A pronunțat al treilea talaaq (divorț) și susține că era furios

În primul rând:  

Talaaq-ul prin care soțului îi este permis să-și ia soția înapoi este primul sau al doilea talaaq. Dacă divorțează de ea a treia oară, ea devine străină pentru el (non-mahram) și nu îi este permisă până când nu se căsătorește cu un alt soț, iar căsătoria nu este consumată. Allah spune (interpretarea sensului): 

„Divorțul este de două ori, după aceea fie o păstrați în condiții rezonabile, fie îi dați drumul cu bunătate. Și nu vă este permis vouă (bărbaților) să luați înapoi din Mahr-ul vostru (banii de căsătorie oferiți de soț soției sale la momentul căsătoriei) pe care i-ați dat, cu excepția cazului în care ambele părți se tem că nu vor putea respecta limitele stabilite de Allah (de exemplu, să se poarte una cu cealaltă pe o bază corectă). Așadar, dacă vă temeți că nu vor putea respecta limitele stabilite de Allah, atunci nu este niciun păcat asupra niciunuia dintre ei dacă ea înapoiază Mahr-ul sau o parte din acesta pentru Al-Khul‘ (divorț). Acestea sunt limitele stabilite de Allah, așadar nu le încălcați. Iar cei care încalcă limitele stabilite de Allah sunt Zaalimoon (nelegiuiții).

230. Iar dacă el a divorțat de ea (a treia oară), atunci ea nu îi mai este permisă după aceea până când nu se căsătorește cu un alt soț. Apoi, dacă celălalt soț divorțează de ea, nu este niciun păcat asupra amândurora să se reunească, cu condiția să considere că pot respecta limitele stabilite de Allah. Acestea sunt limitele lui Allah, pe care El le explică oamenilor care au cunoaștere” [al-Baqarah 2:229-230]

Nu este o condiție a divorțului ca femeia să-l audă de la soțul ei sau să știe despre el. Dacă un bărbat pronunță divorțul verbal sau în scris, fie în prezența ei, fie în absența ei, atunci divorțul produce efecte. 

În ceea ce privește furia, aceasta depinde de situație. 

Dacă este o furie ușoară și nu îi afectează voința sau alegerea, atunci divorțul produce efecte și este valabil.

Dacă furia este atât de intensă încât nu știe sau nu realizează ce spune, atunci acest divorț nu se consideră valabil, deoarece el este asemenea unui nebun, care nu este tras la răspundere pentru ceea ce spune. 

În aceste două cazuri, nu există nicio dispută între învățați. Rămâne un al treilea tip de furie, și anume furia intensă care afectează voința bărbatului, astfel încât el vorbește ca și cum ar fi împins să spună ceea ce spune, însă regretă repede de îndată ce furia i se risipește, fără să ajungă în punctul în care să nu știe ce spune sau ce face. Există o diferență de opinie între învățați cu privire la acest tip de furie. Am discutat aceasta în răspunsul la întrebarea nr. 22034. 

Și Allah știe cel mai bine.