Cine este persoana responsabilă care trebuie să intre în Islam și să urmeze învățăturile sale?

În primul rând:

Persoana responsabilă care este obligată să intre în Islam și să urmeze învățăturile sale este cea care este adultă și sănătoasă mintal, la care a ajuns chemarea Islamului și împotriva căreia a fost stabilită dovada.

Abu Dawood (4403) și at-Tirmidhi (1423) au relatat de la ‘Ali (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Condeiul a fost ridicat de la trei: de la cel adormit până când se trezește, de la copil până când ajunge la pubertate și de la persoana nebună până când își recapătă rațiunea.”

În al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah (4/36) se spune:

Majoritatea fuqaha’ sunt de părere că criteriul responsabilității este atingerea pubertății, nu atingerea vârstei discernământului, și că un copil care a atins vârsta discernământului nu este obligat să îndeplinească nicio datorie religioasă și nu va fi pedepsit în Viața de Apoi pentru neîndeplinirea vreunei datorii sau pentru săvârșirea vreunei acțiuni interzise, deoarece Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Condeiul a fost ridicat de la trei: de la cel adormit până când se trezește, de la copil până când ajunge la pubertate și de la persoana nebună până când își recapătă rațiunea.” Sfârșitul citatului.

În aceeași carte (30/264) se spune:

Fuqaha’ sunt unanim de acord că sănătatea mintală este una dintre condițiile responsabilității, astfel încât niciun act de adorare – precum rugăciunea, postul, Hajj-ul, jihadul și așa mai departe – nu este obligatoriu pentru nimeni care nu este sănătos mintal, precum o persoană nebună, chiar dacă este un musulman adult. Sfârșitul citatului.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

Qur’an-ul și Sunnah indică faptul că Allah nu pedepsește pe nimeni până când mesajul nu ajunge la el. Cei la care mesajul nu a ajuns deloc nu vor fi pedepsiți deloc. Cei la care a ajuns, dar le-au lipsit unele detalii, nu vor fi pedepsiți decât dacă neagă chestiuni cu privire la care dovada a fost stabilită împotriva lor. De exemplu, Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

„astfel încât omenirea să nu mai aibă niciun argument împotriva lui Allah după trimiși”

[an-Nisa’ 4:165]

„ «O, adunare de djinni și oameni, oare nu au venit la voi trimiși dintre voi, care vă recitau versetele Mele și vă avertizau cu privire la întâlnirea cu această Zi a voastră?» Ei vor spune: «Mărturisim împotriva noastră»; iar viața lumească i-a amăgit și vor mărturisi împotriva lor înșiși că erau necredincioși”

[al-An‘aam 6:130]

„Oare nu v-am dat Noi viață suficientă pentru ca acela care voia să-și amintească să-și amintească în ea, iar avertizorul a venit la voi?”

[Faatir 35:37]

„Și niciodată nu am pedepsi până nu trimitem un trimis”

[al-Isra’ 17:15].

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (12/493).

Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați răspunsul la întrebarea nr. 239026.

În al doilea rând:

Rostirea Shahaadatayn (dubla mărturisire a credinței) este o condiție pentru intrarea în Islam, pentru cel care este capabil să rostească aceste cuvinte.

Shaykh al-Islam Ibn Taymiyyah (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus:

În ceea ce privește Shahaadatayn, dacă o persoană nu rostește aceste cuvinte atunci când este capabilă să o facă, atunci este un necredincios potrivit consensului musulmanilor și este un necredincios atât în interior, cât și în exterior, potrivit primelor generații ale ummah, imamii săi (savanții principali) și majorității savanților săi.

Sfârșitul citatului din Majmoo‘ al-Fataawa (7/609)

A se vedea de asemenea răspunsul la întrebarea nr. 655

Și Allah știe cel mai bine.