Ce să spui când te lovește o nenorocire

Nenorocirile și dezastrele sunt o încercare

Nenorocirile și dezastrele sunt o încercare și sunt un semn al iubirii lui Allah pentru o persoană, deoarece sunt asemenea unui medicament: chiar dacă este amar, în ciuda amărăciunii sale i-l dai celui pe care îl iubești – iar a lui Allah este descrierea cea mai înaltă. În Hadithul autentic se spune: „Cea mai mare răsplată vine odată cu cea mai mare încercare. Când Allah iubește un popor, îl încearcă. Oricine acceptă aceasta dobândește mulțumirea Lui, dar oricine este nemulțumit de aceasta dobândește mânia Lui.” (Relatat de At-Tirmidhi, 2396 și Ibn Majah, 4031; considerat autentic de Al-Albani în Sahih At-Tirmidhi)

Sunt nenorocirile bune pentru credincios?

Nenorocirile sunt bune pentru credincios în sensul că, prin intermediul lor, răsplata îi este păstrată în Viața de Apoi; cum ar putea fi altfel, când prin aceasta este înălțat în rang și faptele sale rele sunt ispășite? Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când Allah dorește binele robului Său, grăbește pentru el pedeapsa în această lume, iar când Allah dorește răul robului Său, îi reține pedeapsa pentru păcatele sale până când vine cu toate păcatele sale în Ziua Învierii.” (Relatat de At-Tirmidhi, 2396; considerat autentic de Al-Albani în Sahih At-Tirmidhi)

Al-Hasan Al-Basri (Allah să aibă milă de el) a spus: „Nu fi nemulțumit de nenorocirile care vin și de dezastrele care se produc, căci poate că în ceva ce nu-ți place se află salvarea ta, iar poate că în ceva ce preferi se află pieirea ta.”

Al-Fadl ibn Sahl (Allah să aibă milă de el) a spus: „În nenorocire există o binecuvântare pe care omul înțelept nu ar trebui să o ignore, căci ea șterge păcatele, îi oferă omului ocazia de a dobândi răsplata răbdării, îndepărtează neglijența, amintește de binecuvântări în timpul sănătății, îl cheamă pe om la pocăință și îl încurajează să dea caritate.

Prin nenorocire, credinciosul caută răsplata, iar nu există nicio cale de a o dobândi decât prin răbdare, și nu există nicio cale de a fi răbdător decât prin credință hotărâtă și voință puternică.

Amintește-ți cuvintele Mesagerului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cât de minunată este situația credinciosului, căci toate situațiile sale sunt bune, iar aceasta nu se aplică nimănui în afară de credincios. Dacă i se întâmplă ceva bun, îi mulțumește pentru aceasta, iar acest lucru este bun pentru el. Dacă i se întâmplă ceva rău, îl îndură cu răbdare, iar acest lucru este bun pentru el.” (Relatat de Muslim, 2999)

Ce să spui când te lovește o nenorocire

Așadar, dacă o nenorocire se abate asupra unui musulman, el trebuie să spună Inna Lillahi wa inna ilayhi raji`un (Cu adevărat, noi Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce) și să spună Du`a-urile care au fost relatate de la Profet (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

Cât de minunate sunt acele momente în care o persoană se întoarce către Domnul său și știe că numai El este Cel care oferă alinare în fața necazului. Cât de mare este alinarea când vine după greutate. Allah spune (interpretarea sensului):

{dar vestește-le bucuria celor As-Sabirun (răbdători). Cei care, atunci când sunt loviți de nenorocire, spun: „Cu adevărat, noi Îi aparținem lui Allah și cu adevărat, la El ne vom întoarce.” Aceștia sunt cei asupra cărora se află Salawat (adică sunt binecuvântați și li se va acorda iertarea) de la Domnul lor și aceștia sunt cei care primesc Mila Lui, iar aceștia sunt cei călăuziți.} [Al-Baqarah 2:155-157]

Muslim (918) a relatat că Umm Salamah (Allah să fie mulțumit de ea) a spus: L-am auzit pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând: „Nu există niciun musulman care să fie lovit de o nenorocire și să spună ceea ce Allah a poruncit – «Cu adevărat, noi Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce. O, Allah, răsplătește-mă pentru nenorocirea mea și înlocuiește-o pentru mine cu ceva mai bun» – fără ca Allah să-i ofere ceva mai bun în schimb.”

Ea a spus: Când Abu Salamah a murit, am spus: Cine dintre musulmani este mai bun decât Abu Salamah, prima familie care a emigrat pentru a se alătura Mesagerului lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa)? Apoi am spus aceasta, iar Allah mi l-a oferit în schimb pe Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa).

Cum să înfrunți nenorocirile

Există lucruri care, dacă cel lovit de nenorocire se gândește la ele, îi vor face nenorocirea mai ușor de îndurat.

În valoroasa sa carte Zad Al-Ma`ad (4/189-195), Ibn Al-Qayyim a menționat mai multe lucruri, printre care următoarele:

1. Dacă se uită la ceea ce i s-a întâmplat, va găsi că ceea ce Domnul său i-a lăsat este asemănător sau mai bun decât acel lucru, iar dacă are răbdare și acceptă, El i-a păstrat ceva de multe ori mai măreț decât ceea ce a pierdut prin această nenorocire, iar dacă ar fi voit, El ar fi putut face nenorocirea și mai mare.
2. Focul nenorocirii poate fi stins gândindu-se la cei care au fost loviți și mai greu. Să privească în dreapta sa: vede oare altceva în afară de nenorocire? Apoi să privească în stânga sa: vede oare altceva în afară de pierdere? Dacă s-ar uita la oamenii din jurul său, nu ar vedea decât oameni încercați fie prin pierderea unui lucru pe care îl iubesc, fie prin faptul că li se întâmplă ceva ce nu le place. Durerile acestei lumi sunt precum visele sau precum o umbră trecătoare. Dacă râzi puțin, vei plânge mult, iar dacă ești fericit o zi, vei fi nefericit o viață, și dacă ai ceea ce dorești pentru scurt timp, vei fi lipsit de el pentru mult timp. Nu există zi de fericire fără ca după ea să urmeze o zi de durere. Ibn Mas`ud (Allah să fie mulțumit de el) a spus: Pentru fiecare clipă de bucurie există o clipă de tristețe și nicio casă nu este umplută de bucurie fără să fie umplută de tristețe. Iar Ibn Sirin (Allah să aibă milă de el) a spus: Nu există niciodată râs fără ca după el să vină plâns.
3. Trebuie să se știe că panica nu va face nenorocirea să dispară și, de fapt, o face mai rea.
4. Trebuie să se știe că pierderea răsplății pentru răbdare și supunere, care este mila și călăuzirea pe care Allah le-a acordat drept răsplată pentru răbdare și întoarcerea către El (prin rostirea lui Inna Lillahi wa inna ilayhi raji`un (Cu adevărat, noi Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce)), este mai rea decât nenorocirea însăși.
5. Trebuie să se știe că panica îl face pe dușmanul cuiva să se bucure și îl întristează pe prietenul său; Îl mânie pe Allah și îi bucură pe diavoli; distruge răsplata și slăbește hotărârea. Dacă are răbdare, caută răsplata, se străduiește să Îl mulțumească pe Allah, să-și bucure prietenul și să-și întristeze dușmanul și caută să-și ușureze frații de poverile lor și să-i consoleze înainte ca ei să-l consoleze pe el, aceasta este statornicie și un semn al perfecțiunii – nu pălmuirea obrajilor, ruperea veșmintelor, dorirea morții și nemulțumirea față de decretul divin.
6. Trebuie să se știe că ceea ce vine după răbdare și căutarea răsplății este o plăcere și o bucurie de multe ori mai mari decât ceea ce ar fi putut obține păstrând ceea ce a pierdut. Îi este suficientă „casa laudelor” care va fi construită pentru el în Paradis drept răsplată pentru lauda adusă Domnului său și întoarcerea către El (prin rostirea lui Inna Lillahi wa inna ilayhi raji`un (Cu adevărat, noi Îi aparținem lui Allah și la El ne vom întoarce)). Așadar, să decidă care dintre cele două nenorociri este mai mare: o nenorocire în această lume sau nenorocirea pierderii casei laudelor în Paradisul veșnic.  În At-Tirmidhi este relatată o tradiție atribuită Profetului  (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „În Ziua Învierii, oamenii își vor dori ca pielea lor să fi fost tăiată cu foarfecile în această lume, când vor vedea răsplata celor loviți de nenorocire.” Unul dintre salaf a spus: Dacă nu ar fi nenorocirile acestei lumi, am veni cu mâinile goale în Ziua Învierii.
7. Trebuie să se știe că Cel care îl încearcă este Cel Preaînțelept și Cel Preamilostiv și că El – slăvit fie – nu a trimis această nenorocire pentru a-l distruge, a-i provoca durere sau a-i pune capăt, ci mai degrabă îl verifică și îi încearcă răbdarea, acceptarea și credința; aceasta pentru ca El să-i audă Du`a-ul și rugăciunea, să-l vadă stând înaintea Lui, căutând protecție, plin de umilință și plângându-I-se.
8. Trebuie să se știe că, dacă nu ar fi existat încercările și necazurile acestei lumi, o persoană ar putea deveni arogantă, plină de admirație de sine, cu o atitudine faraonică și cu inima împietrită, ceea ce ar duce la pieirea sa în această lume și în Viața de Apoi. Este un semn al milei Celui Preamilostiv faptul că El îl verifică din când în când prin remediul nenorocirii, pentru a-l proteja de aceste boli, pentru a-i păstra supunerea și robia curate și pentru a elimina toate elementele rele care ar putea duce la pieirea sa. Slavă Celui care arată milă prin încercare și încearcă prin binecuvântare, după cum se spune:

Allah ne poate binecuvânta cu nenorociri chiar dacă acest lucru este greu, iar Allah îi poate încerca pe unii oameni cu binecuvântări.

9. Trebuie să se știe că amărăciunea acestei lumi este esența dulceții din Viața de Apoi, deoarece Allah o va transforma pe prima în cea de-a doua. În mod similar, dulceața acestei lumi este esența amărăciunii din Viața de Apoi. Este mai bine să treci de la amărăciunea vremelnică la dulceața veșnică decât invers. Dacă acest lucru încă nu îți este clar, gândește-te la ceea ce a spus Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Paradisul este înconjurat de lucruri dificile, iar Iadul este înconjurat de dorințe.”

Ce se întâmplă dacă răspunzi bine la nenorocire?

În multe cazuri, dacă o persoană răspunde bine la nenorocire, înțelege că aceasta este o binecuvântare și un dar, nu o încercare.

Shaykh Al-Islam [Ibn Taymiyah] (Allah să aibă milă de el) a spus: „O nenorocire care te face să te întorci către Allah este mai bună pentru tine decât o binecuvântare care te face să uiți pomenirea lui Allah.”

Sufyan (Allah să aibă milă de el) a spus: „Ceea ce unei persoane nu-i place poate fi mai bun pentru ea decât ceea ce îi place, deoarece ceea ce nu-i place o face să-L cheme pe Allah, în timp ce ceea ce îi place o poate face neatentă.”

Ibn Taymiyah a considerat întemnițarea sa o binecuvântare provocată de dușmanii săi.

Ibn Al-Qayyim (Allah să aibă milă de el) a spus: „Într-o zi, el – referindu-se la Ibn Taymiyah – mi-a spus: Ce pot face dușmanii mei împotriva mea? Grădina mea se află în inima mea; oriunde merg, ea este cu mine și nu mă părăsește niciodată. Detenția mea este izolare (o ocazie pentru adorare), uciderea mea este martiriu, iar alungarea mea din orașul meu este o călătorie.

Obișnuia să spună despre detenția sa în citadelă: Dacă aș cheltui întreaga cantitate de aur a acestei citadele, nu ar fi suficient pentru a-mi exprima recunoștința pentru această binecuvântare. Sau a spus: Nu ar fi suficient pentru a-i răsplăti pentru binele pe care mi l-au adus.

Când a fost întemnițat, obișnuia să spună în timpul prosternării: „O, Allah, ajută-mă să Te pomenesc, să Îți mulțumesc și să Te ador în mod corespunzător. Ma sha Allah.” Într-o zi mi-a spus mie (Ibn Al-Qayyim): Cel cu adevărat întemnițat este cel care își ține inima departe de Domnul său, iar adevăratul prizonier este cel care este captivul capriciilor și dorințelor sale. Când a intrat în citadelă și s-a aflat între zidurile ei, s-a uitat la ea și a spus: {Apoi se va ridica un zid între ei, care va avea o poartă. Înăuntrul ei va fi milă, iar în afara ei va fi chin} [Al-Hadid 57:13]. Allah știe că nu am văzut niciodată pe cineva mai mulțumit de viața sa decât el, în ciuda tuturor greutăților pe care le-a îndurat și a lipsei de lux și confort, ba chiar a opusului acestora, și în ciuda întemnițării, amenințărilor și epuizării cu care s-a confruntat; în ciuda tuturor acestora, era cel mai fericit dintre oameni cu viața sa, cel mai mulțumit, cel mai curajos, cel mai satisfăcut. Puteai vedea semnele bucuriei și fericirii pe chipul său. Când ne era teamă și așteptam nenorocirea, fără să avem unde să ne întoarcem, mergeam la el și, de îndată ce îl vedeam și îi auzeam vocea, toate acele temeri dispăreau și erau înlocuite de mulțumire, curaj, certitudine și liniște. Slavă Celui care le-a arătat unora dintre robii Săi Paradisul înainte de a-L întâlni și le-a deschis porțile sale în timp ce se aflau încă în această lume a faptelor și acțiunilor, astfel încât unele dintre adierile și parfumul său au ajuns la ei, făcându-i să-și dedice energia căutării lui și întrecerii pentru a-l dobândi.” (Citat încheiat din Al-Wabil As-Sayyib, p. 110)

Iar Allah știe cel mai bine.