Reînnoirea credinței

1. Învățarea cunoașterii religioase

Prin cunoașterea folositoare — cunoașterea Cărții și a Sunnei — credința sporește și se întărește până când se statornicește în inimă. Domeniile cunoașterii religioase sunt foarte numeroase. Mai întâi intră aici citirea Coranului cel Nobil și meditarea asupra lui, fiindcă vorbirea lui Allah se numără printre cele mai puternice mijloace prin care credința sporește. Preaînaltul spune:

Allah Preaînaltul mai spune:

Și spune:

Și spune:

Și spune:

Meditarea asupra Coranului, recitarea lui și cugetarea la versetele sale sporesc, așadar, credința robului.

2. Cunoașterea numelor și atributelor lui Allah

Allah Preaînaltul spune:

Și spune:

Nobilul Profet — Allah să-l binecuvânteze și să-i dăruiască pace — a spus: „Allah are nouăzeci și nouă de nume, o sută fără unul; cine le cuprinde va intra în Paradis.”¹⁴ Cunoașterea numelor cele mai frumoase ale lui Allah Preaînaltul, înțelegerea sensurilor lor și apoi împlinirea a ceea ce ele cer se numără printre cele mai mari cauze ale sporirii credinței.

3. Meditarea la viața nobilului Profet

Meditarea la viața Profetului, la îndrumarea, buna sa purtare, caracterul, relațiile cu oamenii, lupta, efortul și dărnicia sa și la celelalte însușiri ale lui se numără printre cele mai puternice mijloace de sporire a credinței. De aceea, primele generații se străduiau să învețe viața Profetului și să o predea copiilor și familiilor lor. Zayn al-ʿĀbidīn ʿAlī ibn al-Ḥusayn — Allah să aibă milă de el — a spus: „Eram învățați campaniile Profetului așa cum eram învățați o sură din Coran.”¹⁵

4. Cunoașterea frumuseților religiei islamice

Religia islamică este în întregime frumoasă. Dacă privești actele ei de adorare, vei vedea că sunt cele mai desăvârșite și mai frumoase. Dacă privești crezurile ei, vei vedea că sunt cele mai corecte și mai drepte. La fel, buna sa purtare și însușirile sale morale sunt cele mai desăvârșite, mai frumoase și mai curate. Preaînaltul spune:

Privind aceste frumuseți, robul își sporește iubirea pentru această religie, îndreptarea spre ea și efortul de a o pune în practică.

5. Citirea vieților primelor generații drepte

Citirea vieților primelor generații drepte — precum viața lui Abū Bakr, ʿUmar, ʿUṯmān, ʿAlī și a celorlalți companioni, apoi a urmașilor și a imamilor — cu reflecție, meditație și luare-aminte se numără printre cauzele sporirii credinței. Așa cum s-a spus:

„Spune-mi iar povestea lor, călăuză a caravanei, căci povestea lor curăță inima însetată.”

Muḥammad ibn Yūnus — Allah să aibă milă de el — a spus: „Nu am văzut nimic mai folositor inimii decât amintirea celor drepți.”¹⁶

6. Cugetarea la semnele lui Allah din creație

Cugetarea la creația lui Allah — copaci, munți, râuri, mări, văi, cer, pământ, stele, lună și altele — sporește credința. Mai mult, dacă omul ar medita la sine însuși, la felul în care Allah l-a creat în cea mai frumoasă alcătuire și în starea cea mai desăvârșită, ar găsi în aceasta o sporire și o întărire a credinței. Preaînaltul spune:

Și spune:

„În orice mișcare și în orice nemișcare există mereu un martor pentru Allah; și în fiecare lucru este un semn care arată că El este Unul.”

7. Ascultarea lui Allah și împlinirea poruncilor Sale

Am amintit cuvintele lui ʿUmayr ibn Ḥabīb al-Ḫaṭmī și ale altor companioni ai Profetului: credința sporește prin ascultarea lui Allah. Ea sporește prin acte de adorare precum rugăciunea, zakāt, milostenia, preaslăvirea lui Allah, mărturisirea unicității Lui, lăudarea și mărirea Lui, recitarea Coranului și altele. Prin ascultarea lui Allah și împlinirea poruncilor Sale, credința se întărește și sporește. Faptele sunt de trei feluri:

**1. Faptele inimii:** teama, nădejdea, iubirea, frica plină de venerație, întoarcerea către Allah, încrederea în El și altele.

**2. Faptele limbii:** preaslăvirea lui Allah, lăudarea și mărirea Lui, poruncirea binelui, oprirea răului și citirea Coranului.

**3. Faptele mădularelor:** milostenia, rugăciunea, zakāt și mersul în ascultarea lui Allah, Binecuvântat și Preaînalt. Toate acestea sporesc credința.

Aceasta este o prezentare scurtă a lucrurilor prin care credința robului sporește și se întărește. Cât despre cauzele și lucrurile prin care ea slăbește și se micșorează, și acestea sunt, fără îndoială, numeroase. Robului i se cere să le cunoască, pentru a se feri și a se păzi de ele, după cum a spus poetul:

„Am cunoscut răul, nu de dragul răului, ci ca să mă feresc de el; cine nu deosebește răul de bine cade în el.”

Înainte de a trece la lucrurile care micșorează credința, este bine să arăt că lipsa grijii pentru mijloacele sporirii ei, neglijarea întăririi ei și părăsirea preocupării pentru ea sunt, ele însele, o cauză a micșorării credinței.