Vânzarea pe datorie

Să încheiem această cercetare cu ceea ce a venit în Carte și Sunna despre interzicerea dobânzii și asprimea avertismentelor împotriva ei. Allah Preaînaltul spune:

„Voi, cei care credeți! Temeți-vă de Allah și lăsați ceea ce a mai rămas din dobândă, dacă sunteți credincioși!”²³

„Dacă nu faceți aceasta, atunci luați aminte la un război din partea lui Allah și a Trimisului Său!”

În acest verset este o amenințare aspră și o făgăduință sigură de pedeapsă pentru cel care nu părăsește dobânda: el se află în război cu Allah și cu Trimisul Său. Ce păcat în tranzacții poate fi mai mare decât unul prin care făptuitorul se războiește cu Allah și cu Trimisul Său? De aceea unii dintre înaintași au spus: „Pe cel care stăruie în dobândă și nu se căiește de ea, conducătorul musulmanilor trebuie să-l cheme la căință. Dacă renunță, bine; altfel, să-i taie gâtul.”

Cuvintele Celui Preaînalt: „Lăsați ceea ce a mai rămas din dobândă, dacă sunteți credincioși” arată că, dacă cel care consumă dobânda ar crede cu adevărat în Allah și în Trimisul Său, ar nădăjdui răsplata lui Allah în Viața de Apoi și s-ar teme de pedeapsa Lui, nu ar continua să consume dobânda. La Allah Preaînaltul căutăm adăpost!

„Cei care mănâncă dobânda nu se ridică decât precum se ridică acela pe care șeitanul îl doboară prin atingere. Aceasta fiindcă au spus: Negustoria este asemenea dobânzii. Dar Allah a îngăduit negustoria și a interzis dobânda. Cel la care a ajuns o povață de la Domnul său și s-a oprit poate păstra ceea ce a fost înainte, iar treaba lui este la Allah. Cei care se întorc sunt locuitorii Focului; în el vor rămâne veșnic.”²⁴

În acest verset, cei care consumă dobânda sunt descriși ridicându-se din morminte în Ziua Învierii, înaintea întregii lumi, asemenea celui pe care șeitanul îl doboară prin atingere — adică asemenea celor loviți de crize, pe care șeitanii îi doboară și îi sugrumă. Ibn Abbas, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus: „Cel care consumă dobânda va fi înviat în Ziua Învierii nebun, sugrumat.”

Apoi Allah a arătat îndoiala în care au căzut și care i-a orbit, împiedicându-i să deosebească adevărul de deșertăciune: „Aceasta fiindcă au spus: Negustoria este asemenea dobânzii.” Poate că au spus-o dintr-o îndoială și dintr-o tâlcuire stricată la care au recurs, așa cum argumentează cei ce folosesc stratageme pentru dobândă. Sau au spus-o din încăpățânare și tăgăduire. În ambele cazuri, aceasta arată că stăruie în deșertăciunea lor, sunt cufundați în consumarea dobânzii și se ceartă prin neadevăr pentru a înlătura adevărul. La Allah căutăm adăpost de aceasta.

Allah Preaînaltul spune:

„Voi, cei care credeți! Nu mâncați dobânda înmulțită și răsînmulțită! Temeți-vă de Allah, ca să izbândiți!”²⁵

„Și feriți-vă de Focul pregătit pentru necredincioși!”

„Ascultați de Allah și de Trimis, ca să vi se arate îndurare!”

În aceste versete, Allah le-a interzis robilor Săi credincioși, numindu-i credincioși, să consume dobânda; apoi i-a avertizat să se teamă de El, prin cuvintele: „Temeți-vă de Allah”; apoi i-a avertizat împotriva Focului pregătit pentru necredincioși și a arătat că teama de El și ascultarea de El sunt pricini ale izbânzii și îndurării:

„Să se păzească cei care se împotrivesc poruncii lui, ca nu cumva să-i lovească o încercare sau să-i lovească o pedeapsă dureroasă.”²⁶

Toate acestea arată gravitatea dobânzii și faptul că ea este o pricină a pedepsei lui Allah Preaînaltul și a intrării în Foc. La Allah Preaînaltul căutăm adăpost!

„Ceea ce dați cu dobândă, ca să sporească în averile oamenilor, nu sporește la Allah.”²⁷

„Allah nimicește dobânda și sporește milosteniile.”²⁸

Dobânda nu sporește la Allah și nu-l apropie pe cel care o ia de Domnul său. Este avere dobândită pe o cale interzisă, în care nu este nici bine, nici binecuvântare. Chiar dacă ar da-o de pomană, nu i-ar fi primită, decât dacă se căiește înaintea lui Allah pentru acest păcat mare și o dă pentru a scăpa de răspunderea ei atunci când nu-i cunoaște pe proprietari. Astfel se dezleagă de ea. Dacă o dă însă de pomană în numele său, nu i se primește, fiindcă ea nu sporește la Allah, pe când milosteniile primite sporesc la Allah. Dacă o cheltuiește, Allah nu îi pune binecuvântare în ea, fiindcă El o nimicește ori îi nimicește binecuvântarea. În dobândă nu există bine și binecuvântare.

Abu Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Trimisul lui Allah a spus:

„Feriți-vă de cele șapte păcate nimicitoare”, iar printre ele a pomenit dobânda. Hadith convenit ca autentic.¹³

Samura ibn Jundub relatează că Trimisul lui Allah a spus:

„În această noapte am văzut doi bărbați care au venit la mine și m-au dus într-un pământ sfânt, până am ajuns la un râu de sânge. În el se afla un om în picioare, iar pe mal un alt om, cu pietre înaintea sa. Omul din râu se apropia și, când voia să iasă, celălalt îi arunca o piatră în gură și îl întorcea unde fusese. De fiecare dată când voia să iasă, îi arunca o piatră în gură, iar el se întorcea cum fusese. Am întrebat: «Cine este cel pe care l-am văzut în râu?» A răspuns: «Cel care consumă dobânda.»”

Relatat de al-Bukhari.¹⁴

Jabir ibn Abd Allah, Allah să fie mulțumit de amândoi, a spus:

„Trimisul lui Allah i-a blestemat pe cel care încasează dobânda, pe cel care o plătește, pe cel care o scrie și pe martorul ei.”

Și a spus:

„Ei sunt deopotrivă.”

Relatat de Muslim și de alții.¹⁵

Al-Bara ibn Azib, Allah să fie mulțumit de el, relatează că Trimisul lui Allah a spus:

„Dobânda are șaptezeci și două de porți. Cea mai ușoară dintre ele este asemenea faptului ca un bărbat să aibă raport intim cu mama sa.”

Relatat de at-Tabarani; există și relatări care îl susțin.¹⁶

Au venit numeroase hadithuri care avertizează împotriva dobânzii, arată interdicția ei și faptul că se numără printre păcatele mari și cumplite. Credinciosul care își vrea binele să se ferească de această faptă gravă și să se căiască înaintea lui Allah înainte să fie prea târziu, înainte să se despartă de avere și aceasta să treacă la alții: lui îi vor rămâne păcatul și povara, iar altuia câștigul și folosul.

Să se ferească să ajungă la ea prin felurite stratageme. Când recurge la stratageme, încearcă să-L înșele pe Cel care cunoaște privirea trădătoare și ceea ce ascund piepturile. Ele nu-i vor folosi, fiindcă formele nu schimbă realitățile. Șeicul Islamului Ibn Taymiyya spune în *Ibtal at-tahlil*, p. 108:

„… Slavă lui Allah Cel Măreț! Oare dobânda, a cărei gravitate Allah a arătat-o în Coran, pentru care a poruncit război împotriva celui care o socotește îngăduită, pentru luarea căreia i-a blestemat pe oamenii Cărții, ai cărei consumator, plătitor, martor și scrib au fost blestemați și împotriva căreia au venit amenințări cum nu au venit împotriva altor lucruri, ajunge să fie socotită în întregime îngăduită prin cel mai mic demers, fără nicio osteneală, numai prin forma unui contract care este joacă și batjocură, de care râzi și pe care îl iei în derâdere? Oare ar încuviința un credincios să atribuie vreunuia dintre profeți — cu atât mai mult celui mai de seamă dintre trimiși —, ba chiar Domnului lumilor, că interzice aceste lucruri atât de grave, apoi le îngăduie printr-un fel de joacă și glumă care nu este urmărit în sine, nu are realitate și nu cuprinde nicidecum vreun scop al celor doi contractanți?”

La p. 137 spune: „… Cu cât omul înțelege mai bine religia și îi vede mai limpede frumusețile, cu atât fuge mai mult de stratageme.” Și spune: „Socotesc că multe stratageme au fost declarate îngăduite numai de cel care nu a înțeles înțelepciunea Legiuitorului, dar nu putea să nu respecte înfățișarea exterioară a hotărârii; astfel a păstrat conturul religiei, fără realitatea ei. Dacă ar fi fost călăuzit la dreapta sa judecată, s-ar fi supus lui Allah și Trimisului Său și L-ar fi ascultat pe Allah, în cele văzute și în cele lăuntrice, în toate treburile sale.”

Îl rog pe Allah Preaînaltul ca, prin harul și generozitatea Sa, să-i trezească pe robii Săi credincioși din această mare nepăsare, să-i păzească de zgârcenia sufletelor lor și să-i călăuzească pe calea Sa cea dreaptă. El este Darnic și Generos. Allah să-l binecuvânteze pe Profetul nostru Muhammad, întreaga sa familie și toți companionii săi și să le dăruiască pace.