Sărbătorirea nașterii Profetului: rânduiala islamică

Șeicul dr. Ṣāliḥ ibn Fawzān al-Fawzān Membru al Consiliului Marilor Învățați din Arabia Saudită

Lauda este a lui Allah, Stăpânul lumilor. Binecuvântarea și pacea fie asupra Profetului nostru Muḥammad, asupra familiei sale și a tuturor companionilor săi. În cele ce urmează:

Nu sunt necunoscute poruncile din Coran și Sunnah de a urma ceea ce Allah și Trimisul Său au rânduit și interdicțiile de a introduce inovații în religie. Allah Preaînaltul spune:

Și Preaînaltul spune:

Și Preaînaltul spune:

El, binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra sa, a spus:

Cea mai adevărată vorbire este Cartea lui Allah, cea mai bună călăuzire este călăuzirea lui Muḥammad, iar cele mai rele lucruri sunt cele nou introduse.

Și a spus:

Cel care introduce în această rânduială a noastră ceva ce nu face parte din ea, acel lucru este respins.¹

Iar într-o relatare a lui Muslim:

Cine face o faptă care nu este conformă cu rânduiala noastră, acea faptă este respinsă.

Printre inovațiile condamnabile pe care oamenii le-au născocit se află sărbătorirea nașterii Profetului în luna Rabīʿ al-Awwal. Ei o sărbătoresc în mai multe feluri:

• Unii o fac o simplă adunare în care se citește povestea nașterii ori se țin cuvântări și se recită poezii pentru această ocazie.
• Unii pregătesc mâncare, dulciuri și alte lucruri și le oferă celor prezenți.
• Unii o țin în moschei, iar alții o țin în case.
• Alții nu se mărginesc la acestea, ci fac ca adunarea să cuprindă lucruri interzise și condamnabile: amestecul bărbaților cu femeile, dans, cântece ori fapte de asociere, precum cererea de ajutor de la Trimis, invocarea lui, cererea sprijinului său pentru izbânda asupra dușmanilor și altele asemenea.

În toate felurile, formele și scopurile celor care o practică, ea este, fără îndoială, o inovație interzisă, nou introdusă. Au născocit-o șiiții fatimizi după cele trei veacuri lăudate, pentru a strica religia musulmanilor. Cel dintâi care a făcut-o cunoscută după ei a fost regele al-Muẓaffar Abū Saʿīd Kawkabūrī, stăpânul Irbilului, la sfârșitul secolului al VI-lea ori la începutul secolului al VII-lea hijri, după cum au arătat istoricii, precum Ibn Kathīr, Ibn Khallikān și alții.

Abū Shāmah a spus că primul care a făcut aceasta la Mosul a fost șeicul ʿUmar ibn Muḥammad al-Mallā, unul dintre oamenii cunoscuți ca fiind evlavioși. Stăpânul Irbilului și alții i-au urmat pilda.

Al-ḥāfiẓ Ibn Kathīr spune în al-Bidāyah², în biografia lui Abū Saʿīd Kawkabūrī:

«El organiza sărbătorirea nobilei nașteri în Rabīʿ al-Awwal și o celebra cu mare fast...» Mai departe, spune: «As-Sibṭ a spus: unii dintre cei care au fost prezenți la ospățul lui al-Muẓaffar, la una dintre sărbători, au povestit că pe acea masă se aflau cinci mii de capete fripte, zece mii de găini, o sută de mii de castroane și treizeci de mii de farfurii cu dulciuri...» Apoi spune: «Organiza pentru sufiți sesiuni de audiție, de la amiază până în zori, și dansa el însuși împreună cu ei.»

Ibn Khallikān spune în Wafayāt al-aʿyān³:

«Când venea începutul lunii Ṣafar, împodobeau acele pavilioane cu tot felul de podoabe scumpe și frumoase. În fiecare pavilion se așeza un grup de cântăreți, un grup de artiști ai teatrului de umbre și oameni care mânuiau instrumente de petrecere. Nu lăsau niciun nivel al pavilioanelor fără să așeze acolo un grup. Îndeletnicirile prin care oamenii își câștigau traiul se întrerupeau în acea perioadă; nu le rămânea altă îndeletnicire decât să privească și să umble în jurul lor...» Mai departe, spune: «Cu două zile înaintea zilei Mawlidului, scotea un număr foarte mare de cămile, vite și oi, peste puterea descrierii. Le ducea în alai, cu toate tobele, cântecele și instrumentele de petrecere pe care le avea, până în piață...» Apoi spune: «În noaptea Mawlidului, organiza sesiunile de audiție după ce împlinea rugăciunea Maghrib în cetate.»

Acesta este începutul apariției sărbătoririi nașterii Profetului. A apărut târziu, însoțită de distracție, risipă și irosirea banilor și a timpului, pentru o inovație pentru care Allah nu a pogorât nicio dovadă.

Ceea ce îi stă bine musulmanului este să readucă la viață practicile Sunnei și să înlăture inovațiile, fără să se apuce de vreo faptă înainte să cunoască rânduiala lui Allah în privința ei.