Autenticitatea hadithului „Învățați vrăjitoria (sihr).”

Acest hadith este fals și nu are nicio bază. Nu este permis să înveți vrăjitoria sau să o folosești. Este o faptă rea și este kufr (necredință) și rătăcire. Allah a declarat clar că vrăjitoria este interzisă în Cartea Sa, unde spune (interpretarea sensului): 

„Ei au urmat ceea ce șeitanii (diavolii) au răspândit în mod fals despre vrăjitorie în timpul vieții lui Sulayman. Sulayman nu a fost necredincios, ci șeitanii (diavolii) au fost necredincioși, învățându-i pe oameni vrăjitoria și ceea ce a fost trimis în Babylon celor doi îngeri, Haroot și Maroot, însă niciunul dintre acești doi (îngeri) nu a învățat pe nimeni (astfel de lucruri) înainte de a spune: «Noi suntem doar o încercare, deci nu deveniți necredincioși (prin învățarea acestei vrăjitorii de la noi).» Și de la aceștia (îngeri) oamenii învață ceea ce folosesc pentru a despărți un bărbat de soția lui, însă prin aceasta nu puteau vătăma pe nimeni decât cu îngăduința lui Allah. Și ei învață ceea ce le face rău și nu le este de folos. Și cu adevărat știau că cei care o cumpără (vrăjitoria) nu vor avea nicio parte în Viața de Apoi. Și cât de rău era ceea ce și-au vândut sufletele, dacă ar fi știut.

Iar dacă ar fi crezut, s-ar fi ferit de rău și și-ar fi îndeplinit datoria față de Allah, răsplata de la Domnul lor ar fi fost cu mult mai bună, dacă ar fi știut!” [2:102-103] 

În aceste versete, Allah afirmă clar că vrăjitoria este kufr și că provine din învățăturile diavolilor. Allah i-a condamnat pentru aceasta, iar ei sunt dușmanii noștri. El a afirmat că învățarea vrăjitoriei este kufr și că este dăunătoare și nu aduce folos, așadar trebuie să ne ferim de ea. 

Învățarea vrăjitoriei este în întregime kufr, de aceea El a afirmat că cei doi îngeri nu au învățat-o pe oameni înainte de a le spune (ce înseamnă): „Noi suntem doar o încercare, deci nu deveniți necredincioși (prin învățarea acestei vrăjitorii de la noi).” Apoi El spune (ce înseamnă): „însă prin aceasta nu puteau vătăma pe nimeni decât cu îngăduința lui Allah”, astfel încât este cunoscut faptul că aceasta este kufr și rătăcire și că practicanții vrăjitoriei nu pot vătăma pe nimeni decât cu îngăduința lui Allah. Ceea ce se înțelege este voința Sa universală qadari (adică lucrurile pe care El le hotărăște să se întâmple, chiar dacă poate să le deteste), nu voința Sa religioasă shar’i (adică ceea ce El prescrie și Îi este plăcut) – deoarece Allah nu a prescris aceasta și nu i-a dat permisiunea în sharee’ah; dimpotrivă, El a interzis-o și a afirmat că este kufr și că provine din învățăturile diavolilor. El a afirmat că oricine o cumpără – adică o învață – nu va avea nicio parte în Viața de Apoi. Acesta este un avertisment serios. Apoi Allah spune (ce înseamnă): „Și cât de rău era ceea ce și-au vândut sufletele, dacă ar fi știut” – ceea ce se înțelege este că s-au vândut pe ei înșiși diavolilor pentru această vrăjitorie. Apoi Allah spune (ce înseamnă): „Iar dacă ar fi crezut, s-ar fi ferit de rău și și-ar fi îndeplinit datoria față de Allah, răsplata de la Domnul lor ar fi fost cu mult mai bună, dacă ar fi știut!” – aceasta indică faptul că învățarea vrăjitoriei și folosirea ei este opusul credinței și evlaviei. Nu există putere și forță decât prin Allah.