Ar trebui să-și întrerupă rugăciunea pentru a răspunde unuia dintre părinți dacă îl strigă?

Dacă un musulman efectuează o rugăciune obligatorie, nu ar trebui să o întrerupă pentru a răspunde chemării tatălui sau mamei sale. Dar îl poate atenționa pe cel care îl strigă, pentru a-i face cunoscut că este ocupat cu rugăciunea, fie spunând tasbeeh („Subhaan Allah”), fie ridicând glasul în recitare și în mod similar. 

Este prescris să scurteze rugăciunea, iar când a terminat poate răspunde chemării. 

Al-Bukhaari (707) a relatat de la Abu Qataadah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Uneori mă ridic pentru rugăciune, intenționând să o prelungesc, apoi aud un copil plângând și îmi scurtez rugăciunea, deoarece nu vreau să-i creez greutăți mamei sale.” 

Aceasta indică faptul că este prescrisă scurtarea rugăciunii dacă există ceva care îl distrage pe cel care se roagă. 

Dacă este o rugăciune naafil, dacă știe că tatăl sau mama sa nu se vor opune ca el să termine rugăciunea, poate să o termine și apoi să le răspundă când este liber. Dar dacă știe că se vor opune ca el să termine rugăciunea, poate să-și întrerupă rugăciunea și să le răspundă, iar pentru aceasta nu va fi învinuit. Apoi se poate întoarce și poate începe din nou rugăciunea. 

Al-Bukhaari (3436) și Muslim (2550) au relatat de la Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra lui) a spus: „Jurayj obișnuia să se închine în chilia sa, iar mama sa a venit la el. Ea a spus: «O, Jurayj! Eu sunt mama ta, vorbește-mi.» L-a găsit rugându-se și el a spus: «O, Allah, mama mea sau rugăciunea mea?» Și a ales rugăciunea. Ea a plecat, apoi s-a întors a doua oară și a spus: «O, Jurayj! Eu sunt mama ta, vorbește-mi.» El a spus: «O, Allah, mama mea sau rugăciunea mea?» Și a ales rugăciunea. Ea a spus: «O, Allah, acesta este Jurayj și el este fiul meu, iar eu am vorbit cu el, dar el a refuzat să-mi vorbească. O, Allah, nu-l lăsa să moară până când nu va vedea prostituate.»” El a spus: „Dacă ea s-ar fi rugat ca el să fie ispitit, ar fi căzut pradă ispitei.” 

Al-Nawawi a dat acestei relatări titlul: Cinstirea părinților are întâietate față de rugăciunea voluntară și față de alte fapte. 

Al-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Savanții au spus: Ceea ce ar fi fost corect în acest caz era să-i răspundă, deoarece efectua o rugăciune naafil, iar continuarea acesteia este voluntară și nu obligatorie, în timp ce răspunsul dat mamei sale și cinstirea ei sunt obligatorii, iar neascultarea față de ea este haraam. Ar fi putut să-și scurteze rugăciunea și să-i răspundă, apoi să se întoarcă la rugăciunea sa… Sfârșitul citatului. 

Vezi: Fath al-Baari de al-Haafiz Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el), al-Mawsoo‘ah al-Fiqhiyyah, 20/342 

Se spune în al-Durr al-Mukhtaar (2/54) - care este o carte Hanafi: 

Dacă unul dintre părinții săi îl strigă în timpul unei rugăciuni obligatorii, nu trebuie să răspundă decât dacă părintele îl îndeamnă să vină și să ajute. Sfârșitul citatului. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (Allah să aibă milă de el) a spus: 

Dacă părinții tăi te strigă în timp ce te rogi, este obligatoriu să le răspunzi, cu condiția ca rugăciunea să nu fie una obligatorie. Dacă este o rugăciune obligatorie, nu este permis să le răspunzi, dar dacă este o rugăciune naafil, trebuie să le răspunzi. 

Dar dacă sunt oameni care acordă lucrurilor măsura cuvenită și, când își dau seama că te rogi, te vor scuza, atunci, în acest caz, trebuie să le arăți că te rogi – fie dregându-ți glasul, fie spunând „Subhaan Allah”, fie ridicându-ți glasul în versetul sau du‘aa’ pe care îl reciți – astfel încât cel care te strigă să-și dea seama că te rogi. 

Dar dacă lucrurile stau altfel și sunt oameni care nu vor găsi scuze sau care doresc un răspuns imediat, atunci trebuie să-ți întrerupi rugăciunea și să le vorbești. 

În cazul unei rugăciuni obligatorii, nu trebuie să o întrerupi pentru nimeni decât în caz de necesitate, cum ar fi dacă vezi pe cineva despre care te temi că va cădea într-un pericol mortal, de exemplu într-o fântână, în mare sau într-un foc. În acest caz, trebuie să-ți întrerupi rugăciunea, deoarece este un caz de necesitate. Altfel, nu este permis să întrerupi o rugăciune obligatorie. Sfârșitul citatului. 

Sharh Riyaad al-Saaliheen, p. 302 

Și Allah știe cel mai bine. 

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 65682.