Trăsăturile Khawārij: exemple și dovezi

Khawārij este pluralul cuvântului khārijī: cel care se leapădă de ascultarea conducătorului legitim, își declară nesupunerea și îi instigă pe alții împotriva lui.

Au mai fost definiți drept cei care îi declară necredincioși pe oameni pentru păcate majore și se ridică împotriva conducătorilor și a comunității musulmanilor. În această categorie intră oricine le adoptă principiile și le urmează calea.¹

Criteriile prin care poate fi recunoscut un khārijit

Dacă își declară susținerea pentru ridicarea împotriva conducătorilor musulmanilor;

sau îi declară necredincioși pe musulmani pentru păcate majore care nu ajung la asociere;

sau socotește dreaptă doctrina Khawārij și consideră îngăduit sângele musulmanilor în numele jihadului pe calea lui Allah și al opririi răului.²

Acestea sunt criteriile prin care pot fi recunoscuți Khawārij.

Denumirile lor

Khawārij, al-Muḥakkima,

al-Sabaʾiyya — prin raportare la originile lor dintâi³ —,

al-Nāṣiba, al-Shurāt, al-Māriqa și oamenii de la al-Nahrawān.

Începuturile lor

După moartea ca martir a califului musulmanilor, ʿUmar ibn al-Khaṭṭāb, Allah să fie mulțumit de el, s-a spart poarta tulburărilor, după cum se arată în hadith. Odată cu uciderea celui de-al treilea calif, ʿUthmān ibn ʿAffān, Allah să fie mulțumit de el, în anul 35 h., printr-o uneltire a lui Ibn Sabaʾ și a celor amăgiți de el, au izbucnit tulburările ale căror urmări rele le vedem până astăzi.

Era firesc ca după el să primească jurământul de credință pentru califat ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el. Cei mai mulți musulmani i l-au depus. Muʿāwiya, Allah să fie mulțumit de el, și cei alături de el din Shām nu s-au supus însă acestei hotărâri, invocând obligația de a aplica mai întâi pedeapsa celor care îl uciseseră pe ʿUthmān. ʿAlī îi spunea lui Muʿāwiya: „Intră în ceea ce au intrat oamenii și adu-i înaintea mea la judecată; voi judeca între ei cu dreptate.”

De asemenea, ʿĀʾisha, Ṭalḥa și al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de ei, au plecat la Baṣra, mâniați și cerând pedepsirea celor care îl uciseseră pe ʿUthmān, Allah să fie mulțumit de el.

ʿAlī a încercat să-i convingă pe ʿĀʾisha, Ṭalḥa și al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de ei, că trebuie să-i depună mai întâi jurământul de credință, iar apoi să fie pedepsiți ucigașii lui ʿUthmān. În cele din urmă, au ajuns la un acord în această privință.

A doua zi, instigatorii tulburărilor s-au pus în mișcare și au început ciocniri din ambele tabere. Oamenii de bine din fiecare tabără au crezut că cealaltă i-a trădat. Lupta, cunoscută mai târziu drept Bătălia Cămilei, s-a încheiat cu moartea lui Ṭalḥa și al-Zubayr, Allah să fie mulțumit de ei, și a zece mii de oameni din cele două tabere.

După aceea, ʿAlī ibn Abī Ṭālib, Allah să fie mulțumit de el, s-a îndreptat împotriva lui Muʿāwiya și a oamenilor din Shām. Îi chemase să-i depună jurământul de credință, însă Muʿāwiya refuzase și ceruse pedepsirea ucigașilor lui ʿUthmān. A avut loc Bătălia de la Ṣiffīn. Când ʿAlī era aproape să biruie, armata lui Muʿāwiya a ridicat exemplare ale Coranului în vârful sulițelor, chemând la judecata Cărții lui Allah. ʿAlī a socotit aceasta o stratagemă, dar ostașii lui, mai ales recitatorii Coranului, l-au constrâns să accepte arbitrajul, considerând că astfel își împlinesc datoria religioasă.

În urma acestui arbitraj, în rândurile armatei lui ʿAlī au apărut oameni care l-au respins. Respingerea a ajuns la nesupunere și revoltă, ba chiar la declararea ca necredincioși a lui ʿAlī și a tuturor celor care acceptaseră arbitrajul. Au ridicat lozinca: „Judecata nu-I aparține decât lui Allah.”

ʿAlī a încercat să-i îndrepte prin argumente și dovezi. Unii s-au întors după dezbaterea cu Ibn ʿAbbās, Allah să fie mulțumit de el și de tatăl său. Când sfatul nu a mai fost de folos celor rămași în încăpățânare și fanatism, ʿAlī s-a îndreptat împotriva lor și a luptat cu ei. El nu a început lupta împotriva lor până când aceștia nu au vărsat sânge pe nedrept și nu au început ei înșiși ostilitățile. A avut loc Bătălia de la al-Nahrawān, în care i-a nimicit, în afara câtorva care au fugit în diferite ținuturi.

După uciderea lui ʿAlī de către unii dintre Khawārij, au început să-și regrupeze forțele risipite și să-și răspândească otrava printre membrii comunității. Au ajuns astfel un ghimpe în coasta ei, amenințând siguranța comunității musulmanilor.

Această grupare continuă să se ridice împotriva musulmanilor din când în când, după cum a vestit cel sincer și vrednic de crezare ﷺ. Își ia denumiri înșelătoare, însă, în realitate, reprezintă o continuare a primilor Khawārij.

În vremea noastră au apărut grupări precum al-Takfīr wa-l-Hijra, al-Tawaqquf wa-l-Tabayyun și altele,

care au adoptat calea și metodele Khawārij și au îmbrățișat multe dintre ideile și principiile lor: de pildă, considerarea ca îngăduite a sângelui și averii ocrotite de Lege, sub pretextul declarării altora ca necredincioși. Este vorba despre grupările de partid și cele de tip Qaʿadiyya.