Text integral · Pasaje · 168
Cele cincizeci și opt de trăsături
1. Vârsta tânără
أحداث الأسنان
Sunt tineri.7
2. Minți nechibzuite
سفهاء الأحلام
Au judecata nechibzuită, adică minți necoapte.8
3. Cuvinte care par dintre cele mai bune
يقولون من خير قول البرية
Rostesc dintre cele mai bune cuvinte ale oamenilor.9
4. Credința nu trece de gâturile lor
لا يجاوز إيمانهم حناجرهم
Credința lor nu trece de gâturile lor.10
5. Ieșirea din religie
يخرجون من الدين كما يخرج السهم من الرمية ثم لا يعودون فيه
Ies din religie așa cum săgeata străpunge vânatul, apoi nu se mai întorc în ea.11
يمرقون من الدين كما يمرق السهم من الرمية
Într-o altă formulare: „Ies din religie așa cum săgeata străpunge vânatul.”12
يمرقون من الإسلام
Într-o altă formulare: „Ies din Islam.”13
6. Slaba înțelegere a religiei
Au o slabă înțelegere a religiei lui Allah. De aceea s-a spus despre ei că recită Coranul, dar acesta nu trece de gâturile lor.14
لا يجاوز حناجرهم
„Nu trece de gâturile lor.”15
حلوقهم
Într-o altă formulare se folosește cuvântul „ḥulūq”, tot cu sensul de gâturi.16
حلاقيمهم
Într-o altă formulare apare „ḥalāqīm”, cu același sens.17
تراقيهم
Într-o altă formulare: „claviculele lor”.18
ذلقة ألسنتهم بالقرآن
Într-o altă relatare: „Au limbile dibace la recitarea Coranului.”19
يقرءون القرآن بألسنتهم لا يعدو تراقيهم
Într-o altă relatare: „Recită Coranul cu limbile, dar acesta nu trece de claviculele lor.”20
يرون أنه لهم وهو عليهم
Într-o altă relatare: „Consideră că este în favoarea lor, deși este împotriva lor.”21
يحسبون
Într-o altă formulare, în loc de „yarawna” — „consideră” — se folosește „yaḥsabūna”, adică „își închipuie”.22
يدعون إلى كتاب الله وليسوا من الله في شيء
Într-o altă relatare: „Cheamă la Cartea lui Allah, dar nu au nimic de-a face cu Allah.”23
S-a relatat de la Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său, că în prezența sa au fost pomeniți Khawārij și stările pe care le trăiesc în timpul recitării Coranului. El a spus: „Nu sunt mai stăruitori decât evreii și creștinii, care totuși au rătăcit.”24
El, Allah să fie mulțumit de el, a mai spus: „Cred în versetele lui clare, dar rătăcesc în privința celor susceptibile de mai multe înțelesuri.”
وَمَا يَعْلَمُ تَأْوِيلَهُۥٓ إِلَّا ٱللَّهُ ۗ وَٱلرَّٰسِخُونَ فِى ٱلْعِلْمِ يَقُولُونَ ءَامَنَّا بِهِۦ
„Nu cunoaște tâlcuirea lui decât Allah. Iar cei bine întemeiați în cunoaștere spun: «Noi credem în el.»”
Coran 3:7 · Fragment coranic
El, Allah să fie mulțumit de el, a mai spus: „Sunt nedumeriți, ca niște oameni amețiți. Nu sunt nici evrei, nici creștini, nici mazdeeni, ca să li se poată găsi o scuză.”25
7. Multă străduință în adorare
ليس صلاتكم إلى صلاتهم بشيء ولا صيامكم إلى صيامهم بشيء ولا قراءتكم إلى قراءتهم بشيء
Se străduiesc mult în actele de adorare. Într-un hadith despre ei, Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus companionilor săi: „Rugăciunea voastră nu este nimic în comparație cu rugăciunea lor, nici postul vostru în comparație cu postul lor, nici recitarea voastră în comparație cu recitarea lor.”26
تحقرون صلاتكم مع صلاتهم
Într-o altă formulare: „Vă veți socoti rugăciunea neînsemnată în comparație cu rugăciunea lor.”27
وعملكم مع عملهم
Într-o altă formulare: „Și faptele voastre, în comparație cu faptele lor.”28
8. Cei mai răi dintre făpturi
شر الخلق والخليقة
Sunt cei mai răi dintre oameni și dintre făpturi.29
Abū ʿAbd Allāh Aḥmad ibn Ḥanbal, Allah să aibă milă de el, a spus: „Khawārij sunt niște oameni răi. Nu cunosc pe pământ oameni mai răi decât ei.”30
9. Capul ras ca semn distinctiv
سيماهم التحليق
Semnul lor distinctiv este raderea capului.31
التسبيد
Într-o altă formulare apare termenul „al-tasbīd”.32
Acesta înseamnă îndepărtarea părului scurt din rădăcină.
10. Uciderea credincioșilor și cruțarea idolatrilor
يقتلون أهل الإيمان ويدعون أهل الأوثان
Îi ucid pe oamenii credinței și îi lasă pe adoratorii idolilor.
يقتلون أهل الإسلام
Într-o altă formulare: „Îi ucid pe oamenii Islamului.”33
11. Exagerarea până la ieșirea din religie
Exagerează în religie până când ies din ea.34
12. Atacurile împotriva conducătorilor
Își atacă conducătorii și declară că aceștia se află în rătăcire,
așa cum a făcut ʿAbd Allāh ibn Dhī al-Khuwayṣira față de Profet ﷺ.
13. Invocarea Cărții fără urmarea ei
يدعون إلى كتاب الله وليسوا منه في شيء
Cheamă la Cartea lui Allah, dar nu au nimic de-a face cu ea.
Adică aduc ca dovezi texte din Cartea lui Allah Preaînaltul, dar greșesc felul în care le folosesc drept argument.
Aceasta a fost relatată de Abū Saʿīd al-Khudrī și de Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de ei.35
14. Nesocotirea învățaților
Nu le recunosc celor învățați și virtuoși rangul cuvenit. De aceea au pretins că sunt mai cunoscători decât ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Ibn ʿAbbās și ceilalți companioni, Allah să fie mulțumit de ei și să-i mulțumească.36
15. Asprimea în adorare și admirația de sine
Sunt foarte aspri în adorare. Se dedică actelor de cult și practicii religioase până când îi impresionează pe cei care îi văd și ajung să se admire pe ei înșiși. Admirația de sine este una dintre cauzele rătăcirii adepților inovației și o cale prin care Satana se strecoară la cei care adoră, la luptători și la asceți, dacă nu se țin de Sunna.
Aceasta a fost relatată de Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el.37
Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
ولم أر قومًا أشد اجتهادًا منهم أيديهم كأنها ثفن الإبل ووجوههم معلنة من آثار السجود
„Nu am văzut oameni care să se străduiască mai mult decât ei. Mâinile lor erau ca bătăturile cămilelor, iar pe fețe li se vedeau limpede urmele prosternării.”38
16. Judecata lui Ibn ʿUmar asupra lor
Ibn ʿUmar îi considera cei mai răi dintre făpturi.
El, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Au luat versete revelate despre necredincioși și le-au aplicat credincioșilor.”39
17. Ridicarea împotriva celei mai bune părți a oamenilor
Se ridică împotriva celei mai bune părți a oamenilor.40
18. Versetul despre criticarea împărțirii milosteniilor
Cuvântul lui Allah Preaînaltul:
وَمِنْهُم مَّن يَلْمِزُكَ فِى ٱلصَّدَقَـٰتِ
„Printre ei sunt unii care te critică în privința milosteniilor…”
Coran 9:58 · Fragment coranic
a fost revelat despre ʿAbd Allāh ibn Dhī al-Khuwayṣira al-Tamīmī, cel de la care au început Khawārij.41
19. Rugăciunea nu trece de claviculele lor
Rugăciunea lor nu trece de claviculele lor.42
20. Răsplata mare pentru cei care luptă împotriva lor
Cel care îi ucide are parte de o mare răsplată. ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, a spus:
لو يعلم الجيش الذي يصيبونهم ما قضي لهم على لسان نبيهم صلى الله عليه وسلم لاتكلوا عن العمل
„Dacă oastea care îi înfruntă ar ști ce i s-a hotărât prin cuvântul Profetului său ﷺ, s-ar mulțumi cu această faptă.”43
من قاتلهم كان أولى بالله منهم
Într-o altă relatare: „Cel care luptă împotriva lor este mai apropiat de Allah decât ei.”44
طوبى لمن قتلهم وقتلوه
Într-o altă relatare: „Ferice de cel care îi ucide și pe care ei îl ucid!”45
Aceasta a fost relatată și de ʿAbd Allāh ibn Abī Awfā, Allah să fie mulțumit de el.46
Abū Umāma, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Sunt cei mai răi oameni uciși sub bolta cerului, iar cel mai bun om ucis este cel pe care ei l-au ucis.”
قد كانوا مسلمين فصاروا كفارًا
El a mai spus: „Fuseseră musulmani, apoi au devenit necredincioși.”47
21. Vărsarea sângelui ocrotit
Varsă sânge a cărui vărsare este oprită: pe al lor, prin sinucidere, și pe al altora, prin uciderea lor pe nedrept.
Aceasta a fost relatată de ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.48
22. Adevărul rămas numai pe limbă
ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, a spus: „Rostesc adevărul cu limbile, dar acesta nu trece de aici” — și a arătat spre gât. „Sunt dintre făpturile cele mai urâte de Allah.”
A spus aceasta când ei au rostit: „Judecata nu-I aparține decât lui Allah.”49
23. Primii care s-au despărțit de comunitate
Au fost primii care s-au despărțit de comunitatea musulmanilor și i-au declarat necredincioși pentru păcate.50
24. Vorbe frumoase și fapte rele
Au vorbe frumoase, dar fapte rele. Această descriere vine după pomenirea neînțelegerii și a dezbinării în comunitate.51
25. Apariții repetate, urmate de înfrângere
Ori de câte ori se ridică dintre ei o nouă generație, aceasta este înfrântă.52
26. Apariția lui al-Dajjāl în mijlocul lor
Al-Dajjāl va apărea în mijlocul oștilor lor.
Termenul „ʿirāḍ” din această relatare desemnează o oaste numeroasă.53
27. Înclinarea inimii spre abatere
Sunt dintre cei ale căror inimi sunt înclinate spre abatere.
Astfel a fost tâlcuit cuvântul lui Allah Preaînaltul:
فَأَمَّا ٱلَّذِينَ فِى قُلُوبِهِمْ زَيْغٌ فَيَتَّبِعُونَ مَا تَشَـٰبَهَ مِنْهُ
„Cei ale căror inimi sunt înclinate spre abatere urmează ceea ce este susceptibil de mai multe înțelesuri…”
Coran 3:7 · Fragment coranic
La fel, cuvântul lui Allah Preaînaltul:
يَوْمَ تَبْيَضُّ وُجُوهٌ وَتَسْوَدُّ وُجُوهٌ
„În Ziua în care unele fețe se vor lumina, iar altele se vor întuneca.”
Coran 3:106 · Fragment coranic
S-a arătat că cei vizați aici sunt Khawārij.54
28. Declararea necredinței pentru orice păcat
Îl declară necredincios pe musulman pentru orice păcat și spun că astfel iese din credință și intră în necredință.55
29. Veșnicia în Foc pentru păcate majore
Susțin că musulmanii care săvârșesc păcate majore vor rămâne veșnic în Foc.56
30. Revolta socotită drept obligație
Consideră că ridicarea împotriva conducătorului, dacă acesta se abate de la Sunna, este un drept și o obligație.57
31. Folosirea excesivă a analogiei
Sunt cei care se bazează cel mai mult pe analogie.58
Eu spun: aceasta se referă la cei de mai târziu. La primii dintre ei, folosirea analogiei era redusă; rătăcirea lor provenea din înțelegerea greșită a textelor revelate.
32. Necredința extinsă asupra tuturor supușilor
Dacă îl declară necredincios pe conducător, îi declară necredincioși și pe supușii lui, atât pe cei absenți, cât și pe cei prezenți. Aceasta este doctrina Bayhasiyya, una dintre ramurile Khawārij.59
33. Îngăduirea sângelui celor care li se împotrivesc
Îl declară necredincios pe cel care nu le împărtășește părerea, consideră îngăduit sângele lui și permit uciderea copiilor și femeilor celor care li se împotrivesc. Aceasta este doctrina Azāriqa, una dintre ramurile Khawārij.60
34. Necredința atribuită necunoașterii unei reguli
Au spus: „Credința înseamnă cunoașterea lui Allah și a celor transmise de Trimisul lui Allah ﷺ. Cine săvârșește un lucru fără să știe dacă este îngăduit sau oprit este necredincios, fiindcă are obligația să cerceteze aceasta.” Este doctrina Bayhasiyya, una dintre ramurile Khawārij.61
35. Lupta împotriva conducătorului și a celor care îl sprijină
Au spus că trebuie luptat numai împotriva conducătorului și a celui mulțumit de cârmuirea lui. Cât despre cel care o dezaprobă, nu este îngăduit să fie atacat decât dacă îl ajută pe conducător împotriva lor, critică religia Khawārij ori devine călăuză pentru conducător. Aceasta este doctrina ʿAjārida, una dintre ramurile Khawārij.
Cât de mult seamănă ziua de astăzi cu cea de ieri! Oricine avertizează împotriva căilor inovate este acuzat în privința religiei sale. Tot astfel, ei consideră îngăduită lupta împotriva polițiștilor și a personalului de securitate, care contribuie la păstrarea siguranței.
36. Păcatul major socotit dovadă a necunoașterii lui Allah
Au spus că omul devine necredincios prin orice păcat major pe care îl săvârșește, deoarece astfel ar dovedi că nu-L cunoaște pe Allah. Aceasta este doctrina Mukramiyya, desprinsă din Thaʿlabiyya, una dintre ramurile Khawārij.
37. Unii vor fi alături de al-Dajjāl
Unii dintre ei vor fi alături de al-Dajjāl la sfârșitul vremurilor. Lui ʿAlī, Allah să fie mulțumit de el, i s-a spus:
„Laudă lui Allah, care i-a scăpat pe robi de ei!” El a răspuns: „Nicidecum! Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, unii dintre ei sunt încă în șalele bărbaților, iar unii vor fi alături de al-Dajjāl.”62
38. Nesocotirea sfințeniei timpului și locului
Nu respectă sfințenia timpului și a locului, după cum s-a întâmplat cu Qarāmiṭa și cu cei veniți după ei, până în vremea noastră.
39. Respingerea autorității conducătorului nedrept
Nu recunosc autoritatea conducătorului nedrept.63
40. Înțelegerea greșită a sensului aparent al versetelor
Se țin de sensul aparent al textelor coranice. Deși nu urmăresc să li se împotrivească, înțeleg din ele lucruri pe care acestea nu le dovedesc. De aceea au socotit posibil ca profeții să săvârșească păcate mici și mari, pornind de la cuvântul Preaînaltului:
لِّيَغْفِرَ لَكَ ٱللَّهُ مَا تَقَدَّمَ مِن ذَنۢبِكَ وَمَا تَأَخَّرَ
„Pentru ca Allah să-ți ierte păcatele de dinainte și pe cele de după.”
Coran 48:2 · Fragment coranic
În concepția lor, profetul poate chiar să devină necredincios, apoi să revină.64
41. Respingerea Sunnei fără o confirmare explicită în Coran
Resping Sunna dacă nu găsesc în Coran ceva explicit care să o confirme.
Șeicul Islamului Ibn Taymiyya, Allah să aibă milă de el, a spus: „Nu se țin din Sunna decât de ceea ce explică formulările generale ale Coranului, nu și de ceea ce, în opinia lor, contrazice sensul lui aparent. Astfel, nu aplică lapidarea pentru adulter și nici nu recunosc un prag minim al valorii bunului furat.”65
42. Tâlhăria și vărsarea de sânge pe nedrept
Taie drumurile și varsă sânge fără drept înaintea lui Allah.66
43. Absența companionilor din rândurile lor
Nu s-a aflat printre ei niciunul dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ.67
44. Neînțelegerile numeroase dintre ei
Au multe neînțelegeri între ei. De aceea s-au înmulțit ramurile lor, unii s-au ridicat împotriva altora și uneori unii au născocit hadithuri împotriva celorlalți. Adevărat este cuvântul lui Allah Preaînaltul:
وَلَوْ كَانَ مِنْ عِندِ غَيْرِ ٱللَّهِ لَوَجَدُوا۟ فِيهِ ٱخْتِلَـٰفًا كَثِيرًا
„Dacă ar fi de la altcineva decât Allah, ar găsi în el multe contradicții.”68
Coran 4:82 · Fragment coranic
45. Descrierea lor în relatările despre Foc
Sunt descriși drept „câinii oamenilor Focului”.69
46. Folosirea poruncirii binelui ca pretext pentru revoltă
Afișează poruncirea binelui și oprirea răului, dar îndreaptă textele privitoare la acestea spre contestarea conducătorilor, ridicarea împotriva lor și lupta împotriva celor care li se opun.70
47. Folosirea vorbelor și termenilor învățaților
Vorbesc folosind cuvintele și termenii celor învățați.
Muḥammad ibn al-Ḥusayn, Allah să aibă milă de el, a spus: „Cine vede străduința unui khārijit care s-a ridicat împotriva conducătorului, fie el drept sau nedrept, a adunat un grup, și-a scos sabia și a socotit îngăduită lupta împotriva musulmanilor, să nu se lase amăgit de recitarea lui din Coran, de statul său îndelung în rugăciune, de postul său neîntrerupt ori de cuvintele frumoase cu care vorbește despre cunoaștere, dacă doctrina sa este doctrina Khawārij.”71
48. Atribuirea nedreptății Profetului
Socotesc posibil ca Profetul ﷺ să fie nedrept.72
49. Amenințarea pedepsei despărțită de făgăduința răsplății
Aduc drept dovezi versetele care amenință cu pedeapsa și le lasă deoparte pe cele care făgăduiesc răsplata.73
50. Graba în pronunțarea judecăților
Se grăbesc să pronunțe judecăți.74
51. Judecarea și învinuirea inimilor
Judecă inimile și le învinuiesc. Din aceasta fac parte judecățile întemeiate pe consecințe deduse și pe bănuieli.75
52. Punerea la îndoială a faptelor istorice dovedite
Unii dintre ei pun la îndoială evenimente istorice bine stabilite.76
53. Chemarea la neștiință și împotrivirea față de educație
Cheamă la neștiință de carte și se împotrivesc educației, pretinzând că nu pot fi îmbinate științele religioase cu științele lumești folositoare.77
54. Izolarea de societatea musulmană
Cheamă la izolarea de societatea musulmană. Au părăsit școlile, institutele, universitățile, slujbele publice și locuirea alături de musulmani.78
55. Respingerea autorității consensului
Unii dintre ei îl socotesc necredincios pe cel care recunoaște consensului valoare de dovadă.79
56. Criticarea companionilor și respingerea cuvintelor lor
Unii îi atacă pe companioni și le resping cuvintele.80
57. Împotrivirea față de urmarea învățaților de către nespecialiști
Îi contestă pe cei care îngăduie omului de rând și începătorului să urmeze un învățat, deși învățații au permis aceasta. Pretind că această urmare este o cauză a necredinței și a pierderii statului islamic.81
58. Atentatele sinucigașe
Se ucid în operațiuni sinucigașe, bizuindu-se pe argumente înșelătoare și false.
Notele originale
Al-Bukhārī, nr. 5057, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 5057, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 5057, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 5057, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1067, din hadithul lui Abū Dharr, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 5058, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 5057, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1064.
Al-Bukhārī, nr. 5058, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1064, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1067, din hadithul lui Abū Dharr, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Bukhārī, nr. 6934, din hadithul lui Sahl ibn Ḥunayf, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 937, din hadithul lui Abū Bakra, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1068, din hadithul lui Sahl ibn Ḥunayf, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 916, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1066, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 941, din hadithul lui Abū Zayd al-Anṣārī, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Ājurrī, al-Sharīʿa, pp. 27–28.
Al-Ājurrī, al-Sharīʿa, p. 28.
Muslim, nr. 1066, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1064, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Al-Lālakāʾī, Sharḥ uṣūl iʿtiqād Ahl al-Sunna, 8/1231.
Muslim, nr. 1067, din hadithul lui Abū Dharr, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Bakr al-Khallāl, al-Sunna, nr. 110.
Muslim, nr. 2457, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Dāwūd, nr. 4766, din hadithul lui Anas ibn Mālik, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1064, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 930, din hadithul lui ʿAbd Allāh ibn ʿAmr, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Dāwūd, nr. 4765.
Al-Khawārij: awwal al-firaq fī tārīkh al-Islām, p. 38.
Ibn Abī ʿĀṣim, al-Sunna, nr. 945.
Al-Haythamī, Majmaʿ al-zawāʾid, 6/240.
Al-Bukhārī, capitolul despre lupta împotriva Khawārij și a ereticilor după aducerea dovezii împotriva lor și despre cuvântul lui Allah Preaînaltul:
وَمَا كَانَ ٱللَّهُ لِيُضِلَّ قَوْمًۢا بَعْدَ إِذْ هَدَىٰهُمْ حَتَّىٰ يُبَيِّنَ لَهُم مَّا يَتَّقُونَ
„Allah nu ar duce în rătăcire un neam după ce l-a călăuzit, până nu îi lămurește de ce să se ferească.”
Coran 9:115 · Fragment coranic
Al-Bukhārī, nr. 6933.
Al-Bukhārī, nr. 6933, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1066, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Dāwūd, nr. 4768.
Abū Dāwūd, nr. 4765, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Abū Dāwūd, nr. 4765, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Aḥmad, nr. 19172.
Ibn Mājah, nr. 176.
Muslim, nr. 1066, din hadithul lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Muslim, nr. 1066, din cuvintele lui ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā, 3/349 și 7/279.
Abū Dāwūd, nr. 4765, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el.
Ibn Mājah, nr. 174, din hadithul lui Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său.
Ibn Mājah, nr. 174, din hadithul lui Ibn ʿUmar, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său.
Aḥmad, nr. 22313, din hadithul lui Abū Umāma, Allah să fie mulțumit de el.
Sharḥ al-ʿAqīda al-Ṭaḥāwiyya, p. 298, ediția îngrijită de Aḥmad Shākir.
Sharḥ al-ʿAqīda al-Ṭaḥāwiyya, p. 360, ediția îngrijită de Aḥmad Shākir.
Al-Shahrastānī, al-Milal wa-l-niḥal, 1/115.
Al-Shahrastānī, al-Milal wa-l-niḥal, 1/116.
Al-Shahrastānī, al-Milal wa-l-niḥal, 1/126.
Al-Saffārīnī, Lawāmiʿ al-anwār al-bahiyya, 1/86.
Al-Saffārīnī, Lawāmiʿ al-anwār al-bahiyya, 1/87.
Al-Saffārīnī, Lawāmiʿ al-anwār al-bahiyya, 1/86.
Al-Ashʿarī, Maqālāt al-Islāmiyyīn, 1/204.
Al-Khawārij ʿaqīdatan wa-fikran, p. 54.
Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā, 13/48.
Al-Ḥākim, al-Mustadrak, 2/153; al-Haythamī, Majmaʿ al-zawāʾid, 6/236, din cuvintele lui ʿĀʾisha, Allah să fie mulțumit de ea.
Al-Ḥākim, al-Mustadrak, 2/150.
Al-Khawārij ʿaqīdatan wa-fikran, pp. 55, 56 și 68.
Al-Lālakāʾī, Sharḥ uṣūl iʿtiqād Ahl al-Sunna, 8/1232.
Al-Ājurrī, al-Sharīʿa, p. 22; al-Khawārij: awwal al-firaq fī tārīkh al-Islām, p. 37.
Al-Ājurrī, al-Sharīʿa, p. 28.
Al-Bukhārī, nr. 6933, din hadithul lui Abū Saʿīd al-Khudrī, Allah să fie mulțumit de el; Ibn Taymiyya, Majmūʿ al-fatāwā, 19/73.
Al-Khawārij: awwal al-firaq fī tārīkh al-Islām, p. 38.
Al-Khawārij: awwal al-firaq fī tārīkh al-Islām, p. 146.
Al-Khawārij: awwal al-firaq fī tārīkh al-Islām, p. 147.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, p. 133.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, p. 134.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, p. 137.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, p. 143.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, p. 144.
Dirāsa ʿan al-firaq wa-tārīkh al-muslimīn, pp. 146–147.