Selecții din „Urmarea căii drepte”

Sunna — Calea și învățătura Profetului Muḥammad, cuvintele, faptele și încuviințările sale; în această lucrare, temei al urmării religioase.

bidʿa — Inovație în religie: o practică adusă nou și luată drept religie fără temei legiuit. Lucrarea deosebește acest sens de folosirea lingvistică mai largă a cuvântului.

tawḥīd — Recunoașterea unicității lui Allah în stăpânire, adorare, Nume și atribute, potrivit distincțiilor cercetate în lucrare.

shirk — Asocierea cu Allah a altcuiva în ceea ce Îi este propriu, îndeosebi în adorare.

ʿīd — Prilej care revine și este ținut prin adunare sau cinstire; autorul discută atât timpul, cât și locul unei asemenea reveniri.

ijtihād — Efortul învățatului de a ajunge la judecata religioasă prin cercetarea dovezilor.

taqlīd — Urmarea judecății altcuiva; lucrarea discută și împrejurările în care cel care urmează poate fi scuzat.

muhājirūn — Tovarășii Profetului care au emigrat pentru credința lor, îndeosebi de la Mecca la Medina.

anṣār — Tovarășii Profetului din Medina care i-au primit și sprijinit pe emigranți.

tashahhud — Mărturisirea și rugile rostite în șederea din rugăciunea rituală, în care este cuprins și salutul adresat Profetului.

takbīr — Preamărirea lui Allah prin rostirea formulei Allāhu akbar — Allah este Cel mai Mare.