Angajații a căror muncă presupune să continue lucrul în timpul rugăciunii de vineri

Principiul de bază este că rugăciunea de vineri este obligatorie pentru fiecare individ, deoarece Allah spune (interpretarea sensului): 

„O, voi, cei care credeți (musulmani)! Când este proclamată chemarea pentru Salaah (rugăciune) vinerea (rugăciunea Jumu‘ah), veniți la pomenirea lui Allah [predica religioasă de vineri (Khutbah) și Salaah (rugăciunea)] și lăsați negoțul (și orice alt lucru). Aceasta este mai bine pentru voi, dacă ați ști!”

[al-Jumu’ah 62:9]

Și Imam Ahmad a relatat de la Ibn Mas’ood (fie ca Allah să fie mulțumit de el) că Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus despre unii oameni care nu participau la rugăciunile de vineri: „M-am gândit să-i poruncesc unui om să-i conducă pe oameni în rugăciune, apoi să dau foc caselor oamenilor care nu participă la rugăciunile de vineri.” (Ahmad, 1/402; Muslim, 1/452). Muslim a relatat de la Abu Hurayrah și Ibn ‘Umar (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) că l-au auzit pe Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) spunând de pe minbar: „Există oameni care ar trebui să înceteze să neglijeze rugăciunea de vineri sau, altfel, Allah le va pune un sigiliu pe inimile lor, iar apoi se vor număra cu siguranță printre cei neglijenți.” Și există un consens între învățați asupra acestui punct (că rugăciunea de vineri este obligatorie). Dar dacă o persoană pentru care rugăciunea de vineri este obligatorie are o scuză shar’i legitimă – precum cineva care este direct responsabil de o chestiune de securitate națională și de protejarea intereselor ummah-ului și căruia i se cere să îndeplinească acea muncă în timpul rugăciunii de vineri, cum ar fi cei care răspund de securitate, trafic, comunicații radio și telefonice etc., cei a căror tură se întâmplă să fie în timpul celei de-a doua chemări la rugăciunea de vineri sau în timpul unei rugăciuni în congregație – atunci astfel de oameni sunt scuzați pentru faptul că nu se roagă rugăciunea de vineri sau rugăciunile în congregație, din cauza sensului general al versetului (interpretarea sensului): 

„Așadar, îndepliniți-vă datoria față de Allah și temeți-vă de El atât cât puteți”

[al-Taghaabun 64:16]

Și Trimisul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Ceea ce vă interzic să faceți, evitați, iar ceea ce vă poruncesc să faceți, faceți atât cât puteți.” Mai mult, o astfel de persoană nu are o scuză mai puțin valabilă decât cel care este scuzat deoarece se teme pentru viața sau averea sa etc., despre care învățații au spus că este scuzat pentru faptul că nu se roagă rugăciunea de vineri sau rugăciunile în congregație atât timp cât motivul este prezent. Însă obligația de a se ruga Zuhr rămâne valabilă și trebuie să o efectueze la timp; ori de câte ori poate să se roage în congregație, este obligat să facă acest lucru, așa cum este cazul tuturor celor cinci rugăciuni obligatorii zilnice.