Acordarea răsplății pentru dhikr părinților

Savanții au avut opinii diferite cu privire la permisiunea de a acorda răsplata unei fapte celor decedați și dacă aceasta ajunge la ei. Există două opinii: 

1 – Că orice faptă evlavioasă poate fi oferită celor decedați și că (răsplata) ajunge la ei – precum citirea Coranului, postul, rugăciunea și alte acte de adorare. 

2 – Că nicio faptă evlavioasă nu ajunge la cei decedați, cu excepția celor despre care există dovezi că ajung la ei. Aceasta este opinia mai corectă. Dovada este versetul în care Allah spune (interpretarea sensului): 

„Și omul nu poate avea decât ceea ce a făcut”

[al-Najm 53:39]. 

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) a spus: „Când un om moare, toate faptele sale bune iau sfârșit, cu excepția a trei: caritatea continuă (sadaqah jaariyah), cunoașterea folositoare și un fiu evlavios care se roagă pentru el.”

Narat de Muslim, 1631, din hadeeth-ul lui Abu Hurayrah (fie ca Allah să fie mulțumit de el). 

Unchiul patern al Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) – Hamzah (fie ca Allah să fie mulțumit de el) – a murit, la fel și soția sa Khadeejah și trei dintre fiicele sale, însă nu este relatat că el ar fi citit Coranul pentru vreuna dintre ele sau că ar fi oferit un sacrificiu, ar fi postit ori s-ar fi rugat în numele lor. Niciun astfel de lucru nu a fost relatat de la vreunul dintre Sahaabah. Dacă ar fi fost prescris, l-ar fi făcut înaintea noastră. 

Excepțiile despre care există dovezi că răsplata ajunge la cel decedat sunt: Hajj, ‘Umrah, posturile obligatorii, caritatea și du’aa’. 

Al-Haafiz Ibn Katheer (fie ca Allah să aibă milă de el) a spus: „«Și omul nu poate avea decât ceea ce a făcut»: 

Din acest verset, al-Shaafa’i și cei care l-au urmat au înțeles că răsplata citirii Coranului nu ajunge la cel decedat, deoarece nu este ceva ce el a făcut sau a dobândit. De aceea, Mesagerul lui Allah (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu și-a îndemnat și nu și-a încurajat ummah să facă aceasta și nu le-a spus să facă aceasta prin niciun cuvânt sau gest. Nici nu este relatat că vreunul dintre Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) ar fi făcut aceasta. Dacă ar fi fost un lucru bun, l-ar fi făcut înaintea noastră. Prin urmare, actele de adorare sunt limitate la cele menționate în texte și nu există loc pentru analogie sau opinii personale. În ceea ce privește du’aa’ și caritatea, există consensul savanților că răsplata lor ajunge la cel decedat și că sunt menționate în sharee’ah. 

Tafseer Ibn Katheer, 4/258. 

Dacă presupunem că răsplata tuturor faptelor evlavioase ajunge la cel decedat, atunci cel mai bun lucru care îi poate fi de folos celui decedat este du’aa’. Așadar, de ce să ignorăm ceea ce Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) ne-a încurajat să facem și să ne îndreptăm către alte lucruri pe care el nu le-a făcut și pe care niciunul dintre companionii săi nu le-a făcut? Toată bunătatea se găsește în călăuzirea Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a companionilor săi. 

Shaykh Ibn Baz (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre acordarea răsplății pentru citirea Coranului și caritate mamei cuiva, indiferent dacă ea este în viață sau decedată. 

El a răspuns: 

În ceea ce privește citirea Coranului, savanții au avut opinii diferite cu privire la faptul dacă răsplata pentru aceasta ajunge la cel decedat. Există două opinii ale savanților, dintre care cea mai corectă este că nu ajunge la cel decedat, deoarece nu există dovezi în acest sens. Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) nu a făcut aceasta pentru cei dragi musulmani ai săi care au murit, precum fiicele sale care au murit în timpul vieții sale, iar Sahaabah (fie ca Allah să fie mulțumit de ei) nu au făcut aceasta și nici nu au aprobat-o, după câte știm. Este mai bine ca credinciosul să nu facă aceasta și să nu citească Coranul pentru cei morți sau pentru cei vii, să nu se roage în numele lor și să nu țină posturi voluntare în numele lor, deoarece nu există dovezi pentru niciunul dintre aceste lucruri. Principiul de bază în ceea ce privește actele de adorare este că nu facem nimic în afară de ceea ce s-a dovedit că a fost prescris de Allah sau de Mesagerul Său (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa). 

Caritatea le este de folos atât celor vii, cât și celor decedați, conform consensului musulman. În mod similar, du’aa’ le este de folos atât celor vii, cât și celor decedați, conform consensului musulman. Fără îndoială, cei vii beneficiază de caritatea oferită de ei și de alții și beneficiază de du’aa’. Dacă o persoană face du’aa’ pentru părinții săi când aceștia sunt în viață, ei beneficiază de du’aa’-ul său, la fel cum beneficiază de caritatea oferită în numele lor cât timp sunt încă în viață și de Hajj-ul făcut în numele lor dacă nu îl pot îndeplini singuri din cauza bătrâneții sau a unei boli incurabile. Așadar, o persoană le poate fi de folos făcând aceasta. De aceea, este relatat că o femeie i-a spus Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „O, Mesager al lui Allah, porunca lui Allah de a îndeplini Hajj-ul a venit într-un moment în care tatăl meu este bătrân și nu poate sta ferm în șa. Să îndeplinesc Hajj-ul în numele lui?” El a spus: „Îndeplinește Hajj-ul în numele lui.” Un alt bărbat a venit la el și a spus: „O, Mesager al lui Allah, tatăl meu este bătrân și nu poate îndeplini Hajj-ul sau călători; să îndeplinesc Hajj-ul și ‘Umrah în numele lui?” El a spus: „Îndeplinește Hajj-ul și ‘Umrah în numele tatălui tău.” Aceasta indică faptul că este permis să se îndeplinească Hajj-ul în numele celui care a murit sau în numele unui bărbat ori al unei femei în viață care nu îl pot îndeplini din cauza bătrâneții. Așadar, oferirea carității, efectuarea du’aa’ și îndeplinirea Hajj-ului în numele celui care a murit sau al celui care nu îl poate îndeplini îi sunt de folos, potrivit tuturor savanților. În mod similar, se poate posti în numele unei persoane decedate, dacă aceasta datora un post obligatoriu – fie ca urmare a unui jurământ, ca ispășire sau pentru a recupera un post de Ramadaan – din cauza sensului general al cuvintelor Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa): „Cel care moare având de îndeplinit un post, moștenitorul său trebuie să postească în numele lui.” Saheeh – convenit asupra lui. Și există și alte ahaadeeth care spun același lucru. Dar cel care amână posturile de Ramadaan dintr-un motiv legitim, precum boala sau călătoria, apoi moare înainte de a le putea recupera, nu este necesar să se postească în numele lui și nici să se hrănească săracii, deoarece este scuzat. 

Majmoo’ Fataawa wa Maqaalaat al-Shaykh Ibn Baz, 4/348. 

Shaykh Ibn ‘Uthaymeen (fie ca Allah să aibă milă de el) a fost întrebat: Este permis ca un bărbat să ofere bani ca și caritate și să împartă răsplata pentru aceasta cu altcineva? El a răspuns: Este permis ca o persoană să ofere bani ca și caritate și să intenționeze ca aceasta să fie în numele tatălui său, al mamei sale, al fratelui său sau al oricui altcuiva dorește dintre musulmani, deoarece răsplata este mare. Dacă se oferă caritate cu sinceritate de dragul lui Allah și dintr-o avere dobândită într-un mod halaal, atunci răsplata va fi înmulțită foarte mult, după cum spune Allah (interpretarea sensului): 

„Pilda celor care își cheltuiesc averile pe calea lui Allah este ca pilda unui bob care produce șapte spice, iar în fiecare spic se află o sută de boabe. Allah înmulțește cui voiește. Allah este Atotcuprinzător, Atoateștiutor”

[al-Baqarah 2:261]

Iar Profetul (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) obișnuia să sacrifice o singură oaie în numele său și al membrilor familiei sale. 

Fataawa al-Shaykh Ibn ‘Uthaymeen, 18/249 

Din cele de mai sus este clar că ceea ce ai menționat despre acordarea răsplății pentru dhikr părinților tăi nu este corect potrivit opiniei mai corecte dintre cele două opinii ale savanților, indiferent dacă ei sunt în viață sau decedați. Mai degrabă, ceea ce te sfătuim să faci este să faci mult du’aa’ pentru ei și să oferi caritate în numele lor, deoarece toată bunătatea se află în urmarea călăuzirii Profetului (pacea și binecuvântările lui Allah fie asupra sa) și a nobililor săi companioni. 

Și Allah știe cel mai bine.