Trei îndemnuri despre sinceritate, iḥsān și respectarea Legii islamice

Laudă lui Allah, Care a ales Islamul ca religie pentru această comunitate, l-a desăvârșit pentru ea și, prin el, Și-a împlinit binefacerea asupra ei. Mărturisesc că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah, Unicul, fără asociat, și mărturisesc că Muḥammad este robul și Trimisul Său, trimis ca îndurare pentru lumi. Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare lui, familiei sale, companionilor săi și celor care urmează calea și călăuzirea sa până în Ziua Judecății.

Tema cuvântării mele este necesitatea ca musulmanul să respecte normele Legii islamice. Voi vorbi pe scurt despre următoarele puncte:

1. Cine este musulmanul? 2. Legea islamică și temeliile sale. 3. Desăvârșirea, cuprinderea și dăinuirea Legii islamice. 4. Respectarea normelor Legii islamice este o obligație indispensabilă pentru musulman. 5. Roadele bune ale respectării Legii islamice și urmările rele ale renunțării la ea.

1. Cine este musulmanul?

Cuvântul „musulman” este participiul activ al verbului aslama, care înseamnă a se supune și a se conforma Domnului și Creatorului său, slăvit și preamărit fie El. În acest sens, Islamul cuprinde supunerea tuturor făpturilor față de El, slăvit fie El, și include mesajele tuturor trimișilor lui Allah — binecuvântările și pacea Sa fie asupra lor. Allah Preaînaltul spune:

Oare caută ei o altă religie decât religia lui Allah, când Lui I s-au supus, de bunăvoie sau de nevoie, toți cei din ceruri și de pe pământ și la El vor fi întorși?

El, slăvit fie El, spune:

Cine se îndepărtează de religia lui Ibrāhīm, în afară de cel care își nesocotește propriul suflet? Noi l-am ales în această lume, iar în Viața de Apoi el se va afla printre cei drepți. Când Domnul său i-a spus: „Supune-te!”, el a răspuns: „M-am supus Domnului lumilor!” Ibrāhīm le-a lăsat-o drept îndemn fiilor săi, și la fel Yaʿqūb: „Fiii mei! Allah v-a ales vouă religia aceasta; să nu muriți decât fiind musulmani!” Sau ați fost de față când moartea a venit la Yaʿqūb și el le-a spus fiilor săi: „Pe cine veți adora după mine?” Ei au răspuns: „Îl vom adora pe Dumnezeul tău și pe Dumnezeul părinților tăi Ibrāhīm, Ismāʿīl și Isḥāq, un Dumnezeu Unic, și Lui Îi suntem supuși.”

El, slăvit fie El, spune:

Ibrāhīm nu a fost nici iudeu, nici creștin, ci a fost un monoteist dreptcredincios, musulman, și nu s-a numărat printre politeiști.

Allah, slăvit fie El, spune despre profetul Său Yūsuf — pacea și binecuvântarea fie asupra lui:

Doamne! Tu mi-ai dăruit din putere și m-ai învățat tâlcuirea viselor. Creator al cerurilor și al pământului, Tu ești Ocrotitorul meu în această lume și în Viața de Apoi! Ia-mi sufletul fiind musulman și alătură-mă celor drepți!

Toate legile revelate de Allah se întâlnesc în adorarea sinceră și exclusivă a Lui, în supunerea față de El, în acceptarea Legii Sale și în respectarea poruncilor și interdicțiilor Sale, chiar dacă legile și căile au fost diferite. După cum se spune în hadith:

Noi, profeții, suntem frați de la același tată, dar de la mame diferite; religia noastră este una.

După trimiterea nobilului Său Mesager Muḥammad — asupra lui fie cele mai alese binecuvântări și pace — Islamul a devenit numele Legii sale și denumirea celor din comunitatea sa. Nicio ființă dintre djinni și oameni nu poate ieși din religia Islamului cu care Allah l-a trimis pe Mesagerul Său ﷺ. Allah, slăvit și preamărit fie El, spune:

Cu adevărat, religia la Allah este Islamul. Cei cărora le-a fost dată Scriptura nu s-au dezbinat decât după ce cunoașterea le-a venit, din invidie între ei. Iar cine tăgăduiește semnele lui Allah, să știe că Allah este grabnic la socoteală! Dacă ei se ceartă cu tine, spune: „Eu mi-am supus fața lui Allah, la fel și cei care mă urmează.” Și spune-le celor cărora le-a fost dată Scriptura și celor fără Scriptură: „V-ați supus?” Dacă se supun, sunt călăuziți; dacă întorc spatele, tu ai numai îndatorirea de a transmite. Allah îi vede pe robi.

El, slăvit fie El, spune:

Iar celui care caută o altă religie decât Islamul nu i se va primi aceasta, iar în Viața de Apoi se va afla printre cei pierduți.

El, slăvit fie El, spune:

O, voi cei care credeți! Temeți-vă de Allah așa cum se cuvine să vă temeți de El și să nu muriți decât fiind musulmani!

El, slăvit fie El, spune:

Pe acela pe care Allah voiește să-l călăuzească îi deschide pieptul către Islam; iar pe acela pe care voiește să-l lase în rătăcire îl face să aibă pieptul strâmt și apăsat, ca și cum ar urca în cer. Astfel pune Allah necurăția asupra celor care nu cred.

Profetul ﷺ a explicat Islamul în cunoscutul hadith al lui Jibrīl, spunând:

Islamul înseamnă să mărturisești că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, să împlinești rugăciunea, să dai zakātul, să postești în Ramadan și să faci pelerinajul la Casă, dacă ai putința să ajungi la ea.

Într-un alt hadith, el ﷺ a arătat că Islamul este clădit pe cinci:

Mărturisirea că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și că Muḥammad este Trimisul lui Allah, împlinirea rugăciunii, darea zakātului, pelerinajul la Casă și postul din Ramadan.

În hadithul lui Jibrīl, el ﷺ a explicat credința astfel:

Să crezi în Allah, în îngerii Săi, în Cărțile Sale, în trimișii Săi și în Ziua de Apoi și să crezi în destin, cu binele și răul său.

Islamul și credința sunt doi termeni care, atunci când sunt menționați împreună, desemnează faptele exterioare prin Islam, iar pe cele lăuntrice prin credință, așa cum se întâmplă în acest hadith al lui Jibrīl. Când unul dintre ei este menționat separat de celălalt, el cuprinde atât faptele exterioare, cât și pe cele lăuntrice.

Așadar, Islamul este crez și faptă, religie și stat, o cale de viață în toate domeniile. Șeicul Muḥammad ibn ʿAbd al-Wahhāb — Allah să aibă milă de el — a definit Islamul astfel: supunerea față de Allah prin monoteism, ascultarea de El prin îndeplinirea poruncilor Sale și curățirea de politeism.

Musulmanul adevărat este, așadar, cel căruia i s-a dăruit intrarea în Islam sau creșterea în el și care îl respectă în cuvinte, fapte și convingere până când moartea îl ajunge.

2. Legea islamică și temeliile sale

Legea islamică este revelația pe care Allah i-a transmis-o profetului Său Muḥammad — pacea și binecuvântarea fie asupra lui — pentru ca, prin ea, să-i scoată pe oameni din întuneric la lumină. Ea constă în nobila Carte a lui Allah, la care neadevărul nu poate ajunge nici dinainte, nici din urmă, o revelație de la Cel Înțelept și Vrednic de Laudă, precum și în Sunna Trimisului Său ﷺ, care tâlcuiește Coranul, îl explică și călăuzește către el. Cartea și Sunna sunt inseparabile, la fel cum sunt inseparabile mărturisirea că nu există nicio divinitate demnă de adorare în afară de Allah și mărturisirea că Muḥammad este Trimisul lui Allah. Legea islamică este clădită pe două mari temelii și două principii fundamentale:

Prima: să nu fie adorat decât Allah, Unicul, fără asociat, și nimeni altcineva să nu fie adorat împreună cu El, oricine ar fi: nici înger apropiat, nici profet trimis, cu atât mai puțin altcineva. După cum Allah Preaînaltul spune:

Moscheile sunt ale lui Allah; nu chemați, așadar, pe nimeni împreună cu Allah!

Și spune:

Spune: „Rugăciunea mea, jertfa mea, viața mea și moartea mea sunt pentru Allah, Domnul lumilor, Care nu are asociat. Astfel mi s-a poruncit, iar eu sunt primul dintre musulmani.”

A doua: Allah să nu fie adorat decât potrivit cu ceea ce a legiferat în Cartea Sa sau în Sunna Trimisului Său ﷺ. După cum El, slăvit și preamărit fie, spune:

Luați ceea ce vă dă Trimisul și opriți-vă de la ceea ce vă interzice!

Și spune:

Spune: „Eu sunt doar un om ca voi, căruia i se revelează că Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic. Cel care nădăjduiește să-L întâlnească pe Domnul său să facă fapte bune și să nu asocieze pe nimeni în adorarea Domnului său!”

Ibn Kathīr a spus, în tâlcuirea acestui verset:

Să facă fapte bune

Adică fapte în acord cu Legea lui Allah.

Și să nu asocieze pe nimeni în adorarea Domnului său

Adică să urmărească numai Fața lui Allah, Unicul, fără asociat. Acestea sunt cele două temelii ale faptei primite: ea trebuie să fie sinceră pentru Allah și corectă, potrivit cu Legea Trimisului Său ﷺ. El ﷺ a spus, în hadithul unanim recunoscut ca autentic, relatat de ʿĀʾișa — Allah să fie mulțumit de ea:

Cine introduce în această religie a noastră ceva ce nu face parte din ea va avea acel lucru respins.

În versiunea lui Muslim, formularea este:

Cine săvârșește o faptă care nu este potrivită cu religia noastră va avea acea faptă respinsă.

Adică fapta îi este respinsă celui care o face. Prin urmare, fapta primită trebuie să fie sinceră pentru Allah și potrivită cu ceea ce a adus Trimisul Său ﷺ.

3. Desăvârșirea, cuprinderea și dăinuirea Legii islamice

Allah a reunit în Legea islamică, cu care l-a trimis pe Mesagerul și prietenul Său apropiat Muḥammad ﷺ, aceste însușiri: desăvârșirea, cuprinderea și dăinuirea.

În privința desăvârșirii, care înseamnă lipsa oricărei deficiențe și a oricărei nevoi de adăugire, El, slăvit fie, a afirmat-o pentru Legea Islamului prin cuvintele Sale:

Astăzi v-am desăvârșit religia, Mi-am împlinit binefacerea asupra voastră și am ales pentru voi Islamul ca religie.

Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus în tâlcuirea acestui verset: „Aceasta se numără printre cele mai mari binefaceri ale lui Allah Preaînaltul pentru această comunitate: El le-a desăvârșit religia, astfel că nu au nevoie de o altă religie și nici de un alt profet decât profetul lor — binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra lui. De aceea, Allah l-a făcut încheietorul profeților și l-a trimis oamenilor și djinnilor. Nimic nu este îngăduit decât ceea ce El a îngăduit, nimic nu este oprit decât ceea ce El a oprit și nu există religie decât ceea ce El a legiferat. Tot ceea ce a vestit este adevăr și sinceritate, fără minciună și fără contradicție. După cum Preaînaltul spune:

Cuvântul Domnului tău s-a împlinit în adevăr și dreptate.

Adică adevăr în cele vestite și dreptate în porunci și interdicții. Când le-a desăvârșit religia, binefacerea asupra lor s-a împlinit. De aceea a spus:

Astăzi v-am desăvârșit religia, Mi-am împlinit binefacerea asupra voastră și am ales pentru voi Islamul ca religie.

Adică: mulțumiți-vă voi înșivă cu ea, căci aceasta este religia pe care Allah a iubit-o și a ales-o, cu care l-a trimis pe cel mai bun dintre nobilii trimiși și pentru care a pogorât cea mai nobilă dintre Cărțile Sale.”

În privința cuprinderii și a dăinuirii, nu există nimic care să apropie de Allah fără ca Trimisul ﷺ să-i fi călăuzit către el comunitatea și niciun rău fără ca el să o fi avertizat împotriva lui. Muslim a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său că lui Salmān al-Fārisī — Allah să fie mulțumit de el — i s-a spus:

Profetul vostru v-a învățat totul, chiar și cum să vă faceți nevoile.

El a răspuns:

Da! Ne-a interzis să ne îndreptăm către qibla când ne facem nevoile mari sau mici, să ne curățăm cu mâna dreaptă, să ne curățăm cu mai puțin de trei pietre ori să ne curățăm cu bălegar sau cu un os.

Această Lege este potrivită pentru orice timp și loc și îi cuprinde pe djinni și pe oameni; ea nu este destinată numai unui popor. După cum el ﷺ a spus, arătând însușirile cu care a fost deosebit:

Profetul era trimis numai la poporul său, iar eu am fost trimis la toți oamenii.

El ﷺ a spus:

Pe Cel în Mâna Căruia este sufletul lui Muḥammad! Nimeni din această comunitate, fie iudeu, fie creștin, nu aude despre mine și apoi moare fără să fi crezut în ceea ce am fost trimis să aduc decât că se va afla printre oamenii Focului.

Muslim l-a relatat în Ṣaḥīḥ-ul său de la Abū Hurayra — Allah să fie mulțumit de el. El ﷺ a mai spus:

Dacă Mūsā ar fi în viață, nu ar avea altă cale decât să mă urmeze.

A spus aceasta când a văzut la unul dintre companionii săi niște foi din Tora pe care acesta le cerceta. Iar când ʿĪsā, fiul lui Maryam — pacea și binecuvântarea fie asupra lui — va coborî din cer la sfârșitul vremurilor, va judeca după Legea Islamului, cea care încheie legile revelate.

Imamul Ibn Kathīr — Allah să aibă milă de el — a spus în tâlcuirea surei Hūd: „Apoi El i-a amenințat pe cei care tăgăduiesc Coranul sau o parte a lui, spunând:

Iar acela dintre grupări care îl tăgăduiește va avea Focul ca loc făgăduit.

Adică oricine tăgăduiește Coranul dintre ceilalți locuitori ai pământului: politeiști, necredincioși, oameni ai Scripturii și alții, dintre toate categoriile fiilor lui Ādam, indiferent de țările, înfățișările și neamurile lor, dintre cei la care ajunge Coranul. După cum Preaînaltul spune:

Ca să vă avertizez prin el pe voi și pe toți cei la care ajunge.

Și Preaînaltul spune:

Spune: „O, oameni! Eu sunt Trimisul lui Allah către voi toți.”

Și Preaînaltul spune:

Iar acela dintre grupări care îl tăgăduiește va avea Focul ca loc făgăduit.

În Ṣaḥīḥ Muslim, prin relatarea lui Șuʿba, de la Abū Bișr, de la Saʿīd ibn Jubayr, de la Abū Mūsā al-Așʿarī — Allah să fie mulțumit de el — se spune că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Pe Cel în Mâna Căruia este sufletul meu! Nimeni din această comunitate, fie iudeu, fie creștin, nu aude despre mine și apoi nu crede în mine decât că va intra în Foc.

Ayyūb al-Sakhtiyānī a relatat de la Saʿīd ibn Jubayr că acesta a spus: „Nu auzeam un hadith al Profetului ﷺ în forma lui corectă fără să-i găsesc confirmarea — sau a spus: întărirea — în Coran. Mi-a ajuns la cunoștință că Profetul ﷺ a spus:

Nimeni din această comunitate, fie iudeu, fie creștin, nu aude despre mine și nu crede în mine decât că va intra în Foc.

Atunci am început să spun: «Unde este confirmarea lui în Cartea lui Allah?» El a mai spus: «Rareori auzeam ceva de la Trimisul lui Allah ﷺ fără să-i găsesc întărirea în Coran», până când am găsit acest verset:

Iar acela dintre grupări care îl tăgăduiește va avea Focul ca loc făgăduit.

El a spus: «Dintre toate religiile.»”

Hadithul cu lanțul de transmitere menționat de Ibn Kathīr nu se află în Ṣaḥīḥ Muslim, ci în Al-Sunan al-kubrā a lui al-Nasāʾī, după cum se arată în Tuḥfat al-așrāf.

4. Respectarea Legii islamice este o obligație indispensabilă

Această Lege desăvârșită, cuprinzătoare și dăinuitoare trebuie respectată în mod obligatoriu de musulman; el nu are de ales în această privință. Nevoia musulmanului de a trăi potrivit cu învățăturile Legii islamice este mai presus de orice nevoie, iar necesitatea aceasta este mai presus de orice altă necesitate, pentru a dobândi mulțumirea lui Allah — măreț și preamărit fie El — și a se izbăvi de mânia și pedeapsa Sa dureroasă. El, slăvit și preamărit fie, spune:

Niciun credincios și nicio credincioasă nu au de ales în treaba lor atunci când Allah și Trimisul Său hotărăsc ceva. Iar cel care nu ascultă de Allah și de Trimisul Său se află într-o rătăcire vădită.

El, slăvit fie, spune:

Luați ceea ce vă dă Trimisul și opriți-vă de la ceea ce vă interzice! Temeți-vă de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!

El, slăvit fie, spune:

Să se ferească cei care se împotrivesc poruncii sale, ca nu cumva să-i lovească o încercare sau să-i lovească o pedeapsă dureroasă!

El, slăvit fie, spune:

Urmați ceea ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru și nu urmați alți ocrotitori în locul Lui! Cât de puțin vă lăsați îndemnați!

El, slăvit fie, spune:

Rămâi drept, așa cum ți s-a poruncit, împreună cu cei care s-au căit alături de tine, și nu depășiți măsura! El vede ceea ce faceți.

El, slăvit fie, spune:

Ține-te cu tărie de ceea ce ți-a fost revelat! Tu te afli pe o cale dreaptă.

El, slăvit fie, spune:

Aceasta este calea Mea cea dreaptă; urmați-o și nu urmați alte căi, ca să nu vă abată de la calea Lui! Aceasta este ceea ce El v-a poruncit, ca să fiți cu teamă de El.

El, slăvit fie, spune:

Singurul răspuns al credincioșilor, atunci când sunt chemați la Allah și la Trimisul Său pentru ca el să judece între ei, este să spună: „Am auzit și ne supunem!” Aceștia sunt cei care izbândesc. Cei care ascultă de Allah și de Trimisul Său, se tem de Allah și au evlavie față de El, aceștia sunt cei câștigători.

El, slăvit și preamărit fie, spune:

O, voi cei care credeți! Ascultați de Allah, ascultați de Trimis și de cei învestiți cu autoritate dintre voi! Dacă vă certați asupra unui lucru, aduceți-l înaintea lui Allah și a Trimisului, dacă credeți în Allah și în Ziua de Apoi. Aceasta este mai bine și are urmarea cea mai bună.

El, slăvit fie, spune:

Dar nu, pe Domnul tău! Ei nu vor crede până când nu te vor lua drept judecător în cele asupra cărora se ceartă între ei, apoi nu vor găsi în sufletele lor nicio apăsare față de hotărârea ta și se vor supune pe deplin.

El, slăvit fie, spune:

Cei care nu judecă potrivit cu ceea ce a pogorât Allah sunt necredincioșii.

Și spune:

Cei care nu judecă potrivit cu ceea ce a pogorât Allah sunt cei nedrepți.

El, slăvit fie, spune:

Oamenii Evangheliei să judece potrivit cu ceea ce Allah a pogorât în ea! Cei care nu judecă potrivit cu ceea ce a pogorât Allah sunt nelegiuiții. Ți-am pogorât Cartea cu adevărul, întărind Scriptura dinaintea ei și vegheând asupra ei. Judecă, așadar, între ei potrivit cu ceea ce a pogorât Allah și nu urma poftele lor, îndepărtându-te de adevărul care ți-a venit! Fiecăruia dintre voi i-am dat o lege și o cale. Dacă Allah ar fi voit, v-ar fi făcut o singură comunitate, însă voiește să vă pună la încercare prin ceea ce v-a dat. Întreceți-vă, așadar, în fapte bune! La Allah vă veți întoarce cu toții, iar El vă va arăta cele asupra cărora nu vă înțelegeați. Judecă între ei potrivit cu ceea ce a pogorât Allah, nu urma poftele lor și ferește-te ca ei să te abată de la o parte din ceea ce Allah ți-a pogorât! Dacă ei întorc spatele, să știi că Allah voiește să-i lovească pentru unele dintre păcatele lor. Mulți dintre oameni sunt nelegiuiți! Oare judecata neștiinței o caută ei? Cine este un judecător mai bun decât Allah pentru oamenii care au credință neîndoielnică?

El, slăvit fie, spune:

Oare să caut un alt judecător în afară de Allah, când El este Cel care v-a pogorât Cartea deslușită? Cei cărora le-am dat Scriptura știu că ea este pogorâtă cu adevărul de la Domnul tău. Nu te număra, așadar, printre cei care se îndoiesc! Cuvântul Domnului tău s-a împlinit în adevăr și dreptate. Nimeni nu poate schimba cuvintele Sale, iar El este Cel care Aude totul, Atoateștiutorul.

5. Roadele respectării Legii și urmările renunțării la ea

Respectarea de către musulmani a normelor Legii lor curate și a religiei lor drepte este temelia izbânzii lor, semnul fericirii lor, pricina demnității lor și a victoriei asupra dușmanilor lor și izvorul siguranței și stabilității lor. Dacă starea lor este opusul acesteia, au parte de pierdere, pieire, umilință și înjosire. Allah a jurat pe timp că fiecare om este în pierdere, în afara celor care cred, fac fapte bune, se îndeamnă unii pe alții la adevăr și se îndeamnă la răbdare. Cartea lui Allah — măreț și preamărit fie El — și Sunna Trimisului Său ﷺ sunt pline de texte care lămuresc acest adevăr. Istoria celor care au dobândit demnitate ascultând de El și a celor care au fost înjosiți nesocotindu-L confirmă aceasta, iar realitatea văzută este dovada cea mai grăitoare. Preaînaltul spune:

Cel care se ține strâns de Allah este călăuzit către o cale dreaptă.

Preaînaltul spune:

Pe cei care se străduiesc pentru Noi îi vom călăuzi pe căile Noastre. Allah este alături de cei care fac binele.

Preaînaltul spune:

O, voi cei care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Preaînaltul spune:

Allah îl va sprijini negreșit pe cel care Îl sprijină. Allah este Puternic și Atotputernic. Aceștia sunt cei care, dacă le dăm putere pe pământ, împlinesc rugăciunea, dau zakātul, poruncesc binele și opresc răul. La Allah se întorc urmările tuturor lucrurilor.

El, slăvit fie, spune:

O, voi cei care credeți! Să vă arăt un negoț care vă va izbăvi de o pedeapsă dureroasă? Să credeți în Allah și în Trimisul Său și să luptați pe calea lui Allah cu averile și cu sufletele voastre. Aceasta este mai bine pentru voi, dacă ați ști. El vă va ierta păcatele și vă va primi în grădini pe sub care curg râuri și în locuințe bune, în grădinile Edenului. Aceasta este izbânda măreață!

El, slăvit fie, spune:

O, voi cei care credeți! Dacă vă temeți de Allah, El vă va da putința de a deosebi adevărul de neadevăr, vă va șterge faptele rele și vă va ierta. Allah este Stăpânul harului nemărginit.

El, slăvit fie, spune:

Allah le-a făgăduit celor dintre voi care cred și fac fapte bune că îi va face urmași pe pământ, așa cum i-a făcut urmași pe cei dinaintea lor, că le va întări religia pe care a ales-o pentru ei și că va schimba frica lor în siguranță. „Ei Mă vor adora și nu-Mi vor asocia nimic.” Iar cei care tăgăduiesc după aceasta sunt nelegiuiții. Împliniți rugăciunea, dați zakātul și ascultați de Trimis, ca să aveți parte de îndurare!

Astfel a vorbit Allah despre cel care Îl ascultă, se teme de El și respectă Legea și călăuzirea Sa. Să ascultăm acum ce a spus despre cel care a renunțat la adevăr și a schimbat ceea ce este mai bun cu ceea ce este mai rău, întorcându-se de la pomenirea lui Allah. Preaînaltul spune:

Cel care se îndepărtează de pomenirea Mea va avea o viață apăsătoare, iar în Ziua Învierii îl vom aduna orb. El va spune: „Doamne, de ce m-ai adunat orb, când eu vedeam?” El va spune: „Așa este! Semnele Noastre ți-au venit, dar tu le-ai uitat; la fel vei fi uitat și tu astăzi.” Astfel îl răsplătim pe cel care întrece măsura și nu crede în semnele Domnului său. Iar pedeapsa Vieții de Apoi este mai aspră și mai dăinuitoare.

El, slăvit fie, spune:

Celui care se întoarce de la pomenirea Celui Milostiv îi rânduim un diavol, care îi devine însoțitor. Aceștia îi abat de la cale, în vreme ce ei socotesc că sunt bine călăuziți.

În hadithul autentic, Trimisul ﷺ spune:

Toți cei din comunitatea mea vor intra în Paradis, în afară de cel care refuză.

A fost întrebat:

O, Trimis al lui Allah, cine ar refuza?

El a răspuns:

Cel care mă ascultă va intra în Paradis, iar cel care nu mă ascultă a refuzat.

Istoria păstrează în paginile ei știrile biruinței musulmanilor sinceri asupra dușmanilor lor și ale izbânzii lor. Aceasta nu s-a datorat numărului lor mare ori mulțimii armelor, ci tăriei credinței lor și faptului că s-au ținut strâns de Cartea Domnului lor și de Sunna Profetului lor ﷺ, folosind totodată mijloacele pe care Allah le-a poruncit prin cuvintele Sale:

Pregătiți împotriva lor toată puterea pe care o puteți!

Ei au dobândit ajutorul lui Allah deoarece L-au sprijinit și s-au străduit pe calea Lui, pentru ca vorbirea Sa să fie cea mai înaltă, iar vorbirea dușmanilor Săi, cea mai de jos. Au dobândit astfel ceea ce au dorit: biruință în această lume și fericire în Viața de Apoi. Allah Și-a adeverit făgăduința atunci când a spus:

O, voi cei care credeți! Dacă Îl sprijiniți pe Allah, El vă va sprijini și vă va întări pașii.

Și spune:

Dacă Allah vă sprijină, nimeni nu vă poate birui. Iar dacă El vă părăsește, cine vă mai poate sprijini după El? În Allah să se încreadă credincioșii!

Dacă omul cu judecată dorește, în vremea în care trăim, o mărturie din realitate care să adeverească acest adevăr — și anume că musulmanii biruiesc datorită respectării Legii Islamului, pe care Allah a ales-o pentru ei, și sunt înfrânți atunci când renunță la ea și nu urmează învățăturile ei — nu va găsi o dovadă mai limpede decât rezultatele războiului dintre arabi și evrei. Acest adevăr se vede în ele cu claritate: arabii, pe care Allah i-a onorat prin Islam, nu au respectat în această vreme Legea lui Allah — în afara celor dintre ei pentru care Allah a voit astfel — și nu au luat drept judecător revelația cu care Jibrīl a coborât de la Allah la Trimisul Său Muḥammad ﷺ. Ei au ales să fie judecați după legi omenești pentru care Allah nu a pogorât nicio împuternicire. Când nu au respectat această Lege desăvârșită, potrivită pentru orice timp și loc, au avut parte de înfrângere și de umilință înaintea celor cărora Allah le-a hărăzit umilința. Ce înjosire poate fi mai grea decât această umilință și înfrângere? Istoria va păstra aceste fapte pentru cei ce vor veni după ei, la fel cum păstrează binele și răul celor care au trecut înainte. Musulmanii nu se vor ridica decât dacă se vor întoarce la a se ține strâns de Allah și la respectarea Legii Sale.

Îl rog pe Allah Cel Generos, Domnul Tronului măreț, să-i călăuzească pe toți musulmanii, de pretutindeni, către ceea ce le aduce demnitate și fericire în această lume și în Viața de Apoi. El Aude și răspunde rugăciunilor. Laudă lui Allah, Domnul lumilor! Allah să-l binecuvânteze, să-i dăruiască pace și binecuvântare profetului nostru Muḥammad, familiei sale și tuturor companionilor săi.³