considerat murdar și respingător. Această descriere nu le este atribuită acestor lucruri decât după ce părăsesc locul în care trebuie să se afle. Prin urmare, descrierea lor ca fiind najis este nepotrivită. 

(ii)

Cerința cu privire la orice lucru care este najis este să fie evitat în timpul rugăciunii. Aceasta nu se aplică sângelui și altor lucruri care se află în interiorul corpului. 

Sângele pe care îl consideră murdar în interiorul corpului este una dintre necesitățile de bază ale animalului, fără de care acesta nu poate supraviețui, și se poate spune că animalul este viu datorită lui. Este foarte puțin probabil ca Allah să fi făcut unul dintre elementele esențiale pentru viața oamenilor și animalelor ceva impur.

Mai mult, principiul de bază este că lucrurile sunt pure și nu se poate dovedi că sunt impure decât pe baza unei dovezi, iar nu există nicio dovadă care să demonstreze că acest sânge pe care îl consideră murdar este najis. Sfârșitul citatului. 

Majmoo‘ al-Fataawa, 21/598-600 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Materia reziduală ajunge să fie considerată urină și materii fecale numai când părăsește locul în care este păstrată, moment în care este considerată impură; altfel, atât timp cât rămâne în locul său potrivit, ea este încă hrană și băutură curate, nu murdare. Dimpotrivă, devine murdară după ce este eliminată din corp. Același lucru se aplică sângelui: este impur numai atunci când este vărsat și a părăsit corpul. Dar dacă se află încă în interiorul corpului și în venele animalului, atunci nu este impur. Sfârșitul citatului. 

Badaa’i‘ al-Fawaa’id, 3/641 

În al doilea rând: 

Dacă presupunem că sângele este impur chiar și atunci când se află în locul său potrivit, înainte să părăsească trupul persoanei sau al animalului, atunci maniy (sperma) este totuși pur chiar dacă este generat din sânge. Aceasta deoarece este transformat, adică și-a schimbat starea inițială de sânge într-o substanță cu caracteristici diferite, devenind astfel pur prin această transformare. Ceea ce contează aici nu este originea din care este transformat; mai degrabă contează caracteristicile pe care le are acum, în momentul în care i se aplică hotărârea. 

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă presupunem că sângele este impur, atunci el s-a transformat și și-a schimbat starea. În ceea ce privește opinia lor că transformarea nu purifică, răspunsul nostru este: cel care a emis această fatwa lungă a contrazis consensul savanților, deoarece musulmanii sunt unanim de acord că, în cazul vinului, dacă Allah a făcut ca acesta să înceapă să se transforme în oțet, atunci el a devenit pur. Același lucru se aplică transformării animalelor și plantelor. Într-adevăr, spun: Observația ne arată că tot ceea ce Allah face să se schimbe și să se transforme dintr-un lucru în altul, precum transformarea vinului în oțet, a sângelui în spermă, a ‘alaqah (cheagului de sânge) în mudghah (bucata de carne mestecată) [aceasta este o referire la etapele dezvoltării fătului], a cărnii animalului care mănâncă murdărie în carne bună și pură, iar același lucru se aplică laptelui sau ouălor sale și culturilor irigate cu ceva impur, care devin pure dacă sunt irigate cu apă pură și așa mai departe -- în toate aceste cazuri, hotărârea impurității nu mai este aplicabilă, iar faptul impurității și denumirea nu mai sunt aplicabile. Acesta este un lucru clar și incontestabil. Toate creațiile materiale de pe pământ pot fi transformate de Allah dintr-un lucru în altul și nu trebuie acordată atenție elementelor și componentelor lor. 

Majmoo‘ al-Fataawa, 21/600-601 

Ibn al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Când ceva bun și pur se transformă în ceva rău și impur, este considerat najis, precum apa și hrana când se transformă în urină și materii fecale. Așadar, cum putem fi de acord că ceva pur poate fi transformat în ceva impur și să nu fim de acord cu opusul? Allah face să iasă lucruri bune și pure din lucruri rele și impure și lucruri rele și impure din lucruri bune și pure. Originea nu contează; mai degrabă contează caracteristica lucrului în sine. Nu este logic ca hotărârea impurității să rămână atunci când denumirea și caracteristica impurității nu mai există. Hotărârea este legată de denumire și caracteristică și se schimbă odată cu acestea, în funcție de existența sau inexistența lor. Sfârșitul citatului. 

I‘laam al-Muwaqqi‘een, 2/14 

În ceea ce privește puritatea maniy (spermei), consultați răspunsul la întrebarea numărul 2458.  

Iar Allah știe cel mai bine.