Care este hotărârea privind pantalonii care arată forma ‘awrah-ului unui bărbat?

În primul rând:

Este obligatoriu ca bărbatul să acopere zona dintre buric și genunchi.

Este obligatoriu ca bărbatul să-și acopere ‘awrah-ul, care este zona dintre buric și genunchi, cu excepția soției sau a sclavei sale, pe baza relatării transmise de at-Tirmidhi (2794), Abu Dawood (4017) și Ibn Maajah (1920) de la Bahr ibn Hakeem, de la tatăl său, de la bunicul său, care a spus: Am spus: O, Profet al lui Allah, în ceea ce privește ‘awrah-ul nostru, ce trebuie să acoperim din el și ce putem descoperi? El a spus: „Acoperă-ți ‘awrah-ul (în întregime), cu excepția soției tale și a celor pe care mâna ta dreaptă îi stăpânește (adică sclavele).” Am spus: O, Mesager al lui Allah, dar dacă oamenii stau aproape unii de alții? El a spus: „Dacă poți să te asiguri că nimeni nu o vede, atunci nu lăsa pe nimeni să o vadă.” Am spus: O, Profet al lui Allah, dar dacă unul dintre noi este singur? El a spus: „Allah merită mai mult să te sfiești înaintea Lui decât înaintea oamenilor.”

Acest hadith a fost clasificat drept hasan de al-Albaani în Saheeh at-Tirmidhi.

Și pentru că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Zona dintre buric și genunchi este ‘awrah.” Relatat de at-Tabaraani, ad-Daaraqutni, Ahmad și Abu Dawood; clasificat drept hasan de al-Albaani în Irwa’ al-Ghaleel, nr. 271.

Ahmad (15927) a relatat de la Zur‘ah ibn Muslim ibn Jarhad că Profetul (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) l-a văzut pe Jarhad în moschee, purtând o burdah (mantie) care îi lăsa coapsa descoperită, așa că a spus: „Coapsa este ‘awrah.” Clasificat drept hasan de comentatorii al-Musnad.

Ahmad (1849), Abu Dawood (3150) și Ibn Maajah (1460) au relatat că ‘Ali a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) mi-a spus: „Nu-ți descoperi coapsa și nu privi coapsa nimănui, fie viu, fie mort.” Comentatorii al-Musnad au spus: Este saheeh datorită dovezilor coroborante; a fost clasificat drept saheeh de Ahmad Shaakir.

S-a relatat că Abu Sa‘eed al-Khudri a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Niciun bărbat nu trebuie să privească ‘awrah-ul altui bărbat și nicio femeie nu trebuie să privească ‘awrah-ul altei femei.” Relatat de Muslim (338).

An-Nawawi (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în Sharh Muslim:

Cuvintele Profetului (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa), „Niciun bărbat nu trebuie să privească ‘awrah-ul altui bărbat și nicio femeie nu trebuie să privească ‘awrah-ul altei femei. Niciun bărbat nu trebuie să stea culcat cu un alt bărbat sub aceeași învelitoare și nicio femeie nu trebuie să stea culcată cu o altă femeie sub aceeași învelitoare”, indică faptul că este interzis ca un bărbat să privească ‘awrah-ul altui bărbat sau ca o femeie să privească ‘awrah-ul altei femei. Nu există nicio diferență de opinie a savanților în această privință. În mod similar, este interzis ca un bărbat să privească ‘awrah-ul unei femei sau ca o femeie să privească ‘awrah-ul unui bărbat, conform consensului savanților.

Formularea acestui hadith, care spune că un bărbat nu trebuie să privească ‘awrah-ul altui bărbat, implică faptul că nu trebuie să privească ‘awrah-ul unei femei, iar acest lucru este cu atât mai potrivit să fie interzis.

Această interdicție se aplică femeilor care nu sunt soții sau sclave. În cazul soților, fiecare dintre ei poate privi ‘awrah-ul celuilalt, fără restricții. Sfârșitul citatului.

În al doilea rând:

Îndrumări privind acoperirea ‘awrah-ului:

‘Awrah-ul trebuie acoperit cu ceva care nu îi arată culoarea sau forma, deoarece, dacă oricare dintre acestea două poate fi percepută, atunci nu este acoperire și privirea la ea poate duce la ispită.

Această condiție este indicată de relatarea transmisă de Ahmad (21786), ad-Diya’  al-Maqdisi în al-Ahaadeeth al-Mukhtaarah (1/441) și al-Bayhaqi de la Usaamah ibn Zayd, care a spus: Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) mi-a dat o haină egipteană groasă pe care Dihyah al-Kalbi i-o dăruise și i-am dat-o soției mele să o poarte. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) mi-a spus: De ce nu porți haina egipteană? Am spus: O, Mesager al lui Allah, i-am dat-o soției mele să o poarte. Mesagerul lui Allah (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra sa) mi-a spus: Spune-i să poarte ceva pe dedesubt, căci mă tem că ar putea arăta dimensiunea oaselor ei.” Clasificat drept hasan de al-Albaani în Jilbaab al-Mar’ah al-Muslimah (p. 131).

Al-Baaji (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus în al-Muntaqa Sharh al-Muwatta’ (7/224), explicând sensul expresiei „îmbrăcate, dar goale”:

În al-‘Utaybah se relatează de la Ibn al-Qaasim că „goală” înseamnă: purtând haine dintr-o țesătură subțire.

După părerea mea, iar Allah știe cel mai bine, acest cuvânt poate avea două sensuri:

Primul este că țesătura este subțire, astfel încât arată ceea ce se află dedesubt, iar ochiul poate vedea frumusețea de sub ea.

Sau poate că ceea ce se înțelege este o haină subțire și ușoară care nu acoperă membrul, în sensul că îi arată forma.

Maalik (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: Am auzit că ‘Umar ibn al-Khattaab (fie ca Allah să fie mulțumit de el) le-a interzis femeilor să poarte qibaati [un tip de haină egipteană]. El a spus: Chiar dacă nu este transparentă, arată forma.

Maalik a spus: adică se lipește de corp și arată forma.

Maalik a fost întrebat despre unele femei tinere care purtau qiba’ (un tip de haină).

El a spus: Nu-mi place aceasta, deoarece, atunci când fixează această haină peste trupurile lor, le arată fesele.

Ceea ce se înțelege este că, fiind atât de strâmtă, aceasta arată forma membrelor, feselor și a altor părți pe care Allah a poruncit să fie acoperite. Și Allah știe cel mai bine și este cel mai înțelept în ceea ce prescrie. Sfârșitul citatului.

Îndrumarea privind arătarea formei ‘awrah-ului, care este interzisă, este că aceasta se referă la purtarea unor haine strâmte care arată forma ‘awrah-ului și detaliile membrelor, feselor, penisului și coapselor. Unii dintre acești pantaloni sunt atât de răi încât nu se poate imagina ca vreo persoană înțeleaptă să-i poarte în fața bărbaților sau femeilor.

În ceea ce privește pantalonii largi care nu arată aceasta, nu este nimic greșit în purtarea lor.

Se spune în Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (3/430): Principiul de bază în ceea ce privește diferitele tipuri de îmbrăcăminte este că acestea sunt permise, deoarece intră sub categoria obiceiurilor și tradițiilor. Allah, Preaînălțatul, spune (interpretarea sensului):

{Spune: „Cine a interzis podoaba lui Allah pe care El a produs-o pentru robii Săi și lucrurile bune [permise] din provizii?” } [al-A‘raaf 7:32].

Este exclus din aceasta ceea ce textele religioase indică drept interzis (haraam) sau detestabil (makrooh), precum mătasea pentru bărbați și ceea ce arată forma ‘awrah-ului, deoarece este subțire și culoarea pielii de dedesubt poate fi văzută sau deoarece este strâmt și arată forma ‘awrah-ului; în acest caz, intră sub aceeași hotărâre ca și cum ar fi descoperită, iar descoperirea ei nu este permisă.

‘Abdullah ibn Qa‘ood, ‘Abdullah ibn Ghadyaan, ‘Abd ar-Razzaaq ‘Afeefi, ‘Abd al-‘Azeez ibn ‘Abdillah ibn Baaz. Sfârșitul citatului.

În Fataawa al-Lajnah ad-Daa’imah (24/40) se spune: Principiul de bază în privința hainelor este că acestea sunt permise, cu excepția celor excluse de textele religioase în orice moment și în toate situațiile, precum aurul și mătasea pentru bărbați, cu excepția cazului scabiei și a unor lucruri asemănătoare; sau purtarea pantalonilor care nu sunt ceva purtat exclusiv de necredincioși, însă sunt strâmți și arată forma membrelor trupului și chiar ‘awrah-ul. Aceasta nu este permisă.

Dar dacă pantalonii sunt largi, atunci aceasta este permisă, cu excepția cazului în care intenția purtării lor este imitarea celor dintre necredincioșii care îi poartă.

Același lucru se aplică purtării unui costum și a unei cravate, care nu reprezintă un tip de îmbrăcăminte purtat exclusiv de necredincioși, deci este permisă, cu excepția cazului în care intenția celui care le poartă este să-i imite.

Pe scurt, principiul de bază cu privire la îmbrăcăminte este că aceasta este permisă, cu excepția a ceea ce textele religioase indică drept nepermis, după cum s-a menționat mai sus.

‘Abdullah ibn Qa‘ood, ‘Abdullah ibn Ghadyaan, ‘Abd ar-Razzaaq ‘Afeefi, ‘Abd al-‘Azeez ibn ‘Abdillah ibn Baaz. Sfârșitul citatului.

Și Allah știe cel mai bine.